Secțiunea a patra Cerere nr. 32856/07 SC DAROMEX IMPORT EXPORT SRL împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 23 februarie 2016 într-un comitet compus din Vincent A. De Gaetano, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Fatoș Arac Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 30 iulie 2007, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamantă, după ce a intenționat, decizia următoare este luată de către reclamant. Recurentă, S.C. Daromex Import Export S.R.L., este o societate comercială de drept românească cu sediul la București. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către administratorul său, Ahmad Dardarari. Guvernul român ( Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 aprilie 2005, recurenta a dat în judecată comisia departamentală competentă în temeiul Legii nr. Finanțare pentru reinstaurarea dreptului de proprietate pe terenurile din Călărași, pentru a obține anularea deciziei pe care aceasta o luase și care viza înălțarea unui teren de aproximativ 53 de hectare. Aceasta susținea că terenul în cauză face parte dintr-un teren de 74 de hectare administrat de un institut public de cercetare agricolă, cu care a încheiat un contract de asociere în vederea exploatării sale și a realizat investiții în acesta. Prin hotărârea din 11 octombrie 2006, Tribunalul de Primă Instanță din Lehiu-Gare a respins acțiunea recurentei. Instanța apreciază că instanța nu a raportat dovada că a suferit un prejudiciu prin decizia contestată. Recurenta s-a ocupat de recurs împotriva acestei hotărâri. Într-un memoriu depus la dosar, aceasta a dezvoltat motivele acțiunii. La 17 ianuarie 2007, Tribunalul din Călărași, competent să judece acțiunea, a citat reclamanta să se prezinte înaintea sa la 31 ianuarie 2007. Citația a ajuns la oficiul poștal din București la 23 ianuarie 2007. Prin faxul din 26 ianuarie 2007, grefa Tribunalului transmite recurentei copia memoriului în apărare depus la dosar de pârât. La 26 ianuarie 2007, reclamanta a solicitat Tribunalului din Calași o amânare a examinării cauzei pe motiv că nu a avut timp să angajeze un avocat pentru a-și apăra interesele în instanță de recurs, ținând cont de intervalul foarte scurt dintre momentul în care a primit citația și data primei audieri. Această cerere a fost înregistrată la 26 ianuarie 2007 de grefa instanței. 10. În timpul punerii în aplicare a reședinței din 31 ianuarie 2007, la care numai partea adversă era prezentă, tribunalul a considerat că cauza era în stare și a dat cuvântul, pe fond, părții adverse. Printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată în aceeași zi, Tribunalul a confirmat temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de primă instanță. El a examinat motivele acțiunii invocate de recurentă și le-a despărțit pe care nu le aveau de natură să ducă la anularea hotărârii contestate. Acesta nu furnizează motivele pentru care nu a primit cererea de amânare formulată de reclamantă. Dreptul intern relevant 11. La art. 89 din Codul de procedură civilă în vigoare la data faptelor prevede că citația trebuie să fie prezentată în mod obligatoriu părții care trebuie să se prezinte cu cel puțin cinci zile înainte de data la care a avut loc încuviințarea. În cazul în care acest termen nu este respectat, partea are dreptul de a solicita amânarea examinării cauzei. 12. La art. 156 din același cod, Tribunalul poate amâna examinarea cauzei la cererea motivată a unei părți, pentru a asigura respectarea dreptului său la apărare. În cazul în care instanța respinge cererea de amânare, partea interesată poate solicita amânarea pronunțării pentru a încheia în scris. GRIEF 13. Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge de caracterul inechitabil al procedurii încheiate prin hotărârea definitivă din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului din Calărași. Recurenta a invocat o încălcare a dreptului la un proces echitabil și consideră că, în fața Tribunalului din Calãrași, aceasta nu și-a putut apăra interesele în condiții care nu o dezavantajau în mod substanțial față de partea pârâtă, având în vedere refuzul nejustificat al acestei instanțe de a lua în considerare cererea de amânare. 15. Guvernul consideră că instanțele interne au efectuat o examinare aprofundată a cauzei pe baza documentelor depuse la dosar de către părți și prin aplicarea legislației relevante. În ceea ce privește cererea de amânare, acesta subliniază că reclamanta a fost citată în termenul prevăzut de Codul de procedură civilă și că a avut cunoștință de memoriul depus la dosar de cealaltă parte. 16. Curtea reamintește că nu are ca sarcină să se substituie instanțelor interne. C a fost în primul rând autorităților naționale, în special curților și instanțelor, că este de competența de a se pronunța și de a aplica legislația internă (a se vedea Brualla Gómez de la Torre c. Spania, 19 decembrie 1997, § 31, Rec., 1997 VIII și Edificaciones March Gallego S.A. Spania , 19 februarie 1998, § 33, Rec., 1998-I. Rolul Curții se limitează la verificarea compatibilității cu Convenția privind efectele unei asemenea interpretări. Acest lucru este deosebit de real în ceea ce privește interpretarea de către instanțe a normelor de natură procedurală, cum ar fi termenele care reglementează depunerea documentelor sau introducerea căii de atac (a se vedea Tejedor García c. Spania, 16 Cu toate acestea, reglementarea în cauză sau aplicarea acesteia nu ar trebui să împiedice justițiabilul să se adreseze unei căi de atac disponibile (a se vedea Aepi S.A.c. Grecia, nr 48679/99, § 23, 11 aprilie 200217). În speță, Curtea constată că reclamanta a fost citată în fața Tribunalului din Calărași, în conformitate cu formele și în termenele prevăzute de lege. Conform propriilor sale afirmații, aceasta a primit citația de înjumătățire la 25 ianuarie 2007, adică cu cinci zile înainte de data la care a fost stabilită la 31 ianuarie 2007. Curtea constată, de asemenea, că recurenta a primit copia memoriului prezentat în apărare de către pârât și că aceasta și-a motivat recursul în recurs prin prezentarea argumentelor care au stat la baza acestora, în opinia sa, pentru anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță. Tribunalul din Calărași a examinat aceste motive și le-a respins printr-o hotărâre motivată corespunzător 19. În plus, Curtea arată că reprezentanții recurentei au omis să se prezinte la ședința din 31 ianuarie 2007, privând astfel reclamanta de posibilitatea de a susține oral recursul și de a solicita, dacă este cazul, amânarea pronunțării pentru a încheia în scris 20. În cele din urmă, Curtea constată că instanțele interne au examinat documentele plătite de părți, au aplicat legea fără nicio aparență arbitrară și au pronunțat decizii care au inclus motive detaliate, de fapt și în drept. În acest context și în raport cu elementele dosarului, recurenta nu ar putea susține o lipsă de echitate a procedurii din cauza landului acestei proceduri sau a lipsei unui răspuns explicit la cererea sa de amânare a examinării recursului. 21. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) și art. 4 din convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 martie 2016. Fatoș Arac
Requête n
o
32856/07
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 23 février 2016 en un comité composé de
:
Vincent A. De Gaetano,
président,
Krzysztof Wojtyczek,
Iulia Antoanella Motoc,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 30 juillet 2007,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requérante, S.C. Daromex Import Export S.R.L., est une société commerciale de droit roumain ayant son siège à Bucarest. Elle a été représentée devant la Cour par son administrateur, M.
Ahmad Dardari.
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agente, M
me
A.
Les circonstances de l’espèce
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4.
Le 11 avril 2005, la requérante assigna en justice la commission départementale compétente en vertu de la loi n
o
1/2000 pour rétablir le droit de propriété sur les terrains de Călărași, afin d’obtenir l’annulation de la décision que celle-ci avait prise et qui visait la délimitation d’un terrain d’environ 53 hectares. Elle faisait valoir que le terrain en question faisait partie d’un terrain de 74 hectares administré par un institut public de recherches agricoles, avec lequel elle avait conclu un contrat d’association en vue de son exploitation et qu’elle y avait réalisé des investissements.
5.
Par un jugement du 11 octobre 2006, le tribunal de première instance de Lehiu-Gară rejeta l’action de la requérante. Le tribunal estima que l’intéressée n’avait pas rapporté la preuve d’avoir subi un préjudice par la décision contestée.
6.
La requérante se pourvut en recours contre ce jugement. Dans un mémoire versé au dossier, elle développa les motifs du recours.
7.
Le 17 janvier 2007, le tribunal de Călărași, compétent pour juger le recours, cita la requérante à comparaître devant lui le 31 janvier 2007. La citation à comparaître arriva au bureau de poste de Bucarest le 23 janvier 2007. La requérante indique avoir reçu cette citation le 25 janvier 2007.
8.
Par télécopie du 26 janvier 2007, le greffe du tribunal transmit à la requérante la copie du mémoire en défense versé au dossier par la partie défenderesse.
9.
Le 26 janvier 2007, la requérante demanda au tribunal de Călărași un ajournement de l’examen de l’affaire au motif qu’elle n’avait pas eu le temps d’engager un avocat pour défendre ses intérêts en instance de recours vu l’intervalle très court entre le moment où elle avait reçu la citation et la date de la première audience. Cette demande fut enregistrée le 26 janvier 2007 par le greffe du tribunal.
10.
Lors de l’audience du 31 janvier 2007, à laquelle seule la partie adverse était présente, le tribunal estima que l’affaire était en état et donna la parole, sur le fond, à la partie adverse. Ensuite, il mit l’affaire en délibéré. Par un arrêt définitif et irrévocable rendu le même jour, le tribunal confirma le bien-fondé du jugement rendu par le tribunal de première instance. Il examina les motifs du recours soulevés par la requérante et les écarta estimant qu’ils n’étaient pas de nature à conduire à l’annulation du jugement contesté. Il ne fournit pas les motifs pour lesquels il n’avait pas accueilli la demande d’ajournement formulée par la requérante.
B.
Le droit interne pertinent
11.
L’article 89 du code de procédure civile en vigueur à l’époque des faits prévoit que la citation à comparaître doit être impérativement remise à la partie qui doit comparaître au minimum cinq jours avant la date de l’audience. Si ce délai n’est pas respecté, la partie a le droit de demander l’ajournement de l’examen de l’affaire.
12.
L’article 156 du même code prévoit qu’à la demande motivée d’une partie, le tribunal peut ajourner l’examen de l’affaire une seule fois pour garantir le respect de son droit à la défense. Si le tribunal rejette la demande d’ajournement, la partie intéressée peut demander l’ajournement du prononcé afin de conclure par écrit.
GRIEF
13.
Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint du caractère inéquitable de la procédure terminée par l’arrêt définitif du 31
janvier 2007 du tribunal de Călărași.
DROIT
14.
La requérante allègue une violation du droit à un procès équitable. Elle considère que devant le tribunal de Călărași, elle n’a pas pu défendre ses intérêts dans des conditions qui ne la défavorisaient pas substantiellement par rapport à la partie adverse, compte tenu du refus injustifié de ce tribunal de prendre en compte sa demande d’ajournement.
15.
Le Gouvernement considère que les juridictions internes se sont livrées à un examen approfondi de l’affaire sur la base des pièces versées au dossier par les parties et en faisant l’application de la législation pertinente. S’agissant de la demande d’ajournement, il souligne que la requérante a été citée à comparaître dans le délai prévu par le code de procédure civile et qu’elle a eu connaissance du mémoire versé au dossier par l’autre partie.
16.
La Cour rappelle qu’elle n’a pas pour tâche de se substituer aux juridictions internes. C’est au premier chef aux autorités nationales, et notamment aux cours et tribunaux, qu’il incombe d’interpréter et d’appliquer la législation interne (voir,
Brualla Gómez de la Torre c.
Espagne
, 19 décembre 1997, §
31,
Recueil des arrêts et décisions
1997
‑
VIII et
Edificaciones March Gallego S.A. c. Espagne
, 19 février 1998, §
33,
Recueil
1998-I). Le rôle de la Cour se limite à vérifier la compatibilité avec la Convention des effets de pareille interprétation. Ceci est particulièrement vrai s’agissant de l’interprétation par les tribunaux des règles de nature procédurale telles que les délais régissant le dépôt des documents ou l’introduction de recours (voir,
Tejedor García c. Espagne
, 16
décembre 1997, § 31,
Recueil
1997
‑
VIII). Les intéressés doivent s’attendre à ce que ces règles soient appliquées. Toutefois, la réglementation en question, ou l’application qui en est faite, ne devrait pas empêcher le justiciable de se prévaloir d’une voie de recours disponible (voir,
Aepi S.A. c.
Grèce
, n
o
48679/99, §
23, 11
avril 2002).
17.
En l’espèce, la Cour constate que la requérante a été citée à comparaître devant le tribunal de Călărași, selon les formes et dans les délais prescrits par la loi. Selon ses propres affirmations, elle a reçu la citation à comparaître le 25 janvier 2007, soit cinq jours avant la date de l’audience fixée au 31 janvier 2007.
18.
La Cour note également que la requérante a reçu la copie du mémoire présenté en défense par la partie défenderesse et qu’elle a motivé son pourvoi en recours en y exposant les arguments qui militaient, selon elle, pour l’annulation du jugement du tribunal de première instance. Le tribunal de Călărași a examiné ces motifs et les a écartés par un arrêt dûment motivé.
19.
De surcroît, la Cour relève que les représentants de la requérante ont omis de se présenter à l’audience du 31 janvier 2007, privant ainsi la requérante de la possibilité de soutenir oralement le pourvoi et de demander, le cas échéant, l’ajournement du prononcé afin de conclure par écrit.
20.
Enfin, la Cour constate que les tribunaux internes ont examiné les documents versés par les parties, ont fait une application de la loi sans aucune apparence d’arbitraire et ont rendu des décisions qui comprenaient des motivations détaillées, en fait et en droit. Dans ce contexte et par rapport aux éléments du dossier, la requérante ne saurait alléguer un manque d’équité de la procédure en raison de l’issue de cette procédure ou de l’absence de réponse explicite à sa demande d’ajournement de l’examen du pourvoi.
21.
Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 17 mars 2016.
Fatoș Aracı
Vincent A. De Gaetano
Greffière adjointe
Président