Secțiunea a treia din STRASBURG 8 martie 2016 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Purcell Terribas și alții c. Spania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Helen Keller, președinte, Johannes Silvis, Alena Poláčková, judecători, și Marialena Tsirli, adjunctă a secțiunii, După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 februarie 2016, a luat hotărârea, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 475/53/13) îndreptată împotriva Regatului Spaniei și din care patru resortisanți ai acestui stat (a se vedea lista din anexă) ( . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 16 iulie 2013, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 7 octombrie 2013, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L Acestea din urmă printr-o hotărâre contradictorie pronunțată la 12 iulie 2010 după ce au avut loc audieri publice în cursul căreia au fost audiați reclamanții, judecătorul penal nr. 3 din Grenada i-a acuzat pe aceștia din urmă de un delict de corupție urbanistică, în sensul articolului 320 alineatul (2) din Codul penal Acest articol pedepsește autoritățile publice care, conștiente de proiectele de urbanism, le aprobă sau le votează aprobarea. Judecătorul de primă instanță a considerat în special că (...) în ceea ce privește acuzații M.A.P.T., D.R.G., J.P.F. și F.S.O.M., (...) nu a fost suficient stabilit, după aprecierea mijloacelor de probă administrate, existența elementului de fapt sau subiectiv necesar pentru tipul de [penal], care (...) necesită existența de dol, adică, de la indemanare deliberată și deplina conștiință a actului realizat. (...). Prin urmare, este necesar să se acuze [inculpații] Pentru a ajunge la concluzia sa, judecătorul a informat, de asemenea, avocatul municipiului Armilla (Grenade), secretarul său general și șeful departamentului d Acuzatorul și procurorul au făcut apel. Acesta din urmă a solicitat să se țină o audiență, astfel încât instanța de apel să poată auzi martorii care își declaraseră declarația în fața judecătorului penal 3. L din Grenada a considerat că nu a fost necesar să se ia o hotărâre în instanță, în măsura în care, în orice caz, ea nu era competentă să reproducă la o nouă recuperare mijloacele de probă administrate în mod corespunzător de instanța a quo La 28 iulie 2011, la din Grenada a făcut o hotărâre prin care declara că reclamanții erau vinovați de infracțiunea prevăzută în art. 320 alin. (2) din Codul penal. În hotărârea sa, audiencia s-a referit la mărturiile aduse în fața judecătorului penal nr. 3 din Grenada și a considerat că (...) atunci când [inculpații] au votat, erau conștienți că comportamentul lor nu era corect din punct de vedere juridic (...) Nu avem nici o îndoială că inculpații au votat conștient de dreptul [urbanistic]. Împotriva acestei hotărâri reclamanții au depus o cerere de declarare a nulității. Invocând art. 24 Õ 1 din Constituție, ei se plângeau de lipsa de audiență publică la apel, în timp ce condamnarea lor a avut loc după o examinare a cauzei de fapt și de drept. Audiencia Provincial a respins cererea printr-o decizie din 30 ianuarie 2012, considerând că principiile de imprimantă și de contradicție au fost respectate în recurs. 10. Reclamanții au formulat o acțiune în fața Tribunalului Constituțional. Printr-o decizie din 23 ianuarie 2013, înalta instanță a declarat acțiunea inadmisibilă. În măsura în care obiecțiunile se referă la fondul hotărârii la Audiencia Provencial și privind decizia de respingere a cererii în nulitate, Înalta Instană a constatat că nu a existat nicio încălcare a Constituiei. În ceea ce privește t ă ț ii întemeiat pe lipsa de c o n d i ț i e a t ă ț ii, Tribunalul Constitu ț i o n al e nota că in t e n ț ii nu l-au invocat în procedura prealabilă și l-a respins pentru neobosirea căilor de a c ț i un ea internă. 11. La 3 aprilie 2013, Curtea Supremă a respins cererea și a confirmat motivele refuzului de a respinge decizia amgaro II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE Constitution Articol Orice persoană are dreptul de a obține protecția efectivă a judecătorilor și tribunalelor pentru a-și exercita drepturile și interesele legitime, fără ca aceasta să fie în nici un caz pusă în imposibilitatea de a se apăra. De asemenea, orice persoană are dreptul la un judecător de drept comun stabilit în prealabil de lege, la apărare și la asistență din partea unui avocat, la informare cu privire la acuzațiile aduse împotriva sa, la un proces public fără întârzieri nejustificate și cu respectarea tuturor garanțiilor, la utilizarea mijloacelor de probă pertinente pentru apărarea sa, la neincriminarea sinelui, la necondamnare și la presupusa vinovăție (...) Codul penal art. 320 alineatul (1): autoritatea sau funcționarul public care, în mod conștient, informează în mod favorabil [despre] proiectele de construcție sau [de] concesiunea de permise care încalcă normele de urbanism în vigoare va fi pedepsită cu pedeapsa stabilită la art. 404 din acest cod, precum și la [o pedeapsă] de șase luni la doi ani de închisoare sau o amendă de douăsprezece până la douăzeci și patru de luni. (2) Aceeași pedeapsă este prevăzută pentru orice autoritate sau funcționar public care, prin sine sau în calitate de membru al unui organ colegial, a aprobat sau a votat conștient în favoarea aprobării proiectelor de urbanism (...) menționate anterior Codul de procedură penală art. 791 § În cazul în care memoriile de depunere a cererii [din rejudecare] sau declarațiile conțin o propunere de probă sau solicită reproducerea unei înregistrări, instanța va decide admisibilitatea cererii în termen de trei zile și, dacă este cazul, îi va cere grefierului să stabilească o dată pentru comunicarea publică. De asemenea, va fi posibil să se țină o audiere în cazul în care, din oficiu, la cererea unei părți, instanța consideră că este necesar pentru stabilirea unei convingeri întemeiate a Tribunalului Constituțional Hotărârea 230/2002, din 9 decembrie 2002, pe baza hotărârii din 16 mai 2002 a acestui Tribunal (...), precum și a jurisprudenței Curții de la Strasbourg în cauzele Ekbatani c. Suedia, Cooke c. Austria, Stefanelli c. Saint-Marin, Constantinescu c. România și Tierce și alții c. San Marino , [se poate concluziona că] cerința garanției [îndeplinirii unei audieri publice] în fața instanței de apel depinde de specialitățile procedurii în cauză. (...) [În special], aprecierea probelor cu caracter documentar nu necesită ca reclamantul să se afle în persoană în fața instanței de recurs (...). Pe de altă parte, audiencia Provincial nu poate, fără desfășurarea unei audieri, să aprecieze din nou o dovadă cu caracter personal, și anume depunerea unui martor sau a unui acuzat. Într-adevăr, acest lucru ar fi contrar principiilor de publicitate, de imprimantă și de contradicție, care fac parte din dreptul la un proces cu toate garanțiile îndreptățite privind violarea dispozițiilor art. 6 alin. Fără a fi ascultate în cursul unei audieri publice, ei vor decide la art. 6 alineatul (1) din Convenție, ale căror părți relevante sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. Cu privire la admisibilitatea Tezei părților 14. Guvernele scot la iveală neobosirea căilor de atac interne și le reproșează reclamanților că nu au solicitat și nici nu au ținut o instanță judecătorească sau administrarea de probe în cadrul recursului la recurs în fața Tribunalului Constituțional din 23 ianuarie 2013. În ceea ce le privește, reclamanții nu au fost la originea acțiunii de recurs, interjudecată de partea pârâtă și de procurorul public, deoarece aceștia s-au limitat să prezinte memorii pentru a contesta aceste acțiuni de recurs formulate împotriva acestora. În acest sens, ei atrag atenția asupra incoerenței de a le cere să solicite să aibă loc o ședință publică în măsura în care hotărârea pronunțată de instanța penală nr. 3 din Grenada a ajuns la concluzia achitarea lor. În acest sens, nu se specifică care sunt căile de atac pe care ar fi trebuit să le utilizeze reclamanții pentru a-și ridica pretențiile și constată că: rezultă din conținutul cererii de declarare a nulității depuse de reclamanți împotriva hotărârii din 28 iulie 2011, care figurează în dosar, pe care le-au ridicat în acest sens din lipsa de motivare. 17. Pe de altă parte, Curtea constată că, în ceea ce-l privește, procurorul public a solicitat să aibă loc o ședință pentru a se asigura că audierea martorilor care au depus mărturie în fața judecătorului penal nr. 3 de grenadă a respins cererea, pe motiv că nu era competentă să reproducă mărturii corect auzite de instanța a quo 18. În lumina argumentelor de mai sus, Curtea consideră că reclamanții au epuizat căile de atac de care dispuneau în dreptul intern pentru a-și ridica cauza, în conformitate cu cerințele prevăzute la art. 35 alineatul (1) din convenție. Curtea constată, pe de altă parte, că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, acest lucru trebuie declarat admisibil. Pe fondul Tezei părților 20. Guvernul apreciază că, în hotărârea sa, la a respectat în totalitate faptele declarate dovedite de judecătorul penal, modificarea efectuată limitată la o chestiune pur juridică, și anume dacă cel care votează în favoarea unui proiect urbanistic, deși este conștient de ilegalitatea sa, poate fi considerat responsabil prin concurența unui dol direct din partea sa. Prin urmare, nu era necesar să se țină o audiență publică în acest caz. 21. La rândul lor, reclamanții se plâng că au fost condamnați de instanța de apel pe baza unor dovezi cu caracter personal, cum ar fi declarațiile celor trei martori, fără a ține o audiere publică. După o nouă apreciere a acestor probe care nu ar fi respectat principiile de immediatitate și de contradictoriu, audiencia Provincial concluzionează, spre deosebire de judecător a quo , în privința existenței elementului juridic al infracțiunii de corupție urbanistică.Evaluarea Curții Principii Generale 22. În ceea ce privește principiile generale relevante în speță, Curtea face trimitere la punctele 36-38 din Hotărârea Lacadena Calero c. Spania 23002/07, 22 noiembrie 2011). Aplicarea acestor principii în speță 23. Curtea subliniază că prezenta cauză se bazează pe aceeași problematică ca cea prezentată în hotărârea Valbuena Redondo c. Spania 21460/08, 13 decembrie 2011). 24. Curtea constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, pentru a determina dacă a avut loc o încălcare a articolului 6 din Convenție, acesta a luat în considerare rolul de "audiencia" și natura chestiunilor de care avea nevoie. În celelalte cauze examinate de Curte privind aceeași problematică (a se vedea, pentru toți, Hotărârea Valbuena Redondo , citată anterior), Curtea a statuat că este necesar să se ia o hotărâre judecătorească în cazul în care instanța judecătorească din acțiunea în cauză a efectuat o nouă apreciere a faptelor estimate dovedite în primă instanță și le reconsidere mai departe de considerațiile strict de drept. În astfel de cazuri, o hotărâre în cunoștință de cauză înainte de a ajunge la o hotărâre cu privire la vinovăția reclamantului (a se vedea Hotărârea Igual Coll c. Spania , nr. 37496/04 , § 36, 10 martie 2009). 26. În concluzie, va trebui să se decidă, având în vedere circumstanțele specifice ale fiecărui caz în speță, dacă instanța responsabilă cu judecarea cauzei a procedat la o nouă apreciere a faptelor (a se vedea, de asemenea, Spinu c. România, n 32030/02, § 55, 29 aprilie 2008). din Grenada, pentru a ajunge la o nouă interpretare juridică a comportamentului inculpaților, se pronunță asupra unor circumstanțe subiective care îi privesc, și anume conștiința lor de la data acordării permiselor urbanistice (punctul 7 de mai sus). Acest element subiectiv a fost decisiv în stabilirea vinovăției inculpaților. Într-adevăr, infracțiunea de corupție urbană impune ca acuzatul să acționeze intenționat. După ce au ținut o audiență publică în cursul căreia au fost audiați reclamanții, precum și mai mulți martori, judecătorul penal a considerat că această cerință subiectivă cu privire la infracțiunea în cauză nu era îndeplinită. Audiencia Provencial a, în ceea ce o privește, a concluzionat că există o astfel de intenționalitate a reclamanților, fără a fi efectuat la aprecierea directă a mărturiilor reclamanților și în contradicție cu concluziile instanței judecătorești din statul membru în cauză. În special, contrar judecătorului a quo , Comisia a considerat că depozițiile celor trei angajați ai municipalității ar trebui interpretate ca implicând în mod clar reclamanții în comisia pentru infracțiuni, în măsura în care cunoștințele lor privind permisele de urbanism nu prezentau nici o îndoială. Această nouă apreciere a elementului subiectiv al infracțiunii de corupție urbanistică este efectuată fără ca reclamanții să fi avut posibilitatea de a fi auziți personal pentru a contesta, printr-o examinare contradictorie, noua apreciere efectuată de către Audiencia provincial 28. Argumentele de mai sus permit Curții să observe că instanța de apel a reinterpretat faptele declarate dovedite și a efectuat o nouă calificare juridică, fără a respecta cerințele principiului "immediat" (a se vedea, a inverso Bazo González c. Spania, n 30643/04, § 36, 16 decembrie 2008). În această privință, trebuie să se constate că, în cazul în care inculpanța unui tribunal se referă la elemente subiective (cum ar fi, în speță, existența unei incriminări), nu este posibil să se procedeze la aprecierea juridică a comportamentului inculpaților fără a fi încercat în prealabil să se demonstreze realitatea acestui comportament, ceea ce implică în mod necesar verificarea inculpaților cu privire la faptele care le sunt imputate ( Lacadena Calero, citată anterior, punctul 47). 29. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că, în speță, domeniul de aplicare al examinării efectuate de către alienatia făcea necesară audierea reclamanților în ședință publică. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în această privință. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 30. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se dea ștearsă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă 31. Reclamanții solicită anularea hotărârii pronunțate la 28 iulie 2011 de către Audiencia Provencial de Grenada. Subsidiar, ei solicită 100 000 EUR fiecare pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 32. În cazul în care se constată o încălcare, reclamanții pot solicita răspunderea patrimonială a statului sau răspunderea pentru eroarea judiciară. 33. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. Întradevăr, aceasta nu ar putea specula cu privire la rezultatul la care Curtea ar fi ajuns dacă ar fi autorizat desfășurarea unei audieri publice (a se vedea hotărârea Igual Coll În schimb, Comisia consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral. Având în vedere circumstanțele cauzei și hotărând pe o bază echitabilă, astfel cum prevede art. 41 din convenție, aceasta decide să dea fiecărui solicitant suma de 6 400 EUR pentru prejudiciul moral. Comisioane și cheltuieli de judecată 34. De asemenea, reclamanții solicită 12 176,24 EUR fiecare, suma corespunzătoare cheltuielilor de procedură pe care le-au fost condamnate să plătească în fața instanțelor interne. 35. În ceea ce privește cheltuielile de avocatură, în ceea ce privește înțelepciunea Curții pentru a stabili suma. 36. Guvernul solicită respingerea acestor revendicări. 37. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, cheltuielile judiciare nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată. În cazul de față, Curtea constată că tribunalul nu a justificat rambursarea sumelor aferente cheltuielilor de procedură. În cele din urmă, Curtea constată că a fost furnizată nici o notă de cauză a unui avocat. Prin urmare, având în vedere lipsa documentelor aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea respinge cererea prezentată de reclamanți în acest sens. Interese moratorii 38. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L pe care statul pârât trebuie să le plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni, suma următoare 400 EUR (șase mii patru sute de euro) pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 8 martie 2016, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Marialena Tsirli Helen Keller Grefier Adjunct Președinte ANEXA Miguel Ángel TERRIBAS s-a născut în 1947 și locuiește în Armilla. Francisco de Sales OCAÑA MORALES s-a născut în 1952 și locuiește în Los Ogíjars. José PÉREZ FLORES s-a născut în 1956 și locuiește în Armilla. Dina ROMERO GÓMEZ s-a născut în 1968 și locuiește în Armilia.
TROISIÈME SECTION
PORCEL TERRIBAS ET AUTRES c.
ESPAGNE
(Requête n
o
47530/13)
ARRÊT
8 mars 2016
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Porcel Terribas et autres c. Espagne,
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en un comité composé de
:
Helen Keller,
présidente,
Johannes Silvis,
Alena Poláčková,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe
de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 9 février 2016,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
47530/13) dirigée contre le Royaume d’Espagne et dont quatre ressortissants de cet État (voir liste en annexe) («
les requérants
»), ont saisi la Cour le 16 juillet 2013 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Les requérants ont été représentés par M
e
F.J.
Barcelona
Sánchez, avocat à Grenade. Le gouvernement espagnol («
le Gouvernement
») a été représenté par ses agents, M. F. de A. Sanz Gandasegui et M.
R.
‑
A.
León
Cavero, avocats de l’État.
3.
Le 7 octobre 2013, la requête a été communiquée au Gouvernement.
I.
4.
Par un jugement contradictoire rendu le 12 juillet 2010 après la tenue d’une audience publique au cours de laquelle les requérants furent entendus, le juge pénal n
o
3 de Grenade acquitta ces derniers d’un délit de corruption urbanistique, au sens de l’article 320 § 2 du code pénal
.
Cet article punit les autorités publiques qui, conscientes de l’illégalité des projets d’urbanisme, les approuvent ou votent leur approbation. Le juge de première instance estima en particulier que
:
«
(...) s’agissant des accusés M.A.P.T., D.R.G., J.P.F. et F.d.S.O.M., (...) il n’a pas été suffisamment établi, après l’appréciation des moyens de preuve administrés, l’existence de l’élément intentionnel ou subjectif nécessaire pour le type [pénal], lequel (...) nécessite l’existence de dol, c’est-à-dire, de l’intention délibérée et la pleine conscience de l’illégalité de l’acte réalisé. (...). Il convient donc d’acquitter [les accusés]
».
5.
Pour parvenir à sa conclusion, le juge entendit également l’Avocat de la municipalité de Armilla (Grenade), son Secrétaire Général et le Responsable du département d’Urbanisme de ladite municipalité.
6.
La partie accusatrice et le ministère public firent appel. Ce dernier sollicita la tenue d’une audience afin que la juridiction d’appel puisse entendre les témoins qui avaient fait leur déposition devant le juge pénal
n
o
Audiencia Provincial
de Grenade considéra qu’une audience n’était pas nécessaire, dans la mesure où, en tout état de cause, elle n’était pas compétente pour reproduire à une nouvelle reprise les moyens de preuve correctement administrés par la juridiction
a quo
.
7.
Le 28 juillet 2011, l
’Audiencia Provincial
de Grenade rendit un arrêt déclarant les requérants coupables du délit prévu par l’article 320 § 2 du code pénal. Dans son arrêt, l’
Audiencia
se référa aux témoignages intervenus devant le juge pénal n
o
3 de Grenade et considéra que
:
«
(...) lorsque [les accusés] ont voté, ils étaient conscients que leur comportement n’était pas juridiquement correcte (...).
(...)
Nous n’avons aucun doute que les accusés votèrent conscients de l’illégalité du permis [urbanistique].
»
8.
Contre cet arrêt les requérants introduisirent une demande de nullité. Invoquant l’article 24 § 1 de la Constitution, ils se plaignaient du manque d’audience publique en appel, alors que leur condamnation fut intervenue après un examen de l’affaire en fait et en droit.
9.
L’
Audiencia Provincial
rejeta la demande par une décision du 30
janvier 2012, estimant que les principes d’immédiateté et de contradiction avaient été respectés en appel.
10.
Les requérants formèrent un recours d’
amparo
devant le Tribunal constitutionnel. Par une décision du 23 janvier 2013, la haute juridiction déclara le recours irrecevable. Pour autant que les griefs portaient sur le fond de l’arrêt de l’
Audiencia Provincial
et sur la décision de rejet de la demande en nullité, la haute juridiction constata l’absence de violation de la Constitution. Pour ce qui était du grief tiré de l’absence d’audience en appel, le Tribunal constitutionnel nota que les requérants ne l’avaient pas soulevé dans la procédure préalable et le rejeta pour non-épuisement des voies de recours internes.
11.
Les requérants sollicitèrent la rectification de cette décision, en affirmant que le grief tiré du manque d’audience en appel avait bel et bien été soulevé dans la demande de nullité.
12.
Le 3 avril 2013, la haute juridiction rejeta la demande et confirma les motifs du rejet de l’
amparo
.
II.
A.
Constitution
Article
24
«
1.
Toute personne a le droit d’obtenir la protection effective des juges et des tribunaux pour exercer ses droits et ses intérêts légitimes, sans qu’en aucun cas elle ne soit mise dans l’impossibilité de se défendre.
2.
De même, toute personne a droit à un juge de droit commun déterminé préalablement par la loi, à se défendre et à se faire assister par un avocat, à être informée de l’accusation portée contre elle, à avoir un procès public sans délais indus et dans le respect de toutes les garanties, à utiliser les moyens de preuve pertinents pour sa défense, à ne pas s’incriminer soi-même, à ne pas s’avouer coupable et à être présumée innocente (...)
».
B.
Code pénal
Article
320
«
1.L’autorité ou fonctionnaire public qui, consciemment, informe favorablement [sur] des projets de construction ou [sur] la concession de permis contraires aux règles d’urbanisme en vigueur sera puni avec la peine établie à l’article 404 de ce code ainsi qu’à [une peine de] six mois à deux ans de prison ou une amende de douze à vingt
‑
quatre mois.
2.La même peine est prévue pour toute autorité ou fonctionnaire public qui, par lui-même ou en tant que membre d’un organe collégial, ait consciemment approuvé ou voté en faveur de l’approbation des projets d’urbanisme (...) mentionnés ci-dessus
».
C.
Code de procédure pénale
Article
791 §
1
«
Si les mémoires de dépôt [de l’appel] ou d’allégations contiennent une proposition de preuve ou demandent la reproduction d’un enregistrement, le tribunal décidera la recevabilité de la demande dans un délai de trois jours et, le cas échéant, demandera au greffier de fixer une date pour l’audience publique. Il sera également possible de tenir une audience lorsque, d’office où à la demande d’une partie, le tribunal la considère nécessaire pour l’établissement d’une conviction fondée
».
D.
Jurisprudence du Tribunal constitutionnel
Arrêt
230/2002, du 9 décembre 2002
«
Sur la base de l’arrêt 167/2002 de ce Tribunal (...) ainsi que de la jurisprudence établie par la Cour de Strasbourg dans les affaires
Ekbatani c. Suède, Cooke c.
Autriche, Stefanelli c. Saint Marin, Constantinescu c. Roumanie et Tierce et autres c.
Saint Marin
, [il est possible de conclure que] l’exigence de la garantie [relative à la tenue d’une audience publique] devant la juridiction d’appel dépend des spécialités de la procédure en cause.
(...)
[En particulier], l’appréciation de preuves à caractère documentaire ne nécessite pas que le requérant s’exprime en personne devant la juridiction d’appel (...). Par contre, l’Audiencia Provincial ne peut pas, sans la tenue d’une audience, apprécier de nouveau une preuve à caractère personnel, à savoir la déposition d’un témoin ou d’un accusé. En effet, ceci serait contraire aux principes de publicité, d’immédiateté et de contradiction, lesquels font partie du droit à un procès avec toutes les garanties
».
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION EN CE QUI CONCERNE LE PRINCIPE D’IMMÉDIATETÉ
13.
Les requérants se plaignent d’avoir été condamnés par l’
Audiencia Provincial
sans avoir été entendus au cours d’une audience publique. Ils invoquent l’article 6 § 1 de la Convention, dont les parties pertinentes sont ainsi libellées
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
A.
Sur la recevabilité
1.
Thèses des parties
14.
Le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours internes et reproche aux requérants de ne pas avoir demandé ni la tenue d’une audience ni l’administration de preuves dans le cadre du recours d’appel devant l
’Audiencia Provincial
de Grenade. Cette défaillance fut relevée par le Tribunal constitutionnel dans sa décision du 23 janvier 2013.
15.
Pour leur part, les requérants notent qu’ils n’ont pas été à l’origine du recours d’appel, interjeté par la partie accusatrice et par le ministère public. En effet, ils se sont limités à présenter des mémoires pour contester lesdits recours d’appel formés à leur encontre. Dans ce sens, ils attirent l’attention sur l’incohérence de leur exiger de demander la tenue d’une audience publique dans la mesure où le jugement rendu par le juge pénal n
o
3 de Grenade avait conclu à leur acquittement.
2.
Appréciation de la Cour
16.
La Cour relève premièrement que la décision du Tribunal constitutionnel déclarant ce grief
irrecevable pour non-épuisement ne précise pas quelles sont les voies de recours que les requérants auraient dû utiliser pour soulever leurs prétentions, et constate à cet égard qu’il ressort du contenu de la demande de nullité introduite par les requérants à l’encontre de l’arrêt du 28 juillet 2011, figurant dans le dossier, qu’ils y soulevèrent le grief tiré de l’absence d’immédiateté.
17.
Par ailleurs, la Cour note que le ministère public sollicita quant à lui la tenue d’une audience afin que l’
Audiencia Provincial
ait l’opportunité d’entendre les témoins ayant déposé devant le juge pénal n
o
3 de Grenade. L’
Audiencia
rejeta la demande, au motif qu’elle n’était pas compétente pour reproduire des témoignages correctement entendus par la juridiction
a quo
.
18.
À la lumière des arguments qui précèdent, la Cour estime que les requérants ont épuisé les voies de recours dont ils disposaient en droit interne pour soulever leur grief, conformément aux exigences de l’article
35 §
1 de la Convention. Elle rejette ainsi l’exception soulevée par le Gouvernement.
19.
La Cour constate par ailleurs que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
B.
Sur le fond
1.
Thèses des parties
20.
Le Gouvernement estime que, dans son arrêt, l’
Audiencia Provincial
a respecté dans son intégralité les faits déclarés prouvés par le juge pénal, la modification effectuée se limitant à une question purement juridique, à savoir si celui qui vote en faveur d’un projet urbanistique tout en étant conscient de son illégalité, peut être tenu comme responsable par le biais de la concurrence d’un dol direct de sa part. La tenue d’une audience publique n’était donc pas nécessaire en l’espèce.
21.
De leur côté, les requérants se plaignent d’avoir été condamnés par la juridiction d’appel sur la base de preuves à caractère personnel telles que les déclarations des trois témoins, sans la tenue d’une audience publique. Après une nouvelle appréciation de ces preuves qui n’aurait respecté les principes d’immédiateté et du contradictoire, l’
Audiencia Provincial
conclut, contrairement au juge
a quo
, à l’existence de l’élément intentionnel du délit de corruption urbanistique.
2.
Appréciation de la Cour
a)
Principes généraux
22.
En ce qui concerne les principes généraux pertinents en l’espèce, la Cour renvoie aux paragraphes 36 à 38 de l’arrêt
Lacadena Calero c.
Espagne
(n
o
23002/07, 22 novembre 2011).
b)
Application de ces principes en l’espèce
23.
La Cour souligne d’emblée que la présente affaire repose sur la même problématique que celle exposée dans l’arrêt
Valbuena Redondo c.
Espagne
(n
o
21460/08, 13 décembre 2011).
24.
La Cour note qu’il n’est pas contesté en l’espèce que les requérants, qui furent acquittés en première instance, ont été condamnés par l’
Audiencia Provincial
de Grenade sans la tenue d’une audience publique.
25.
Dès lors, afin de déterminer s’il y a eu violation de l’article
6 de la Convention, il échoit d’examiner le rôle de l’
Audiencia
et la nature des questions dont elle avait à connaître. Dans les autres affaires examinées par la Cour portant sur la même problématique (voir, pour tous, l’arrêt
Valbuena Redondo
, précité), la Cour statua qu’une audience s’avérait nécessaire lorsque la juridiction d’appel «
effectue une nouvelle appréciation des faits estimés prouvés en première instance et les reconsidère
», se situant ainsi au-delà des considérations strictement de droit. Dans de tels cas, une audience s’imposait avant de parvenir à un jugement sur la culpabilité du requérant (voir l’arrêt
Igual Coll c.
Espagne
, n
o
37496/04, § 36, 10 mars 2009).
26.
En somme, il incombera essentiellement de décider, à la lumière des circonstances particulières de chaque cas d’espèce, si la juridiction chargée de se prononcer sur l’appel a procédé à une nouvelle appréciation des éléments de fait (voir également
Spînu c. Roumanie
, n
o
32030/02, §
55, 29
avril 2008).
27.
En l’espèce, l’
Audiencia Provincial
de Grenade, pour arriver à une nouvelle interprétation juridique du comportement des accusés, s’est prononcée sur des circonstances subjectives les concernant, à savoir leur conscience de l’irrégularité de l’octroi des permis urbanistiques (paragraphe
7 ci-dessus). Cet élément subjectif a été décisif dans l’établissement de la culpabilité des accusés. En effet, le délit de corruption urbanistique exige que l’accusé ait agi de manière intentionnelle. Après la tenue d’une audience publique au cours de laquelle les requérants ainsi que plusieurs témoins ont été entendus, le juge pénal a considéré que cette exigence subjective quant au délit en cause n’était pas remplie. L’
Audiencia Provincial
a, quant à elle, conclu à l’existence d’une telle intentionnalité des requérants, et ce sans avoir procédé à l’appréciation directe des témoignages des requérants et en contradiction avec les conclusions du tribunal d’instance. En particulier, contrairement au juge
a quo
, elle considéra que les dépositions des trois employés de la municipalité devaient être interprétées comme impliquant clairement les requérants dans la commission du délit, dans la mesure où leur connaissance sur l’illégalité des permis urbanistiques ne faisait aucun doute. Cette nouvelle appréciation de l’élément subjectif du délit de corruption urbanistique s’est effectuée sans que les requérants aient eu l’occasion d’être entendus personnellement afin de contester, moyennant un examen contradictoire, la nouvelle appréciation effectuée par l’
Audiencia Provincial
.
28.
Les arguments ci-dessus permettent à la Cour d’observer que la juridiction d’appel a réinterprété les faits déclarés prouvés et en a effectué une nouvelle qualification juridique, sans respecter les exigences du principe d’immédiateté (voir,
a contrario
,
Bazo González c.
Espagne
, n
o
30643/04, § 36, 16 décembre 2008). À cet égard, force est de constater que, lorsque l’inférence d’un tribunal a trait à des éléments subjectifs (comme, en l’espèce, l’existence d’une intentionnalité), il n’est pas possible de procéder à l’appréciation juridique du comportement des accusés sans avoir au préalable essayé de prouver la réalité de ce comportement, ce qui implique nécessairement la vérification de l’intention des accusés par rapport aux faits qui leur sont imputés (
Lacadena Calero
, précité, §
47).
29.
À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut qu’en l’espèce l’étendue de l’examen effectué par l’
Audiencia
rendait nécessaire l’audition des requérants en audience publique. Partant, il y a eu violation de l’article
6 §
1 de la Convention à cet égard.
II.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
30.
Aux termes de l’article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
31.
Les requérants sollicitent l’annulation de l’arrêt rendu le 28
juillet 2011 par l’
Audiencia Provincial
de Grenade. Subsidiairement, ils réclament 100
000
euros (EUR) chacun au titre du préjudice moral qu’ils auraient subi.
32.
Le Gouvernement s’oppose à ces réclamations, qu’il trouve excessives. Il note qu’en cas de constat de violation, les requérants pourront solliciter la responsabilité patrimoniale de l’Administration publique, ou encore la responsabilité de l’Administration pour erreur judiciaire.
33.
La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué et rejette cette demande. En effet, elle ne saurait spéculer sur le résultat auquel la cour d’appel aurait abouti si elle avait autorisé la tenue d’une audience publique (voir l’arrêt
Igual Coll
, précité, § 51). En revanche, elle estime que les requérants ont certes subi un préjudice moral. Eu égard aux circonstances de la cause et statuant sur une base équitable comme le veut l’article
41 de la Convention, elle décide d’octroyer à chaque requérant la somme de 6
400 EUR au titre du préjudice moral.
B.
Frais et dépens
34.
Les requérants demandent également 12
176,24 EUR chacun, montant correspondant aux frais de procédure qu’ils ont été condamnés à payer devant les juridictions internes.
35.
Quant aux frais d’avocats, les requérants s’en remettent à la sagesse de la Cour pour en fixer le montant.
36.
Le Gouvernement sollicite le rejet de ces prétentions.
37.
Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En outre, les frais de justice ne sont recouvrables que dans la mesure où ils se rapportent à la violation constatée. En l’espèce, la Cour note que les requérants n’ont pas justifié avoir remboursé les sommes relatives aux frais de procédure. Finalement, la Cour constate qu’aucune note d’honoraires d’avocat n’a été fournie. Dès lors, compte tenu du manque de documents en sa possession et de sa jurisprudence, la Cour rejette la demande présentée par les requérants à ce titre.
C.
Intérêts moratoires
38.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Déclare
la requête recevable
;
2.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention
;
3.
Dit
a)
que l’État défendeur doit verser à chaque requérant, dans les trois mois, la somme suivante
:
6
400
EUR (six mille quatre-cents euros) pour dommage moral
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
4.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 8 mars 2016, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.
Marialena Tsirli
Helen Keller
Greffière adjointe
Présidente
Miguel Ángel PORCEL TERRIBAS est né en 1947 et réside à Armilla.
Francisco de Sales OCAÑA MORALES est né en 1952 et réside à Los Ogíjares.
José PÉREZ FLORES est né en 1956 et réside à Armilla.
Dina ROMERO GÓMEZ est né en 1968 et réside à Armilla.