TRUGLIA c. SUISSE

Comunicat la 26 februarie 2016 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 4505/12 Mariano TRUGLIA împotriva Elveției introdusă la 20 decembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Mariano Truglia, este un resortisant italian născut în 1952, rezident în La Neuveville. Acesta este reprezentat în fața Curții de către Asociația Psychex, acționând de către: a domnului Edmund Schönenberger, avocat în Zurich. Circumstanțele din 24 iunie 2011, serviciile psihiatrice din Jura Bernes Bienne Seeland (denumită în continuare SPJBB) l-au supus pe solicitant, ca măsură preventivă, unei măsuri de privare de libertate în scopuri de asistență (localizare) din cauza unei decompensare psihotică acută cu risc de hetero agresiune, în contextul tulburărilor afective bipolare. Măsura a fost ordonată de doi medici ai serviciilor în temeiul articolului 397a alineatul (1) anterior din Codul civil (CC; a se vedea mai jos) și al articolului 12 din Legea cantonală berneze privind privarea de libertate în scopuri de asistență și pe alte măsuri de asistență personală (LPLA ; a se vedea mai jos). Prin scrisoarea din 25 iunie 2011, trimisă prin fax la 27 iunie 2011, reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei măsuri la Comisia cantonală de recurs în materie de privare de libertate în scopul de a adresa asistență (în continuare CCR), care face obiectul secțiunii civile a Curții Supreme a cantonului Berna. Întrucât a fugit de la SPJBB în perioada 27-29 iunie 2011 și o primă ședință stabilită la 8 iulie 2011 nu a avut loc din cauza faptului că nu a putut executa mandatul de a aduce (se pare că nicio mașină de poliție cu un supraveghetor n De remarcat că, în aceeași zi, CCR a avut o conversație telefonică cu psihiatrul responsabil al SPJBB, care a declarat, printre altele, că reclamantul a fost agresiv verbal și amenințător, revânzător și imprevizibil și că există un risc ca acesta să fie implicat într-un act de răzbunare. În plus, aceasta a indicat că reclamantul avea nevoie urgentă de medicament. Pentru a-și stabiliza starea psihică, caracterizată de tulburări bipolare cu suspiciunea altor tulburări de personalitate, de unde necesitatea plasării ei. Această conversație telefonică a fost transcrisă după lovitură (așa cum se indică în mențiunea "nachträglich erstellt" Cu privire la acest document și la data de 19 iulie 2011 se menționează în considerentele motivării deciziei (Decizia FFE 11 268, c. 3 in fine). Reclamantul susține că nu a avut cunoștință de acest lucru în cadrul dezbaterilor din fața autorității cantonale și că nu a putut să ia o poziție cu privire la decizia sa înainte de a lua o decizie de către autoritate. Prin decizia din 19 iulie 2011, CCR a respins acțiunea și a confirmat măsura pentru o perioadă de cel mult șase săptămâni, și anume până la 4 august 2011 cel târziu. Prin actul din 20 iulie 2011, completat următoarele 21 și 28, reclamantul a introdus o acțiune în materie civilă în cadrul Tribunalului Federal (denumit în continuare : TF) împotriva deciziei CCR, care, în esență, a fost anulată pentru încălcarea articolelor 2, 3, 5 alineatul (1) și 4, 6 alineatul (1) și 11 din convenție și a fost pusă imediat în libertate. El s-a plâns, printre altele, că nu știa ce conține conversația telefonică dintre CCC și SPJBB după ce a fost ținut la ârnaie din 19 iulie 2011 și că nu cunoștea motivele, medicale sau de altă natură, ale plasării sale. La 17 august 2011, în ultimul supliment la acțiunea sa, reclamantul a subliniat, printre altele, că a avut întotdeauna un interes în obținerea unei decizii din partea TF pe fond chiar și după încheierea plasării sale pe termen scurt la 4 august 2011. Prin Hotărârea din 29 august 2011, TF a declarat acțiunea fără obiect și a declarat cauza rolului. În esență, TF a considerat că reclamantul nu a avut un interes mai mare față de anularea deciziei în cauză, deoarece măsura în cauză se încheiase la 4 august 2011, în timp ce a avut posibilitatea, în același timp, și anume lezat ca urmare a plasării sale, de a intenta o acțiune în răspundere, în conformitate cu vechiul articol 429 CC (a se vedea mai jos), pentru a se stabili dacă măsura în cauză este justificată și pentru a se obține despăgubiri. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante din Codul civil din 10 decembrie 1907, în versiunea sa în vigoare în 2011, au fost formulate după cum urmează art. 397a (Condițiile privării de libertate în scopuri de asistență) O persoană majoră sau interzisă poate fi plasată sau reținută într-o instituție adecvată atunci când, din cauza unei boli mentale, a unui spirit slab, a alcoolului, a dependenței de droguri sau a unei stări grave de abandon, asistența personală necesară nu poate fi furnizată într-un alt mod. În acest caz, trebuie să se țină seama și de sarcinile pe care persoana respectivă le impune celor din jur. Persoana în cauză trebuie să fie eliberată de îndată ce starea sa permite acest lucru. art. 429a (Responsabilitate) Orice persoană prejudiciată de privarea ilegală de libertate are dreptul la o despăgubire cu titlu de daune-interese și la o sumă de bani cu titlu de despăgubiri morale atunci când aceaceasta este justificată de gravitatea specială a prejudiciului suferit. (...) Dispoziția relevantă a legii cantonului Berna, în aplicarea codului civil, privind privarea de libertate în scopuri de asistență și asupra altor măsuri de asistență personală (LPLA), în vigoare în momentul faptelor în litigiu, era formulată după cum urmează art. 12 (Medic) În cazul în care există un pericol în casă, medicii autorizați să exercite în cantonul Berna pot, de asemenea, să dispună, cu titlu preventiv, privarea de libertate față de bolnavii psihici, desalcoolici sau de dependenți de droguri. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că autoritatea cantonală de recurs și-a încălcat dreptul de a fi ascultat pentru că nu i-a transmis procesul-verbal al conversației telefonice din 19 iulie 2011. Procedura prin care reclamantul a încercat să conteste temeinicia plasării sale preventive este efectuată în conformitate cu cerințele art. 5 alin. (4) din Convenție? Mai precis, această dispoziție a fost încălcată deoarece procesul-verbal al conversației telefonice din 19 iulie 2011 nu a fost transmis reclamantului înainte ca decizia autorității cantonale să fie luată

Communiquée le 26 février 2016

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

4505/12

Mariano TRUGLIA

contre la Suisse

introduite le 20 décembre 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Mariano Truglia, est un ressortissant italien né en 1952 et résidant à La Neuveville. Il est représenté devant la Cour par l’association Psychex, agissant par l’entremise de M

e

Edmund Schönenberger, avocat à Zurich.

A.

Les circonstances de l’espèce

Le 24 juin 2011, les Services psychiatriques du Jura bernois

‑

Bienne

‑

Seeland (ci-après

: SPJBB) soumirent le requérant, à titre préventif, à une mesure de privation de liberté à des fins d’assistance (placement) en raison d’une décompensation psychotique aiguë avec risque d’hétéro

‑

agressivité, dans le cadre de troubles affectifs bipolaires. La mesure fut ordonnée par deux médecins desdits services en application de l’ancien article 397a alinéa 1 du code civil (CC

; voir ci-dessous) et de l’article 12 de la loi cantonale bernoise sur la privation de liberté à des fins d’assistance et sur d’autres mesures d’assistance personnelle (LPLA

; voir ci-dessous).

Par courrier du 25 juin 2011, envoyé par fax le 27 juin 2011, le requérant déposa recours contre cette mesure auprès de la Commission cantonale de recours en matière de privation de liberté à des fins d’assistance (ci

‑

après

:

CCR), relevant de la Section civile de la Cour suprême du canton de Berne.

S’étant enfui des SPJBB du 27 au 29 juin 2011, et une première audience fixée au 8 juillet 2011 n’ayant pas eu lieu faute de pouvoir exécuter le mandat d’amener (apparemment, aucune voiture de police avec un surveillant n’était disponible), le requérant fut entendu par la CCR lors d’une audience tenue le 19 juillet 2011. À noter que le même jour, la CCR eut une conversation téléphonique avec la psychiatre responsable des SPJBB, laquelle déclara, entre autre, que le requérant était verbalement agressif et menaçant, revendicateur et imprévisible, et qu’il existait un risque qu’il commît un acte de vengeance. Elle indiquait en outre que le requérant avait urgemment besoin du médicament «

Seroquel

» pour stabiliser son état psychique, caractérisé par des troubles bipolaires avec la suspicion d’autres troubles de la personnalité, d’où la nécessité de son placement. Cette conversation téléphonique fut retranscrite après coup (comme l’indique la mention «

nachträglich erstellt

» sur le document), et datée du 19 juillet 2011. Elle est mentionnée dans les considérants de la motivation de la décision (Décision FFE 11 268, c. 3

in fine

). Le requérant allègue ne pas en avoir eu connaissance lors des débats devant l’autorité cantonale et n’avoir ainsi pas pu prendre position à son sujet avant que l’autorité ne rende sa décision.

Par décision du 19 juillet 2011, la CCR rejeta le recours et confirma la mesure pour une période de six semaines au maximum, à savoir jusqu’au 4

août 2011 au plus tard.

Par acte du 20 juillet 2011, complété les 21 et 28 suivants, le requérant interjeta recours en matière civile au Tribunal fédéral (ci-après

: TF) contre la décision de la CCR, concluant en substance à ce qu’elle fût annulée pour violation des articles 2, 3, 5 §§ 1 et 4, 6 § 1 et 11 de la Convention, et qu’il fût mis en liberté immédiatement. Il se plaignit, entre autre, qu’il n’eut pas connaissance du contenu de la conversation téléphonique entre la CCR et les SPJBB après l’audience du 19 juillet 2011, et qu’il ne connaissait pas les raisons, médicales ou autres, de son placement.

Le 17 août 2011, dans le dernier complément à son recours, le requérant souligna, entre autre, qu’il avait toujours un intérêt à obtenir une décision du TF sur le fond même après la fin de son placement intervenue par échéance le 4 août 2011.

Par arrêt du 29 août 2011, le TF déclara le recours sans objet et raya la cause du rôle. En substance, le TF considéra que le requérant n’avait plus d’intérêt actuel à l’annulation de la décision entreprise puisque la mesure litigieuse avait pris fin le 4 août 2011, tout en rappelant qu’il avait la possibilité, s’il estimait lésé suite à son placement, d’intenter une action en responsabilité, selon l’ancien article 429

a

CC (voir ci-dessous), pour faire constater l’illicéité de la mesure litigieuse et obtenir un dédommagement.

B.

Le droit interne pertinent

Les dispositions pertinentes du code civil du 10 décembre 1907, dans sa version en vigueur en 2011, étaient libellées comme il suit

:

Article 397a (Conditions de la privation de liberté à des fins d’assistance)

«

Une personne majeure ou interdite peut être placée ou retenue dans un établissement approprié lorsque, en raison de maladie mentale, de faiblesse d’esprit, d’alcoolisme, de toxicomanie ou de grave état d’abandon, l’assistance personnelle nécessaire ne peut lui être fournie d’une autre manière.

En l’occurrence, il y a lieu de tenir compte aussi des charges que la personne impose à son entourage.

La personne en cause doit être libérée dès que son état le permet.

»

Article 429a (Responsabilité)

«

Toute personne lésée par une privation illégale de liberté a droit à une indemnité à titre de dommages-intérêts et à une somme d’argent à titre de réparation morale lorsque celle-ci est justifiée par la gravité particulière du préjudice subi.

(...)

»

La disposition pertinente de la loi du canton de Berne, en application du code civil, sur la privation de liberté à des fins d’assistance et sur d’autres mesures de l’assistance personnelle (LPLA), en vigueur au moment des faits litigieux, était libellée comme il suit

:

Article 12 (Médecin)

«

Lorsqu’il y a péril en la demeure, les médecins autorisés à exercer dans le canton de Berne peuvent aussi ordonner, à titre préventif, la privation de liberté à l’égard de malades psychiques, d’alcooliques ou de toxicomanes.

»

GRIEF

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que l’autorité cantonale de recours a violé son droit d’être entendu pour ne pas lui avoir transmis le procès-verbal de la conversation téléphonique du 19

juillet 2011.

QUESTIONS AUX PARTIES

La procédure au travers de laquelle le requérant a cherché à contester le bien-fondé de son placement à titre préventif s’est-elle déroulée conformément aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention ? Plus précisément, cette disposition a-t-elle été violée du fait que le procès-verbal de la conversation téléphonique du 19 juillet 2011 n’a pas été transmis au requérant avant que la décision de l’autorité cantonale ne fut prise

?