SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 40288/15Asier BORRERO TORIO împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 1 martie 2016 într-un comitet compus din Ganna Yudkivska, președinte, Andrei Potocki, Síofra O Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentului, domnul Asier Borrero Toribio, este un resortisant spaniol născut în 1984 și deținut în Nanterre. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Rouget-Aranibar, avocat în Saint-Jean-de-Luz. Guvernul francez a fost reprezentat de agentul său, dl F. Alabrune, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, cum ar fi cele prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost pus în detenție provizorie la 8 iulie 2009. Arestarea sa provizorie a fost prelungită de șase ori în temeiul unor ordonanțe succesive, cu șase luni fiecare, datate la 25 iunie 2010, 31 decembrie 2010, 21 iunie 2011, 27 decembrie 2011, 29 iunie 2012 și, respectiv, 27 decembrie 2012. Printr-o ordonanță din 6 iulie 2013, instanța de judecată a Tribunalului de Mare Instanță din Paris a dispus punerea sub acuzare a reclamantului și trimiterea acesteia în fața tribunalului din Paris special compus din liderii care îi fuseseră reproșați în momentul în care a fost pus sub acuzare. În ceea ce privește rolul Tribunalului special din Paris, care nu a permis ca reclamantul să fie citat în termenul stabilit la art. 181 alineatul (8) din Codul de procedură penală, procurorul general să sesizeze camera de la Paris la 12 iunie 2014, pentru a beneficia de prelungirea cu titlu excepțional a detenției provizorii pentru o perioadă de șase luni. Printr-o hotărâre din 27 iunie 2014, camera de laminare a tribunalului din Paris a primit cererea procurorului prin prelungirea detenției pentru o perioadă de șase luni începând cu termenul de un an de la data la care hotărârea de punere sub acuzare a devenit definitivă, din următoarele motive: Dosarul privind faptele reproșate [reclamantului] va fi examinat de tribunalul din Paris special compus din 2-13 martie 2015. Autoritățile responsabile cu luarea în considerare a prezentei proceduri (...) au pus în aplicare toate mijloacele posibile pentru a permite ca, pentru această procedură în care trebuie să se facă referire [reclamantul], să se rețină cea mai apropiată dată, ținând seama de cerințele foarte specifice care permit stabilirea în fața instanței judecătorești a Parisului a unei audiențe suficient de lungi pentru a realiza, în cele mai bune condiții, dezbateri aprofundate care să răspundă atât cerințelor de respectare a drepturilor la apărare, cât și necesității de a analiza în toate dimensiunile faptelor de o complexitate incontestabilă. La 26 noiembrie 2014, procurorul general se află în apropierea tribunalului din Paris și sesizează din nou camera de judecată, pentru a beneficia de o prelungire excepțională a detenției sale provizorii pentru o perioadă de șase luni. Printr-o hotărâre din 12 decembrie următoare, camera de l'inginerie și-a făcut dreptul la cererea sa pe baza, încă o dată, pe baza rolului Tribunalului de Assesie al Parisului special compus. La data de 31 martie 2015, Curtea de Casație a respins această acțiune, considerând că autoritățile competente au introdus o diligență adecvată la judecarea procedurii. La 4 iunie 2015, reclamantul a fost condamnat de tribunalul districtual din Paris, compus în special din 13 ani de detenție penală, cu o interdicție definitivă a teritoriului francez. GRIEF Invochează art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul consideră că durata detenției sale provizorii este excesivă. La 19 octombrie 2015, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de avocatul reclamantului, subsemnată de Clara Rouget-Aranibar, nota că guvernul francez este pregătit să-i plătească domnului Asiar Borrero Toribio, cu titlu gratuit, în vederea unei soluționări în scris a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, suma de 6 000 EUR (șase mii EUR), care acoperă orice prejudiciu moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptat de Curte. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă această propunere și, în plus, renunță la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate, declarând cauza soluționată definitiv. La 5 noiembrie 2015, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Florence Merloz, co-agent al guvernului francez, declară că guvernul francez oferă domnului Asiar Borrero Toribio să plătească suma de 6 000 EUR, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (șase mii de euro), EUR) acoperă orice prejudiciu moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptat de Curte. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Această propunere nu implică, din partea guvernului, nici o recunoaștere a unei încălcări a Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în acest caz. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta este în măsură să respecte drepturile omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii. În consecință, este necesar să se elimine cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să șteargă cererea de rol în aplicarea articolului 39 din Convenție. Făcut în franceză și comunicat în scris la 24 martie 2016. Milan Blaško Ganna Yudkivska Ministru Adjunct Președinte
Requête n
o
40288/15
Asier BORRERO TORIBIO
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 1
er
mars 2016 en un comité composé de
:
Ganna Yudkivska,
présidente,
André Potocki,
Síofra O’Leary,
juges,
et de Milan Blaško,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 11 août 2015,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Asier Borrero Toribio, est un ressortissant espagnol né en 1984 et détenu à Nanterre. Il est représenté devant la Cour par M
e
C.
Rouget-Aranibar, avocat à Saint-Jean-de-Luz.
Le gouvernement français (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. F. Alabrune, Directeur des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant fut placé en détention provisoire le 8 juillet 2009. Sa détention provisoire fut prolongée à six reprises en vertu d’ordonnances successives, de six mois chacune, datées respectivement des 25 juin 2010, 31
décembre 2010, 21 juin 2011, 27 décembre 2011, 29 juin 2012 et 27
décembre 2012.
Par une ordonnance du 6 juillet 2013, le juge d’instruction du tribunal de grande instance de Paris ordonna la mise en accusation du requérant et son renvoi devant la cour d’assises de Paris spécialement composée des chefs qui lui avaient été reprochés à l’occasion de sa mise en examen.
L’encombrement du rôle de la cour d’assises spéciale de Paris n’ayant pas permis de faire comparaître le requérant dans le délai fixé par l’article
181 alinéa 8 du code de procédure pénale, le procureur général près la cour d’appel de Paris saisit la chambre de l’instruction, le 12 juin 2014, afin de voir prolonger à titre exceptionnel sa détention provisoire pour une durée de six mois. Par un arrêt du 27 juin 2014, la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Paris fit droit à la requête du procureur en prolongeant la détention, pour une durée de six mois à partir du délai d’un an à compter de la date à laquelle la décision de mise en accusation est devenue définitive, aux motifs suivants
:
«
Le dossier relatif aux faits reprochés [au requérant] sera examiné par la cour d’assises de Paris spécialement composée du 2 au 13 mars 2015.
Les autorités en charge de l’audiencement de la présente procédure ont (...) mis en œuvre tous les moyens envisageables afin de permettre de retenir, pour cette procédure dans laquelle doit comparaître [le requérant], la date la plus rapprochée compte tenu des exigences très particulières permettant de fixer devant la cour d’assises de Paris spécialement composée une audience suffisamment longue afin de réaliser dans les meilleures conditions des débats approfondis répondant tant aux exigences du respect des droits de la défense qu’à la nécessité d’examiner dans toutes leurs dimensions des faits d’une complexité incontestable.
»
Le 26 novembre 2014, le procureur général près la cour d’appel de Paris saisit à nouveau la chambre de l’instruction afin de voir prolonger à titre exceptionnel sa détention provisoire pour une durée de six mois. Par un arrêt du 12 décembre suivant, la chambre de l’instruction fit droit à sa requête en se fondant, encore une fois, sur l’encombrement du rôle de la cour d’assises de Paris spécialement composée.
Le requérant forma un pourvoi en cassation contre cet arrêt en invoquant la violation de l’article 5 § 3 de la Convention. Le 31 mars 2015, la Cour de cassation rejeta ce recours, estimant que les autorités compétentes avaient apporté au jugement de la procédure une diligence adaptée aux circonstances.
Le 4 juin 2015, le requérant fut condamné par la cour d’assises de Paris spécialement composée à la peine de treize ans de réclusion criminelle, assortie d’une interdiction définitive du territoire français.
GRIEF
Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant juge excessive la durée de sa détention provisoire.
Le 19 octobre 2015, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par l’avocat du requérant
:
«
Je soussignée, M
e
Clara Rouget-Aranibar, note que le gouvernement français est prêt à verser à M. Asier Borrero Toribio, à titre gracieux, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, la somme de 6
000 euros (six mille euros), couvrant tout préjudice moral ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant.
Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. À compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Ayant consulté mon client, je vous informe qu’il accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la France à propos des faits à l’origine de ladite requête. Il déclare l’affaire définitivement réglée.
»
Le 5 novembre 2015, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussignée, M
me
Florence Merloz, co-Agent du Gouvernement français, déclare que le gouvernement français offre de verser à M. Asier Borrero Toribio, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, la somme de 6 000
euros, (six
mille
euros) couvrant tout préjudice moral ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant.
Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois
points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Cette proposition n’implique, de la part du Gouvernement, aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’Homme et des libertés fondamentales en l’espèce.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 39 de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 24 mars 2016.
Milan Blaško
Ganna Yudkivska
Greffier adjoint
Présidente