SECȚIUNEA 32856/07 SC DAROMEX IMPORT EXPORT SRL împotriva României introdusă la 30 iulie 2007 EXPOSAT DE FAPT Recurenta, S.C. Daromex Import Export S.R.L., este o societate cu răspundere limitată înregistrată în România, având sediul social la București. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către administratorul său unic, dl A. Dardari, arhitect de profesie. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: La 11 aprilie 2005, recurenta a dat în judecată comisia departamentală competentă în temeiul Legii nr.1/2000 pentru a restabili dreptul de proprietate pe terenurile din Călărași, în scopul de a obține anularea deciziei pe care aceasta o luase și care viza delimitarea unui teren de aproximativ 53,0052 hectare. Aceasta susținea că terenul în cauză făcea parte dintr-un teren de 74 de hectare administrat de către Institutul public de cercetare și dezvoltare agricolă din Fugulea, cu care a încheiat un contract de asociere în participație în vederea exploatării sale. Aceasta susținea că a realizat investiții foarte mari pentru a realiza lucrările de defrișare și replantare a terenului cu viță-de-vie, în conformitate cu avizele și autorizațiile obținute în acest scop în mod corespunzător de către autoritățile competente. La o dată nespecificată, Comisia Municipală pentru Reinstaurarea dreptului de proprietate pe teren a depus o cerere de intervenție la procedură în nume propriu, acceptată de instanță la 7 iunie 2006. La intervenientă a ridicat excepția de la a nu avea calitatea de a acționa la cererea reclamantei, cu excepția cazului în care instanța a aderat la fond, și a făcut să se susțină că terenul în litigiu a făcut întotdeauna parte din domeniul privat de la . Prin hotărârea din 11 octombrie 2006, Tribunalul de Primă Instanță din Lehiu-Gare a respins acțiunea recurentei, care nu fusese reprezentată de un avocat în cursul desfășurării procedurii în fața primilor judecători. Tribunalul apreciază că nu a raportat dovada că a suferit un prejudiciu prin decizia în litigiu, deoarece terenul în cauză era aflat în posesia sa până la data la care contractul său de asociere cu Institutul Public de Cercetare și Dezvoltare Agricolă din Ecuador a fost încheiat la 11 martie 2005. Instanța nota quelíl nu putea lua în considerare actul adițional la acel contract din care rezultă că parteneriatul lor fusese prelungit de comun acord pe o perioadă de 15 ani, deoarece la mai puțin a furnizat decât o copie, și nu la origine sau o copie legalizată. La 17 ianuarie 2007, Tribunalul din Calărași, competent să îl judece, a formulat o plângere împotriva acestei hotărâri pronunțate de această instanță. La data de 17 ianuarie 2007, Tribunalul din Călărași, competent să îl judece, cita să se prezinte în fața sa la 31 ianuarie 2007, recurenta declară că nu a primit acest citat că la 25 ianuarie 2007. La 26 ianuarie 2007, recurenta a solicitat Tribunalului din Calași o amânare a examinării cauzei pe motiv că nu a avut timp să angajeze un avocat pentru a-și apăra interesele în instanță de recurs, având în vedere intervalul foarte scurt dintre momentul în care a primit citatul și data primei audieri la care a fost convocată. Această cerere a fost înregistrată la 26 ianuarie 2007 de către grefa Tribunalului. În ședința din 31 ianuarie 2007, la care a fost prezentă doar partea pârâtă, instanța, fără a prezenta dezbaterilor cererea de amânare formulată de recurentă, a considerat că cauza era în stare și a dat cuvântul, pe fond, părții adverse. Apoi, el a pronunțat în mod deliberat cauza. Printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată în aceeași zi, Tribunalul a confirmat temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de primă instanță și nu a furnizat, în decizia sa, motivele pentru care nu a primit cererea de amânare formulată de reclamantă. GRIEF Invocând articolele 6 și 13 din convenție, recurenta se plânge de caracterul inechitabil al procedurii încheiate prin hotărârea definitivă din 31 Ianuarie 2007 a Tribunalului din Calași. Comisia consideră că nu și-a putut apăra interesele în condiții care nu o dezavantajează în mod substanțial în raport cu partea pârâtă, având în vedere refuzul nejustificat al Tribunalului de a lua în considerare cererea sa de amânare din 26 ianuarie 2007. A fost ascultată în mod echitabil contestația privind drepturile civile ale recurentei, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție? În special, principiul egalității armelor a fost respectat având în vedere refuzul Tribunalului din Caelași de a lua în considerare cererea sa de amânare din 26 ianuarie 2007 pentru a putea pregăti apărarea sa cu ajutorul unui avocat
Requête n
o
32856/07
contre la Roumanie
introduite le 30 juillet 2007
1.
La requérante, la S.C. Daromex Import Export S.R.L., est une société à responsabilité limitée enregistrée en Roumanie, ayant son siège social à Bucarest. Elle est représentée devant la Cour par son administrateur unique, M. A. Dardari, architecte de profession.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 11 avril 2005, la requérante assigna en justice la commission départementale compétente en vertu de la loi n
o
1/2000 pour rétablir le droit de propriété sur les terrains de Călărași, afin d’obtenir l’annulation de la décision que celle-ci avait prise et qui visait la délimitation d’un terrain d’environ 53,0052 hectares. Elle faisait valoir que le terrain en question faisait partie d’un terrain de 74 hectares administré par l’Institut public de recherches et de développement agricole de Fundulea, avec lequel elle avait conclu un contrat d’association en participation en vue de son exploitation. Elle faisait valoir qu’elle avait réalisé des investissements de très grande envergure pour mener à bien les travaux de défrichage et de replantation du terrain en question avec de la vigne, se conformant aux avis et autorisations obtenus à cette fin en bonne et due forme de la part des autorités compétentes.
4.
A une date non précisée, la commission municipale pour le rétablissement du droit de propriété sur les terrains fit une demande d’intervention à la procédure en son nom propre, demande admise par tribunal le 7 juin 2006. L’intervenante souleva l’exception d’absence qualité pour agir de la demanderesse, exception que le tribunal joignit au fond, et fit valoir que le terrain en litige avait toujours appartenu au domaine privé de l’Etat.
5.
Par un jugement du 11 octobre 2006, le tribunal de première instance de Lehiu-Gară rejeta l’action de la requérante, qui n’avait pas été représentée par un avocat pendant le déroulement de la procédure devant les premiers juges. Le tribunal estima que l’intéressée n’avait pas rapporté la preuve d’avoir subi un préjudice par la décision litigieuse car le terrain en question s’était trouvé en sa possession jusqu’à la date de l’échéance de son contrat d’association avec l’Institut public de recherches et de développement agricole de Fundulea, le 11 mars 2005. Le tribunal nota qu’il ne pouvait pas prendre en compte l’acte additionnel audit contrat d’où il ressortirait que leur partenariat avait été prolongé de commun accord pour une durée de quinze ans, car l’intéressée n’en avait fourni qu’une copie, et non pas l’original ou une copie certifiée conforme.
6.
La requérante se pourvut en recours contre ce jugement rendu par cette juridiction. Le 17 janvier 2007, le tribunal de Călărași, compétent pour le juger, la cita à comparaître devant lui le 31 janvier 2007. La requérante indique n’avoir reçu cette citation que le 25 janvier 2007.
7.
Le 26 janvier 2007, la requérante demanda au tribunal de Călărași un ajournement de l’examen de l’affaire au motif qu’elle n’avait pas eu le temps d’engager un avocat pour défendre ses intérêts en instance de recours vu l’intervalle très court entre le moment où elle avait reçu la citation et la date de la première audience à laquelle elle était convoquée. Cette demande fut enregistrée le 26 janvier 2007 par le greffe du tribunal.
8.
Lors de l’audience du 31 janvier 2007, à laquelle seule la partie adverse était présente, le tribunal, sans soumettre aux débats la demande d’ajournement formulée par la requérante, estima que l’affaire était en état et donna la parole, sur le fond, à la partie adverse. Ensuite, il mit l’affaire en délibéré. Par un arrêt définitif et irrévocable rendu le même jour, le tribunal confirma le bien-fondé du jugement rendu par le tribunal de première instance. Il ne fournit pas, dans sa décision, les motifs pour lesquels il n’avait pas accueilli la demande d’ajournement formulée par la requérante.
GRIEF
9.
Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, la requérante se plaint du caractère inéquitable de la procédure terminée par l’arrêt définitif du 31
janvier 2007 du tribunal de Călărași. Elle considère qu’elle n’a pas pu défendre ses intérêts dans des conditions qui ne la défavorisent pas substantiellement par rapport à la partie adverse, compte tenu du refus injustifié du tribunal de prendre en compte sa demande d’ajournement du 26
janvier 2007.
La contestation sur les droits de caractère civil de la requérante a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, le principe de l’égalité des armes a-t-il été respecté compte tenu du refus du tribunal de Călărași de prendre en compte sa demande d’ajournement du 26 janvier 2007 afin de pouvoir préparer sa défense avec l’aide d’un avocat
?