CASE OF ZYAKUN v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

25.02.2016

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Torture) (Substantive aspect);Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ZYAKUN v. UKRAINE (CtEDO, 2016)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1961 și este în prezent reținut. În noaptea 12-13 iunie 2003, o casă a fost jefuită și trei persoane au fost ucise în districtul Ivanivka din regiunea Odessa. La 13 iunie 2003 au fost instituite proceduri penale în acest sens. Potrivit reclamantului, la 27 iunie 2003, el a fost arestat în Sumy; motivele pentru care a fost arestat nu i-au fost explicate, nu s-a întocmit nici un dosar al arestării, iar întârzierea a fost acuzată. După aceea a rămas în detenție. În aceeași zi, reclamantul a fost dus la sediul Poliției Regionale Sumy, unde se presupune că a fost bătut de ofițeri de poliție din Poliția Regională Odessa. Potrivit reclamantului, el a fost încătușat și a rămas așa în timpul nopții. La 28 iunie 2003, reclamantul a fost intervievat la Sumy de către un ofițer al Poliției Regionale Odessa cu privire la circumstanțele călătoriei sale de afaceri în regiunea Odessa din 10-18 iunie 2003. Potrivit unei explicații scrise semnate de solicitant, el a refuzat orice implicare în crimă. Potrivit reclamantului, în aceeași zi a fost transferat la secția de poliție Ivanivka, unde a fost supus bătăilor și presiunilor psihologice de către ofițeri de poliție în vederea obținerii unei mărturisiri. 10. Potrivit raportului de arestare elaborat de dl I.G., un investigator din biroul procurorului regional Odessa, reclamantul a fost arestat la 30 iunie 2003 ca suspect în cazul penal. Reclamantul a refuzat să semneze raportul. În aceeași zi I.G. a înțeles reclamantul dreptului său la apărare și dreptul său de a nu se incrimina în sine. Conform unei decizii emise de I.G. în aceeași dată, reclamantul a dorit să fie reprezentat de P., care a fost numit oficial drept avocatul său. După aceea, reclamantul a fost interogat de către I.G. în prezența avocatului său și a mărturisit jaful și uciderea a trei persoane. Potrivit reclamantului, el a fost, de fapt, interogat la 3 iulie 2003 și înregistrarea interogatoriului său a fost retrodată până la 30 iunie 2003. Reclamantul a susținut, de asemenea, că avocatul a părăsit interviul în protest împotriva stării de sănătate slabe ale reclamantului, dar semnătura avocatului a fost adăugată la înregistrarea interogatoriului ulterior. 11. La 2 iulie 2003, reclamantul a făcut o mărturisire scrisă în secția de poliție Ivanivka; avocatul său nu a fost prezent. 12. La 3 iulie 2003, un alt raport de arestare a fost elaborat de un ofițer de serviciu la secția de poliție Ivanivka. Acesta a declarat că reclamantul a fost arestat sub suspiciune de crimă. În aceeași zi, Curtea de district Ivanivka a ordonat detenția preliminară a reclamantului. Avocatul lui nu era prezent. 13. Potrivit unei declarații de la soția reclamantului, la 8 iulie 2003, avocatul P. A informat-o prin telefon că soțul ei, care a fost arestat la Sumy la 27 iunie 2003, a fost la Ivanivka. 14. La 8 iulie 2003, reclamantul a fost transferat la centrul de detenție temporară Odessa („ITT”). Potrivit reclamantului, ITT a refuzat inițial să-l recunoască din cauza rănilor sale și un ofițer medical a aranjat să asiste la spitalul local pentru o examinare medicală. La spital, un chirurg general și un neurochirurg au examinat reclamantul și a emis un certificat medical declarând că el a avut vânătăi pe umeri și șolduri, și vânături extensive pe cap și față, dar că nu a existat nici o indicație de daune cerebrale. Ulterior, reclamantul a fost dus înapoi la ITT, dar ofițerul medical l-a trimis înapoi la spital pentru o examinare suplimentară, deoarece nu toate leziunile de pe corpul său au fost înregistrate. Cu toate acestea, medicii spitalului au refuzat să elibereze un nou certificat. 15. Într-o dată neespecificată, reclamantul a fost transferat de la ITT la centrul de detenție pre judecătorească Odessa (сл 16. La 9 iulie 2003, investigatorul a acuzat reclamantul și un dl Y.G. cu jaf și uciderea a trei persoane. 17. În aceeași zi, la cererea reclamantului, avocatul P. a fost înlocuit de avocatul K. 18. La 5 septembrie 2003, reclamantul s-a plâns la investigatorul I.G. că ofițerii de poliție l-au bătut și i-au pus presiuni psihologice pentru a-l forța să mărturisească. 19. Ca răspuns la o cerere a investigatorului I.G., la 23 octombrie 2003, ITT l-a informat despre rănile observate la reclamant la 8 iulie 2003 și despre dezacordul în ceea ce privește în deplină măsură în care a avut loc în acea zi. 20. La 19 decembrie 2003 investigatorul I.G. a refuzat să instituie o procedură penală în reclamația de mai sus pentru nevoia de probă împotriva ofițerilor de poliție. Potrivit deciziei investigatorului, a fost imposibil să se stabilească circumstanțele în care reclamantul și-a susținut rănile. Investigatorul s-a bazat pe un certificat de la SIZO, conform căruia la momentul admiterii reclamantului la SIZO el nu a avut leziuni, și pe înregistrările ITT din 8 iulie 2003 care descriu leziunile reclamantului. Investigatorul a declarat că, în ciuda acestor informații de la ITT, reclamantul nu a formulat nicio plângere în timpul interogativei sale la ITT. Decizia a fost inclusă în dosarul penal al reclamantului. 21. La 30 decembrie 2003, reclamantul și reprezentantul său au studiat în întregime dosarul penal. 22. La 16 februarie 2004, reclamantul a refuzat să continue să fie reprezentat de avocatul K. și i s-a dat timp să găsească un nou avocat. 23. La 18 februarie 2004, reclamantul a scris procurorului adjunct al regiunii Odessa susținând că decizia din 19 decembrie 2003 s-a bazat pe o eroare și solicită examinarea imparțială și atentă a cazului său. Reclamantul a afirmat că ITT a refuzat inițial să-l recunoască din cauza rănilor sale și a fost de acord să-l admită numai după ce a prezentat o explicație scrisă a rănilor sale ofițerului medical ITT. 24. La 4 mai 2004, reclamantul a încheiat un contract cu dl P. Sushko, care l-a reprezentat în cadrul procedurii ulterior. 25. La data de 2 octombrie 2004 a fost transferată Curtea Regională de Apel pentru proces la Curtea de Apel de la Odessa. Potrivit reclamantului, el a fost autorizat să studieze doar o parte din dosarul. 26. În cursul procesului reclamantul și domnul Y.G. au retras toate mărturisirea lor, pe care au susținut că le-a fost dat sub presiune, și au afirmat nevinovăția lor. Reclamantul a formulat plângerea că a fost tratat rău. Curtea de Apel a interogat anchetatorul I.G., care a declarat că leziunile înregistrate la ITT ar fi putut fi infligate reclamantului în cursul arestării. 27. La 1 august 2005, Curtea de Apel a constatat reclamantul și co-apărarea Y.G. vinovat de crimă și condamnat la închisoare pe viață cu confiscarea proprietății lor. Curtea și-a bazat condamnarea, printre altele, pe mărturia dnei V., care a văzut reclamantul și Y.G. înainte și după crimă, pe amprente de la Y.G. găsit la locul crimei, la mărturisirea făcută de reclamant și Y.G. în prezența avocaților lor și a mărturisirea scrisă a reclamantului din 2 iulie 2003 făcută în absența avocatului său. Comentând plângerea reclamantului privind maltraturile, instanța a luat, de asemenea, în considerare decizia investigatorului din 19 decembrie 2003. Astfel, s-a constatat că nu există dovezi că mărturisirea reclamantului a fost obținută sub presiune și a respins plângerea sa ca fiind nefondată. 28. Reclamantul și avocatul său au apelat în casă, plângând, printre altele, de presupusele maltraturi în custodie de poliție, din cauza căreia a mărturisit. 29. La 11 aprilie 2006, Curtea Supremă a susținut condamnarea reclamantului. Acesta a remarcat faptul că plângerea sa privind maltraturile a fost examinată îndeaproape de Curtea de Apel și a fost respinsă în mod legal ca fiind nefondată. De asemenea, a menționat că vina reclamantului a fost dovedită prin mărturisirea sa, printre altele.

The applicant was born in 1961 and is currently detained. 6. On the night of 12 to 13 June 2003 a house was robbed and three individuals were murdered in the Ivanivka District of the Odessa Region. On 13 June 2003 criminal proceedings were instituted in this respect. 7. According to the applicant, on 27 June 2003 he was arrested in Sumy; the reasons for his arrest were not explained to him, no record of the arrest was drawn up, and there was a delay in charging him. He remained in detention thereafter. On the same day, the applicant was taken to the Sumy Regional Police headquarters, where he was allegedly beaten up by police officers from the Odessa Regional Police. According to the applicant, he had been handcuffed and remained so during the night. 8. On 28 June 2003 the applicant was interviewed in Sumy by an officer of the Odessa Regional Police concerning the circumstances of his business trip to the Odessa Region from 10 to 18 June 2003. According to a written explanation signed by the applicant, he denied any involvement in the murder. 9. According to the applicant, on the same day he was transferred to the Ivanivka police station, where he was allegedly subjected to beatings and psychological pressure by police officers with a view to obtaining a confession. 10. According to the arrest report drawn up by Mr I.G., an investigator from the Odessa regional prosecutor’s office, the applicant was arrested on 30 June 2003 as a suspect in the criminal case. The applicant refused to sign the report. On the same day I.G. apprised the applicant of his right to defence and his right not to incriminate himself. According to a decision issued by I.G. on the same date, the applicant wished to be represented by P., who was formally appointed as his lawyer. Thereafter, the applicant was questioned by I.G. in his lawyer’s presence and confessed to the robbery and murder of three persons. According to the applicant, he was in fact questioned on 3 July 2003 and the record of his questioning was backdated to 30 June 2003. The applicant further maintained that the lawyer had left the interview in protest against the applicant’s poor state of health, but the lawyer’s signature was added to the record of the questioning afterwards. 11. On 2 July 2003 the applicant made a written confession in the Ivanivka police station; his lawyer was not present. 12. On 3 July 2003 another arrest report was drawn up by an officer on duty at the Ivanivka police station. It stated that the applicant had been placed under arrest on suspicion of murder. On the same day the Ivanivka District Court ordered the applicant’s pre-trial detention. His lawyer was not present. 13. According to a statement from the applicant’s wife, on 8 July 2003 the lawyer P. informed her by telephone that her husband, who had been arrested in Sumy on 27 June 2003, was in Ivanivka. 14. On 8 July 2003 the applicant was transferred to the Odessa temporary detention facility (ізолятор тимчасового тримання, “the ITT”). According to the applicant, the ITT had initially refused to admit him because of his injuries and a medical officer arranged for him to attend the local hospital for a medical examination. At the hospital a general surgeon and a neurosurgeon examined the applicant and issued a medical certificate stating that he had bruising on his shoulders and hips, and extensive bruising on his head and face, but that there was no indication of brain damage. Subsequently, the applicant was taken back to the ITT but the medical officer sent him back to the hospital for an additional examination, as not all the injuries on his body had been recorded. However, the hospital doctors refused to issue a new certificate. 15. On an unspecified date the applicant was transferred from the ITT to the Odessa pre-trial detention centre (слідчий ізолятор, “the SIZO”). 16. On 9 July 2003 the investigator charged the applicant and a Mr Y.G. with the robbery and murder of three persons. 17. On the same day, at the applicant’s request, lawyer P. was replaced by lawyer K. 18. On 5 September 2003 the applicant complained to investigator I.G. that the police officers had beaten him and put psychological pressure on him in order to force him to confess. 19. In response to a request from the investigator I.G., on 23 October 2003 the ITT informed him about the injuries observed on the applicant on 8 July 2003 and about the disagreement as to their full extent which had occurred on that day. 20. On 19 December 2003 investigator I.G. refused to institute criminal proceedings into the above complaint for want of proof against the police officers. According to the investigator’s decision, it was impossible to establish the circumstances in which the applicant had sustained his injuries. The investigator relied on a certificate from the SIZO, according to which at the time of the applicant’s admission to the SIZO he had had no injuries, and on the ITT records of 8 July 2003 describing the applicant’s injuries. The investigator stated that despite this information from the ITT, the applicant had not raised any complaints during his questioning at the ITT. The decision was included in the applicant’s criminal case file. 21. On 30 December 2003 the applicant and his representative studied the criminal case file in its entirety. 22. On 16 February 2004 the applicant refused to continue to be represented by lawyer K. and was given time to find a new lawyer. 23. On 18 February 2004 the applicant wrote to the deputy prosecutor of the Odessa Region arguing that the decision of 19 December 2003 had been based on an error and asking that his case be examined impartially and carefully. The applicant alleged that the ITT had originally refused to admit him because of his injuries and had agreed to admit him only after he had presented a written explanation of his injuries to the ITT medical officer. 24. On 4 May 2004 the applicant concluded a contract with Mr P. Sushko, who represented him in the proceedings thereafter. 25. Following remittal of the applicant’s criminal case for an additional investigation, on 2 October 2004 it was transferred to the Odessa Regional Court of Appeal for trial. According to the applicant, he had been allowed to study only part of the case file material. 26. In the course of the trial the applicant and Mr Y.G. retracted all their confessions, which they claimed had been given under duress, and asserted their innocence. The applicant raised the complaint that he had been illtreated. The Court of Appeal questioned the investigator I.G., who stated that the injuries recorded at the ITT could have been inflicted on the applicant in the course of arrest. 27. On 1 August 2005 the Court of Appeal found the applicant and his co-defendant Y.G. guilty of murder and sentenced them to life imprisonment with confiscation of their property. The court based their conviction, among other things, on the testimony of Ms V., who had seen the applicant and Y.G. before and after the murder, on fingerprints from Y.G. found at the scene of crime, on the confessions made by the applicant and Y.G. in the presence of their lawyers, and on the applicant’s written confession of 2 July 2003 made in the absence of his lawyer. Commenting on the applicant’s complaint of ill-treatment, the court also took into account the investigator’s decision of 19 December 2003. It thus found that there was no evidence that the applicant’s confession had been obtained under duress and rejected his complaint as unsubstantiated. 28. The applicant and his lawyer appealed in cassation, complaining, inter alia, of the applicant’s alleged ill-treatment in police custody, as a result of which he had confessed. 29. On 11 April 2006 the Supreme Court upheld the applicant’s conviction. It noted that his complaint of ill-treatment had been thoroughly examined by the Court of Appeal and had been lawfully rejected as unsubstantiated. It also mentioned that the applicant’s guilt had been proved by his confession, among other things.

§ Cauze similare