CtEDO 01.03.2016 AI

UZUN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
01.03.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
UZUN c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Cererea n°38679/07

Sait și Nesifi UZUN

împotriva Turquiei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), siind pe 1 martie 2016 într-o cameră compusă din:

Julia Laffranque, președintă,

Ișıl Karakaș,

Paul Lemmens,

Valeriu Grițco,

Ksenija Turković,

Jon Fridrik Kjølbro,

Georges Ravarani,

judecători,

și de Abel Campos, grefier adjunct de secțiune,

Având în vedere cererea menționată mai sus introdusă pe 27 august 2007,

Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și pe acelea prezentate în răspuns de reclamanți,

După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie:

Mama lui Vahit Uzun a declarat următoarele: în ziua în cauză, în momentul plecării de la fiul său, văzuse pe unul din camarazii săi, vroise să-l ia-n brațe și să-i vorbească, dar Vahit Uzun o împiedicasecarând pretext că fusese mustruluit de camaradul acesta, care era sergentul special T.K., pentru că se dusese în oraș să facă cumpărături. Ea adăugă că fiul nu se plânuse de nici un abuz și că merge bine în unitatea sa.

Tatăl lui Vahit Uzun, pe de altă parte, a relatat o chestiune privind o utilizare frauduloasă a cărții de retragere a fiului: pe 18 noiembrie 2006, acesta ar fi dat cartea sa de retragere unui coleg, și anume caporal M.Ü., ca să-i retragă o sumă de aproximativ 50 lire turce (TRY - aproximativ 27 euro (EUR) la época faptelor); și, la întoarcere, M.Ü. ar fi spus că nu existau bani în cont. Tatăl lui Vahit Uzun declarase că acesta i-a povestit incidentul, verificase mișcările contului și l-informase că suma în cauză fusese de fapt retrasă. El adăugă că sfătuisese pe fiul să vorbească de incident superiori, că acesta spusese că nu merita pentru că soldatul în cauză ar fi fost sărac, dar că în final depusese plângere și că o procedură penală fusese pornită contra M.Ü.

Locotenentul G.B., comandant al unității lui Vahit Uzun, a declarat următoarele: văzuse tânărul pe 28 decembrie 2006, atunci când acesta era de gardă; i-a observat că-și pusese cagula sub beret și că aceasta era contrară regulamentului și i-a spus să-l viziteze mai târziu pentru o depunere; a doua zi, Vahit Uzun îi ceruse dacă ar avea o sancțiune și dacă ar putea pleca în concediu pentru sărbători și el însuși i-a răspuns că nu ar fi sancțiune. Locotenentul adăugă că cunoștea Vahit Uzun de puțin, că era o persoană veselă și că tânărul nu-i spusese niciodată de nici o problemă.

Sergentul special T.K., care era de pază în ziua incidentului și era responsabil de controlul armelor soldaților înainte de plecarea la gardă, declarase că a văzut Vahit Uzun cel puțin de două ori în ziua de 30 decembrie 2006. A explicat că l-a văzut mai întâi la întoarcerea din cumpărături în oraș, i-a spus că familia era acolo pentru o vizită de aproximativ o oră și mama i-adusese mâncare pe care o adusese. Adăugă că a văzut mai apoi pe Vahit Uzun înainte de plecarea la gardă, că bine controlase pistolul – soldații de gardă la garaj purtând un pistol–, că-i dăduse un încărcător cu treisprezece gloanțe, că bine verificase că pistolul nu era încărcat și că de asemenea verificase că încărcătorul era bine pus în curea. Spunea că luase cunoștință de incident în timp se afla în compania subofițerului de gardă A.K.

A.K., adjudant:

"Pe 30 decembrie 2006, eram subofițerul de gardă al companiei și în sarcina apelurilor urgente. Dacă nu mă înșel, înspre 20h30, în compania chematorul M.A.D, am verificat armele și am făcut ronda. (...) Când ajungem în fața garajului, garda nu era acolo. Cu M.A.D., am căutat-o [apoi] finalmente am găsit-o dormind, în spatele vehiculelor, într-un canal. (...) Am trezit-o. Era somnos. Când s-a trezit și-a realizat că eram eu, mi-a spus că era bolnav. Înainte, mi spusese și că-i era frig. Am privit ceasul, era aproximativ 23h15, rămânea puțin [timp până la] sfârșitul gărzii, am gândit că putea [s-o termine]. I-am spus că trebuie să mă vadă în caz de problemă, că putea fi trimis la infirmerie sau la spital. Era somnos, dar nu părea să aibă o problemă de sănătate care s-l împiedice în gardă. Am notat în caietul de gardă al lui Vahit că a dormit în timp ce era de gardă. Am plecat din garaj, am continuat controlul altor puncte de gardă și m-am întors la postul de gardă pentru o pauză; discutam cu A.K. când am aflat de incident. (...) Sunt afectat la cantina de aproximativ o lună. Nu prea îl cunosc pe Vahit; pot l-am întâlnit, dar nu știu dacă avea probleme. (...) Nu a fost nici un incident cu el, nu l-am bătut nici insultat; am notat doar incidentul în caietul de gardă și am plecat."

M.A.D., caporal:

"(...) Când ne apropiem de garaj, nimeni nu ne-a spus "halte"; nu era gardă. Am căutat-o, fără a ști exact cine era acolo de pază; am privit în vehicule, nu era acolo, am găsit-o în final în spatele vehiculelor, dormind în canal. Am sunat-o, avea dificultăți să se trezească. I-a luat aproximativ un minut să se trezească, era somnos. S-a prezentat când s-a trezit. I-am cerut caietul de gardă. În timp ce adjudantul A.K. nota incidentul în caiet, spunea că are dureri de cap. Adjudantul a spus că ar fi trimis la infirmerie dacă ar fi fost cazul, Vahit Uzun nu-a spus nimic. După ce am controlat restul punctelor de gardă, ne-am întors la postul de gardă. Eu am mers să dorm în timp ce adjudantul a rămas acolo cu sergentul special T.K. (...) În timpul controlului, adjudantul A.K. nu l-a maltratat în nici un fel pe Vahit Uzun; nu a pronunțat cuvintele rele, amenințări sau altceva. Nu a fost nici un lovit sau alt act fizic. Adjudantul a doar notat în caietul de gardă că [Vahit] dormise în timp ce era de gardă."

"1. Dreptul oricărei persoane la viață este protejat de lege (...)"

Privitor la aspect procedural, Guvernul indică că o anchetă fusese deschisă imediat după incident, că toți acțiunile de anchetă necesare pentru a face lumină asupra circumstanțelor decesului fuseseadoptate și că reclamanții de asemenea participaseră la anchetă.

Din aceste motive, Curtea, cu unanimitate,

Declară

cererea inadmisibilă.

Întocmit în limba franceză apoi comunicat în scris pe 24 martie 2016.

Abel Campos

Julia Laffranque

Grefier adjunct

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă