STANA v. ROMANIA

Comunicat la 24 februarie 2016 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 66640/12 Ilie STANA împotriva României depusă la 8 octombrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ilie Stana, este un național român, născut în 1951 și trăiește în Timișoara. Circumstanțele cazului Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 februarie 2003, reclamantul, director al băncii în acel moment, a fost plasat în detenție preliminară de către Departamentul de Anticorrupție din Biroul Procurorului din București, în acuzația de a fi luat mită pentru a influența favorabil acceptarea unui împrumut solicitat de M.G. Prin o hotărâre cu efect final emisă la 13 aprilie 2012, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a condamnat reclamantul pentru mită. Printre dovezile care au condus la condamnarea sa se numără tranșura unei conversații telefonice pe care reclamantul a avut-o cu M.G. la 16 septembrie 2002. Discuția a fost interceptată pe baza unui mandat emis de procuror în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională pentru o perioadă între 13 august și 12 noiembrie 2002. Reclamantul s-a plâns în fața instanțelor interne în legătură cu legalitatea interceptării conversației telefonice, precum și cu exactitatea transcrierii sale. El a afirmat că Curtea a susținut această Lege nr. 51/1991 nu a îndeplinit garanțiile necesare în temeiul articolului 8 din Convenție. Cu toate acestea, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a răspuns numai că interceptarea impugată a fost legală și în domeniul de aplicare al Legii nr. 51/1991. Legea internă relevantă Legislația în vigoare în momentul relevant privind apariția telefonică este descrisă în Dumitru Popescu c. România (nr. 2) (nr. 71525/01, §§§ 46, 26 aprilie 2007). COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că interceptarea conversației sale telefonice a fost ilegală, în încălcarea dreptului său la viața privată. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată, în contravenție cu art. 8 din Convenție, în ceea ce privește interceptarea conversației sale telefonice de către procuror (a se vedea Dumitru Popescu c. România (n. 2), nr. 71525/01, 26 aprilie 2007)?

Communicated on 24 February 2016

FOURTH SECTION

Application no. 66640/12

Ilie STANA

against Romania

lodged on 8 October 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ilie Stana, is a Romanian national, who was born in 1951 and lives in Timișoara.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 20 February 2003 the applicant, a bank director at that time, was placed on pre-trial detention by the Bucharest Anti-Corruption Department of the Prosecutor’s Office on a charge of having taken bribe in order to favourably influence the acceptance of a loan requested by M.G.

By a judgment with final effect issued on 13 April 2012 the High Court of Cassation and Justice convicted the applicant for taking bribe. Among the evidence which lead to his conviction was the transcript of a phone conversation the applicant had with M.G. on 16 September 2002.

The conversation had been intercepted on the basis of a warrant issued by the prosecutor pursuant to the provisions of Law No. 51/1991 on national security for a period between 13 August and 12 November 2002.

The applicant complained before the domestic courts about the lawfulness of the interception of his phone conversation as well as about the accuracy of its transcript. He alleged that the Court had held that Law

No.

51/1991 did not meet the guarantees required under Article 8 of the Convention. However, the High Court of Cassation and Justice only replied that the impugned interception was lawful and within the scope of the Law No. 51/1991.

B.

Relevant domestic law

The legislation in force at the relevant time concerning telephone tapping is described in

Dumitru Popescu v. Romania (no. 2)

(no. 71525/01, §§

39

‑

46, 26 April 2007).

COMPLAINT

The applicant complains under Article 8 of the Convention that the interception of his phone conversation was unlawful, in violation of his right to private life.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private life, contrary to Article 8 of the Convention, in so far as the interception of his phone conversation by the prosecutor is concerned (see

Dumitru Popescu v. Romania (no. 2)

, no. 71525/01, 26 April 2007)?