CtEDO 01.03.2016 Auto

ĐORĐEVIĆ v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
01.03.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ĐORĐEVIĆ v. SERBIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

DECIZIA nr. 16919/13 Ljiljana Având în vedere observațiile prezentate de părți, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Ljiljana, este un național sârb, care s-a născut în 1952 și trăiește în Vladičin Han. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl N. Antić, un avocat care practică în Vladičin Han. Guvernul sârb („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Rodić. Reclamantul este fostul angajat al DP PK Delišes (debitorului) o societate socială. La 2 iunie 2003, Curtea Municipală Vladičin Han a ordonat debitorului să-și plătească anumite sume. La cererea ei în acest sens, reclamantul a fost eliberat un ordin de executare în ceea ce privește această hotărâre (a se vedea ordinul de executare a Curții Municipale Vladičin Han din 23 octombrie 2003). Nu s-a realizat niciodată executarea hotărârii finale în cauză. Guvernul a informat Curtea că, la 7 aprilie 2005, reclamantul a retras cererea de executare a hotărârii din 2 iunie 2003. Prin urmare, Curtea Municipală Vladičin Han a încheiat procedura respectivă de executare prin decizia sa din 21 aprilie 2005. Reclamantul s-a plâns în esență în ceea ce privește neexecuția hotărârii rendue în favoarea ei. Prezenta plângere este examinată în conformitate cu articolele 6 § 1 și 13 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Guvernul a solicitat Curtei să declare cererea inadmisibilă ca fiind un abuz al dreptului de cerere, subliniind că reclamantul a omis să informeze Curtea că procedura de executare a fost încheiată la cererea ei. Reclamantul nu a contestat retragerea cererii de executare și nu a reușit să recurgă la decizia privind încheierea procedurii de executare, ci a susținut că acest lucru este irelevant. Curtea reiterează că o cerere poate fi respinsă ca abuz al dreptului de cerere individuală în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție în cazul în care, printre altele, se bazează pe informații false (a se vedea Bruss v. Elveția [GC], nr. 67810/10, § 28, CEDO 2014 și S.A.S. v. Franța [GC], nr. 43835/11, § 67, CEDH 2014) sau în cazul în care informații și documente semnificative au fost omitete în mod deliberat, fie în cazul în care au fost cunoscute de la început, fie în cazul în care au avut loc noi evoluții semnificative în timpul procedurii (a se vedea Predescu c. România , nr. 21447/03 , §§ 25-27, 2 decembrie 2008; și Tatalović și Dekić c. Serbia . (dec.), nr. 15433/07, 29 mai 2012). Informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot constitui un abuz al dreptului la cerere, mai ales dacă informațiile în cauză privesc miezul cazului și nu sunt furnizate explicații suficiente pentru faptul că nu se divulgă această informație (a se vedea Predescu §§ 25-26 ) și Komatinović c. Serbia . (dec.), nr. 75381/10, 29 ianuarie 2013). În cazul instantaneu, Curtea constată că reclamantul s-a plâns că o hotărâre finală din favoarea sa împotriva unei societăți deținute socialamente nu a fost pusă în aplicare. Cu toate acestea, ea a retras cererea de executare a hotărârii din 2 iunie 2003, care a condus la încheierea finală a procedurii de executare conexe. Tăcerea completă a reclamantului privind încheierea procedurii de executare, susținând totodată acuzațiile sale că hotărârea în cauză nu a fost pusă în aplicare din cauza restructurării debitorului nu poate fi interpretată, în opinia Curții, ca orice altceva decât o nerespectare a informațiilor referitoare la fondul propriu al cererii. Având în vedere importanța nerespectării acestor informații pentru determinarea corectă a prezentului caz, Curtea constată că această conduită a fost contrară scopului dreptului unei cereri individuale, astfel cum se prevede la art. 34 din Convenția (a se vedea Gross c. Elveția [GC], nr. 67810/10, § 28, CEDO 2014). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se respingă cererea ca abuz de dreptul de cerere, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 24 martie 2016. Marialena Tsirli George Nicolaou Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă