K.J. împotriva Poloniei

Reclamantul s-a născut în 1978. El este polonez și trăiește în Kent, Regatul Unit. El este căsătorit cu M.J., care este, de asemenea, polonez. În 2005, cuplul s-a mutat în Regatul Unit. Fiica lor s-a născut acolo în ianuarie 2010. Responsabilitatea părinților a fost exercitată în comun de ambii părinți. La 17 iulie 2012 M.J. și copilul s-a dus în Polonia în vacanță, cu consimțământul reclamantului. La 9 septembrie 2012 M.J. a informat reclamantul că nu se întoarce în Regatul Unit cu copilul. La 21 septembrie 2012, reclamantul a solicitat Autorității Centrale din Regatul Unit o comandă de returnare a copilului în temeiul Convenției de la Haga. Se pare că, la mijlocul lunii octombrie 2012, cererea a fost înregistrată la Curtea de District Grudziādz.

Judecătorul D.K. a fost desemnat să prezidă cazul. Ca răspuns la cererea reclamantului, M.J. a susținut că în 2011 ea și soțul ei s-au îndepărtat unul de celălalt; reclamantul a pierdut interesul pentru familia sa și a petrecut timpul liber jucand jocuri de calculator. Din aceste motive, și, de asemenea, de teamă că copilul nu ar mai avea voie să părăsească Regatul Unit, M.J. nu a fost de acord cu întoarcerea fiicei sale în Regatul Unit singur și a informat instanța internă că nu a vrut să se întoarcă acolo cu copilul. 10. Prima audiere s-a desfășurat la 19 decembrie 2012 înainte de Curtea de District Grudziādz, cu judecătorul D.K. Prezidențial. Reclamantul și avocatul său au participat la audiere.

11. A doua audiere a avut loc la 4 februarie 2013 în fața aceluiași judecător. Reclamantul și avocatul său au participat la audiere. Curtea internă a auzit doi martori și a ordonat un raport de experți în psihologie de la Centrul de Consultare a Familiei (Rodzinny Ośrodek Diagnostictyczno Konsultacyjny “RODK”). 12. La 22 martie 2013, experții au examinat reclamantul, M.J. și copilul, care avea trei ani atunci. Raportul a fost emis la 17 aprilie 2013. 13. A treia audiere a avut loc la 8 mai 2013 în fața judecătorului D.K. În această ședință, Curtea de district Grudziādz a hotărât să respingă cererea reclamantului de returnare a copilului (III Nsm 999/12). 14. Curtea de primă instanță a hotărât pe baza următoarelor dovezi: mărturia reclamantului, M.J.

și membrii atât a familiilor, cât și raportul experților RODK. 15. Expertii RODK au fost ordonați să facă următoarea evaluare: „Dacă se mută [fiica] în îngrijirea tatălui ei, legată de separarea ei de mamă, ar deranja sentimentul de securitate al copilului și ar afecta starea emoțională într-un mod negativ; sau este recomandat, [cu scopul de a] dezvoltării psiho-fizice adecvate a copilului, pentru a [pune copilul sub îngrijirea tatălui] legat cu [darea] un ordin de a preda copilul de către mamă.” 16. Experții au concluzionat că „reîntoarcerea copilului în Regatul Unit și separarea ei de la mamă”, îngrijitorul principal al ei, „ar provoca mai mult prejudicii emoționale copilului decât lipsa de contact zilnic cu tatăl ei.” În special, sentimentul copilului de securitate și stabilitate ar putea fi tulburat.

În acest sens, raportul a citit următoarele: „Considerând vârsta [tină] și sexul copilului, trebuie să se declare că mama este cel mai potrivit în prezent pentru a satisface nevoile fiicei sale.” Experții au remarcat, de asemenea, că copilul a fost atașat emoțional de ambii părinți; ea se dezvolta bine; percepe Polonia și Regatul Unit pe un picior egal; a vorbit polonez și s-a adaptat bine la noua ei viață în Polonia. A fost recomandat ca copilul să rămână cu mama ei în Polonia și să aibă un contact regulat cu tatăl ei. 17. Curtea de primă instanță a considerat că raportul RODK a fost complet, clar și cu o valoare probatorie ridicată.

18. Pe fond, Curtea de District Grudziādz a considerat că a fost chemat să examineze „relația dintre copil și [ Fiecare dintre] părinții, dezvoltarea ei fizică și psihologică și, de asemenea, orice [posibil] prejudiciu fizic sau psihologic [care ar putea apărea] în cazul în care copilul se întoarce la tatăl ei fără mama.” 19. Curtea internă a alocat importanță copilului în vârstă mică (care avea trei ani și patru luni la momentul hotărârii) și faptul că mama era întotdeauna îngrijitorul principal al copilului. Motivele refuzului mamei de a se întoarce în Regatul Unit împreună cu copilul nu au fost discutate de instanța internă. Curtea de district s-a bazat pe raportul experților că, dacă ar fi să se întoarcă în Regatul Unit fără mama ei, a existat un risc grav de prejudiciu psihologic.

S-a remarcat că art. 13 litera (b) din Convenția de la Haga a protejat atât de mult copiii răpiți, încât nu a permis returnarea lor dacă acest lucru urma să le plaseze într-o „situare defavorabilă” (w niekorzystnej sytuacji).

20. Reclamantul a interzis, argumentând printre altele următoarele puncte de fapt și de drept: instanța de primă instanță a hotărât în încălcarea articolului 13 literele (b) din Convenția de la Haga, în primul rând în ceea ce privește faptul că, în mod necorespunzător, este un risc grav că revenirea copilului în Regatul Unit o va expune la un prejudiciu psihologic intolerabil și o va pune într-o situație dezavantajoasă și, în al doilea rând, în ceea ce privește faptul că copilul ar trebui să fie separat de mamă, chiar dacă acesta nu a citat nici un obstacol obiectiv pentru întoarcerea ei în Regatul Unit; instanța de primă instanță a hotărât în încălcarea articolului 3 din Convenția privind drepturile copilului și a directivei sale generale că interesul cel mai bun al copilului ar fi fost protejat în mod nerespectat; faptele stabilite de instanța interzisă nu ar fi trebuit să nu fi refuzat să a fi fost atenținunțat la audierea de avocat de un avocat; conclu că nu reprezentat de către un avocat.

21. În cadrul audierii de apel, reclamantul a susținut, de asemenea (6), că experții în psihologie care au redactat raportul RODK pentru instanța de primă instanță sunt incompetenți. 22. La 14 octombrie 2013, Curtea Regională Toruń a respins recursul (IV Ca 1865/12). 23. Curtea de apel s-a bazat pe concluziile faptelor făcute de instanța de primă instanță și a susținut că revenirea copilului în Regatul Unit cu sau fără mama o va plasa într-o situație intolerabilă („w sytuacji nie do zniesienia”). În primul rând, având în vedere vârsta copilului foarte tânără și faptul că, având în vedere că reținerea copilului a fost sub îngrijirea mamei sale practic pe tot parcursul timpului și că contactul ei cu reclamantul a fost rar, separarea copilului de mama ei ar provoca consecințe negative și ireversibile.

În al doilea rând, întoarcerea copilului cu mama ei nu ar avea nici un impact pozitiv asupra dezvoltării copilului. În acest sens, s-a remarcat că M.J. Niciodată nu s-a adaptat la viața ei în Regatul Unit; ea a fost în conflict cu reclamantul și plecarea ei din Polonia va fi împotriva voinței ei și forțată de aceste circumstanțe.

24. În ceea ce privește motivele rămase ale recursului reclamantului, instanța regională a hotărât în următoarele moduri: spre deosebire de impresia reclamantului, raportul RODK a fost clar și adevarat în concluzia că interesul cel mai bun al copilului ar fi mai bine servit dacă ar fi permisă să rămână în Polonia cu mama ei; având în vedere faptul că avocatul reclamantului a plecat în vacanță și că reclamantul nu a fost de acord să fie reprezentat de un avocat înlocuitor, acordând cererea de suspendare a acestuia nu a fost justificată; și argumentul privind incompetența experților RODK a fost, în primul rând, contrar (reclamantul nu a susținut această chestiune înainte de instanța de primă instanță sau în apelul său) și, în al doilea rând, nu este în conformitate cu depunerea reclamantului asupra raportului impugat în sprijinul celorlași argumente.

25. La prima audiere, care a avut loc la 19 decembrie 2012 de către Curtea de district Grudziādz, avocatul reclamantului a solicitat, citand în mod expres art. 21 din Convenția de la Haga, modalități de organizare și asigurare a exercitării efective a dreptului de contact al reclamantului în cadrul procedurii Convenției de la Haga. 26. Curtea internă nu a pronunțat o procedură cu privire la această cerere. 27. La 28 decembrie 2012, reclamantul a solicitat Curtea de District Grudziādz o decizie de contact în ceea ce privește copilul. El nu s-a bazat pe art. 21 din Convenția de la Haga. El solicită, printre altele, să fie eliberată o ordonanță intermediară obligatorie M.J. pentru durata procedurilor privind Convenția de la Haga pentru a-i permite să ducă copilul la casa sa în fiecare al doilea și al patrulea weekend al lunii începând cu ora 15:00.

vineri până la ora 20:00. Duminică, și pentru a vorbi cu copilul prin telefon sau Skype în fiecare luni, miercuri și vineri între ora 16:00. și 19:00 p.m. 28. La 28 februarie 2013, Curtea de District Grudziādz, cu D.K. în calitate de judecător, în temeiul articolului 445 1 § 1 și al articolului 2 din Codul de Procedură Civilă, a hotărât să rămână procedura privind contactul reclamantului cu copilul până la sfârșitul procedurii de divorț al cuplului, care a fost instituită în fața Curții Regionale Toruń la 14 ianuarie 2013 (III. Nsm 35/13). 29. La 25 martie 2013, cererea de divorț depusă de M.J. (IC 117/13) a fost respinsă de Curtea Regională Toruń, cu S.M. în calitate de judecător președinte însoțit de doi judecători laici.

Curtea regională a favorizat jurisdicția instanțelor engleze deoarece ultimul loc comun de reședință al cuplului a fost în Maidstone, Regatul Unit. La 24 iunie 2013, Curtea de Apel Gdańsk, cu D.K. în calitate de judecător președinte, a respins recursul interlocutor al M.J. împotriva acestei decizii. 30. Reclamantul a susținut că atunci când procedurile din Convenția de la Haga au fost în așteptare în Polonia, el și-a văzut fiica în mai multe ocazii, în casa mamei și în prezența ei. 31. La 28 noiembrie 2014, Curtea de district Grudziadz a emis o decizie privind contactul reclamantului cu fiica sa. O copie a prezentei decizii nu a fost depusă Curții. Se pare că reclamantul a fost autorizat să-și vadă fiica cea de-a doua și a patra weekend a fiecărei luni; în timpul unei săptămâni de vacanță de iarnă; în timpul celor două săptămâni de vacanță de vară și în zilele selectate de Crăciun și sărbători de Paște.

Se pare că reclamantul nu a apelat împotriva acestei decizii. La 31 august 2015, Curtea de District Grudziādz, cu D.K. în calitate de judecător, a confirmat că decizia menționată anterior a fost obligatorie și executabilă la 8 iulie 2015. 32. Procedura de divorț este în prezent în așteptare în Regatul Unit.

5. The applicant was born in 1978. He is Polish and lives in Kent, the United Kingdom. He is married to M.J., who is also Polish. In 2005 the couple moved to the United Kingdom. Their daughter was born there in January 2010. Parental responsibility was exercised jointly by both parents. 6. On 17 July 2012 M.J. and the child went to Poland on holiday, with the applicant’s consent. On 9 September 2012 M.J. informed the applicant that she was not coming back to the United Kingdom with the child. 7. On 21 September 2012 the applicant applied to the United Kingdom Central Authority for a return order for the child under the Hague Convention. 8. It appears that in mid-October 2012 the application was registered with the Grudziądz District Court.

Judge D.K. was assigned to preside over the case. 9. In response to the applicant’s request, M.J. submitted that in 2011 she and her husband had become distant from each other; the applicant had lost interest in his family and had been spending his spare time playing computer games. For those reasons, and also out of fear that the child would never again be allowed to leave the United Kingdom, M.J. did not agree to her daughter’s returning to the United Kingdom alone and informed the domestic court that she did not wish to go back there with the child. 10. The first hearing was held on 19 December 2012 before the Grudziądz District Court, with Judge D.K. presiding. The applicant and his lawyer attended the hearing.

11. The second hearing was held on 4 February 2013 before the same judge. The applicant and his lawyer attended the hearing. The domestic court heard two witnesses and ordered a report of experts in psychology from the Family Consultation Centre (Rodzinny Ośrodek Diagnostyczno Konsultacyjny “RODK”). 12. On 22 March 2013 the experts examined the applicant, M.J. and the child, who was three years old at the time. The report was issued on 17 April 2013. 13. The third hearing was held on 8 May 2013 before Judge D.K. At this hearing, the Grudziądz District Court decided to dismiss the applicant’s request for the child’s return (III Nsm 999/12). 14. The first-instance court ruled on the basis of the following evidence: testimony of the applicant, M.J.

and the members of both families and the RODK experts’ report. 15. The RODK experts were ordered to make the following assessment: “whether moving [the child] into her father’s care, linked with her separation from the mother, would disturb [the child’s] sense of security and would affect her emotional state in a negative way; or is it recommended, [with a view to] the adequate psycho-physical development of the child, to [put the child under the father’s care] linked with [giving] an order to surrender the child by the mother.” 16. The experts concluded that “the child’s return to the United Kingdom and her separation from the mother”, her primary caregiver, “would cause more emotional harm to the child than the lack of daily contact with her father.” In particular, the child’s sense of security and stability could be disturbed.

To this effect the report read as follows: “Considering the [young] age and the sex of the child, it must be stated that the mother is currently best suited to satisfy her daughter’s needs.” The experts also noted that the child was emotionally attached to both parents; she was developing well; perceived Poland and the United Kingdom on an equal footing; spoke Polish and had adapted well to her new life in Poland. It was recommended that the child should stay with her mother in Poland and have regular contact with her father. 17. The first-instance court considered that the RODK’s report was thorough, clear and of a high evidentiary value.

18. On the merits, the Grudziądz District Court considered that it was called to examine “the relationship between the child and [each of] the parents, her physical and psychological development and also, any [possible] physical or psychological harm [which could occur] in the event of the child’s return to her father without the mother.” 19. The domestic court attached importance to the young age of the child (who was three years and four months old at the time of the ruling) and the fact that the mother had always been the child’s primary caregiver. The reasons for the mother’s refusal to return to the United Kingdom together with the child were not discussed by the domestic court. The district court held, relying on the experts’ report, that there was a grave risk of psychological harm if she were to return to the United Kingdom without her mother.

It was noted that Article 13 (b) of the Hague Convention protected abducted children to such a great extent that it did not allow for their return if that was going to place them in a “disadvantageous situation” (w niekorzystnej sytuacji).

20. The applicant appealed, arguing among others the following points of fact and law: the first-instance court ruled in breach of Article 13 (b) of the Hague Convention, firstly in that they concluded that in re was a grave risk that the child’s return to the United Kingdom would expose her to intolerable psychological harm and would place her in a disadvantageous situation, and secondly in that they wrongly assumed that the child would have to be separated from the mother even though the latter had not cited any objective obstacles to her returning to the United Kingdom; the first-instance court ruled in breach of Article 3 of the Convention on the Rights of the Child and its general directive that the best interest of the child be protected; the facts as established by the domestic court contradicted the evidence produced in the course of the proceedings; the court’s conclusion that the child’s return would expose her to intolerable psychological harm contradicted the findings of the expert report; and the court should not have refused to adjourn the hearing at which the applicant was not represented by a lawyer.

21. At the appellate hearing, the applicant also argued (6) that the experts in psychology who had drafted the RODK’s report for the firstinstance court were incompetent. 22. On 14 October 2013 the Toruń Regional Court dismissed the appeal (IV Ca 1865/12). 23. The appellate court fully relied on the findings of fact made by the first-instance court, and held that the child’s return to the United Kingdom with or without the mother would place her in an intolerable situation (“w sytuacji nie do zniesienia”). Firstly, in view of the child’s very young age and the fact that since the retention the child had been under her mother’s care practically round the clock and that her contact with the applicant had been rare, the child’s separation from her mother would cause negative and irreversible consequences.

Secondly, the child’s return with her mother would not have a positive impact on the child’s development either. To this effect, it was noted that M.J. had never adapted to her life in the United Kingdom; she was in conflict with the applicant and her departure from Poland would be against her will and forced by the circumstances.

24. As to the remaining grounds of the applicant’s appeal, the regional court ruled in the following manner: contrary to the applicant’s impression, the RODK’s report was clear and adamant in its conclusion that the child’s best interest would be better served if she were allowed to stay in Poland with her mother; in view of the fact that the applicant’s lawyer had gone on holiday and the applicant had not agreed to be represented by a substitute lawyer, granting his motion for adjournment was not justified; and the argument about the incompetence of the RODK’s experts was, firstly, belated (the applicant had not raised that issue before the first-instance court or in his appeal) and, secondly, inconsistent with the applicant’s reliance on the impugned report in support of his remaining arguments.

25. At the first hearing, held on 19 December 2012 by the Grudziądz District Court, the applicant’s lawyer applied, expressly citing Article 21 of the Hague Convention, for arrangements for organising and securing the effective exercise of the applicant’s right of contact during the Hague Convention proceedings. 26. The domestic court did not rule on that application. 27. On 28 December 2012 the applicant applied to the Grudziądz District Court for a contact order in respect of the child. He did not rely on Article 21 of the Hague Convention. He asked, inter alia, for an interim order to be issued obliging M.J. for the duration of the Hague Convention proceedings to allow him to take the child to his house every second and fourth weekend of the month from 3 p.m.

on Friday until 8 p.m. on Sunday, and to talk to the child by telephone or Skype every Monday, Wednesday and Friday between 4 p.m. and 7 p.m. 28. On 28 February 2013 the Grudziądz District Court, with D.K. as the presiding judge, decided under Article 445 1 § 1 and 2 of the Code of Civil Procedure to stay the proceedings concerning the applicant’s contact with the child until the end of the couple’s divorce proceedings, which had been instituted before the Toruń Regional Court on 14 January 2013 (III. R. Nsm 35/13). 29. On 25 March 2013 the divorce application lodged by M.J. (IC 117/13) was rejected by the Toruń Regional Court, with S.M. as the presiding judge accompanied by two lay judges. The regional court favoured the jurisdiction of the English courts because the last common place of residence of the couple was in Maidstone, the United Kingdom.

On 24 June 2013 the Gdańsk Court of Appeal, with D.K. as the presiding judge, dismissed M.J.’s interlocutory appeal against that decision. 30. The applicant submitted that when the Hague Convention proceedings had been pending in Poland, he had seen his daughter on several occasions, in the mother’s house and in her presence. 31. On 28 November 2014 the Grudziadz District Court issued a decision on the applicant’s contact with his daughter. A copy of this decision has not been submitted to the Court. It appears that the applicant was authorised to see his daughter the second and the fourth weekend of every month; during one week of winter holidays; during two weeks of summer holidays and on selected days of Christmas and Easter holidays.

It appears that the applicant did not appeal against this decision. On 31 August 2015 the Grudziądz District Court, with D.K. as presiding judge, confirmed that the above-mentioned decision was binding and enforceable as of 8 July 2015. 32. Divorce proceedings are currently pending in the United Kingdom.