AFFAIRE FLORES QUIROS c. ESPAGNE

RESPONDENT

ESP

HOTĂRÂRE

19.07.2016

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure d'exécution;Article 6-1 - Accès à un tribunal)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE FLORES QUIROS c. ESPAGNE (CtEDO, 2016)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA FLORES QUIROS c. SPANIA (solicitarea nr. 75183/10) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 iulie 2016 DEFINITIVF 19/10/2016 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Flores Quiros c. Spania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Helena Jäderblom, Președinte, Luis López Guerra, Helen Keller, Johannes Silvis, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 iunie 2016, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 75183/10 îndreptat împotriva Regatului Spaniei și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Juana Flores Quiros ( G. Gil Robles Mathieu din Viena, avocat la Madrid. Guvernul spaniol ( La 25 octombrie 2013, a fost comunicată guvernului o hotărâre civilă în favoarea recurentei, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții ( În cadrul unei proceduri de executare judiciară împotriva M.B.M., fostul soț al recurentei, Trezoreria generală a securității sociale ( La 30 septembrie 2003, a fost vândută la licitație un local comercial care aparținea M.B.M. și reclamantei din cauza lipsei de plată a datoriilor de către primul. La sfârșitul acestei vânzări, localul a fost achiziționat de către un terț, G. Recurenta și fostul ei soț au inițiat fiecare o procedură pentru a contesta rezultatul acestei licitații. Procedura inițiată de reclamantă în fața judecătorului în litigiul administrativ nr. 25 din Madrid D. O parte, reclamanta a inițiat o procedură în litigiu administrativ în fața judecătorului în litigiul administrativ n 25 Madrid. Printr-o hotărâre din 8 mai 2006, acesta a acordat dreptul la pretențiile reclamantei și, recunoscând existența unei deficiențe de procedură (nenotificarea prețului de vânzare stabilit pentru local), a anulat licitația. Procedura de executare judiciară împotriva ex-sotului recurentei a urmat cursul său. printr-o hotărâre din 15 decembrie 2006, Tribunalul Suprem de Justiție de la Madrid a confirmat hotărârea atacată, care a devenit astfel definitivă. Prin decizia din 23 martie 2007, judecătorul Tribunalului de Justiție nr. 25 din Madrid: executarea hotărârii sale din 8 mai 2006 în termen de zece zile. La 20 aprilie 2007, G., al treilea achizitor al localului în cauză, a fost autorizat să înscrie acest bun exclusiv în numele său în Registrul funciar al Madridului. Procedura inițiată de către fostul soț al recurentei în fața judecătorului pentru litigiul administrativ nr. 1 din Madrid 10. Pe de altă parte, M.B.M. a formulat o acțiune în litigiu administrativ în fața judecătorului pentru litigiul administrativ nr. 1 din Madrid. 11. Printr-o hotărâre pronunțată la 31 iulie 2006, acest judecător a respins acțiunea și a decis să nu declare nulitatea vânzării prin licitație. Se presupunea că lipsa de procedură invocată de M.B.M. n a primit în mod corespunzător notificarea prețului de vânzare și, prin urmare, licitațiile trebuiau să fie considerate ca fiind regulate în ceea ce privește acesta. Procedura de executare a hotărârii din 8 mai 2006 pronunțată de instanța judecătorească administrativă nr. 25 din Madrid 12. La 4 iunie 2007, recurenta a solicitat executarea hotărârii din 8 mai 2006 ( incidentul ejecución ) și a fost înscris în registrul funciar al acestei hotărâri care a devenit definitivă, pentru a evita vânzarea bunurilor către terțe părți de bună credință. 13. TGSS a făcut referire la pretențiile reclamantei, susținând că licitația fusese declarată conformă cu legea prin hotărârea pronunțată la 31 iulie 2006 de către instanța de judecată administrativă nr. 1 din Madrid. 14. Printr-o decizie din 9 octombrie 2007, judecătorul în litigiul administrativ nr. 25 din Madrid a respins cererea de executare formulată de recurentă pe motiv că aceasta era necongruentă și a subliniat că, prin hotărârea sa din 8 mai 2006, acesta era limitat la anularea vânzării prin licitație și că TGSS putea apoi să continue procedura de executare forțată împotriva M.B.M. 15. Recurenta a formulat o acțiune (súplica) împotriva acestei decizii, invocând, printre altele, articolele 105 și 107 din Legea 29/1998 din 13 iulie privind instanța contencioasă administrativă ( 25 Madrid a respins această acțiune, întrucât drepturile la apărare ale recurentei fuseseră respectate. 16. Prin hotărârea din 12 noiembrie 2008, Tribunalul Suprem de Justiție de la Madrid a invocat-o pe motiv că decizia din 31 ianuarie 2008 nu era susceptibilă de recurs, întrucât suma în cauză era mai mică decât cea prevăzută de lege pentru a putea face recurs. 17. Printr-o decizie din 2 iunie 2010, notificată la 14 iunie 2010, Tribunalul Constituțional a declarat inadmisibilă acțiunea d Este obligatoriu să se respecte hotărârile și alte hotărâri definitive ale judecătorilor și instanțelor, precum și să se colaboreze, la [] cererea [acesteia], în timpul procesului și la executarea a ceea ce a fost decis 19. Părțile relevante în speță ale articolelor 105 și 107 din LRJCA dispun de următoarele articole 105 executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi suspendată parțial sau total. În cazul unor cauze de culpă materială sau juridică d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . [...] art. 107 În cazul în care hotărârea definitivă anulează în totalitate sau parțial actul contestat, judecătorul sau instanța va decide, la cererea unei părți, înscrierea hotărârii în registrele publice (...) ÎN CONFORMITATE CU VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 1 DIN CONVENȚIE 20. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de o neexecutare a hotărârii din 8 mai 2006, devenită definitivă prin care licitarea localului comercial în cauză a fost anulată. Părțile relevante în speță ale dispoziției astfel invocate sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 21. Guvernul reproșează recurentei că nu a informat Curtea, deși ar fi avut cunoștință de acest lucru, cu privire la existența hotărârii din 31 iulie 2006 prin care judecătorul Tribunalului Tribunalului Administrativ nr. 1 Madrid a respins pretențiile fostului său soț și a declarat validitatea licitației. El solicită Curții să respingă cererea ca fiind abuzivă, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție. 22. În plus, Guvernul este de părere că reclamanta nu poate fi considerată victimă. În sensul articolului 34 din Convenție, pe motiv că a contestat o neregulă de procedură înainte de licitație și nu legalitatea licitației ca atare. 25 Madridul a admis cererea de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În special, acesta susține că recurenta ar fi putut exercita o acțiune civilă, prevăzută la art. 105 alineatul (2) din LRJCA, pentru a solicita fostului său soț beneficiile pe care acesta le-ar fi obținut din vânzarea la licitație. 24. În ceea ce o privește, recurenta susține că nu a prezentat nicio strategie procedurală frauduloasă și adaugă că nu a informat Curtea cu privire la hotărârea din 31 iulie 2006 pe motiv că nu era parte la procedura în cauză. 25. Pe de altă parte, recurenta respinge teza guvernului potrivit căreia nu poate fi considerată victimă a unei încălcări a convenției și face trimitere în acest sens la conținutul hotărârii din 8 mai 2006, potrivit căreia: [...] această acțiune în litigiu administrativ [formată de la Õ Õ] se referă la decizia [...], care a respins acțiunile introduse împotriva vânzării la licitație a unui spațiu comercial (...). (...) Este necesar să se anuleze licitația, fără a aduce atingere dreptului Trezoreriei [în general al securității sociale] de a continua procedura de executare judiciară 26. În cele din urmă, recurenta consideră că a exercitat toate căile de atac de care dispunea pentru a se adresa executării hotărârii din 8 mai 2006 înainte de a-și introduce cererea în fața Curții. 27. Curtea consideră că excepțiile preliminare invocate de guvern sunt atât de strâns legate de substanța cauzei recurentei încât ar trebui să fie anexate la fondul cererii. 28. Constatând, pe de altă parte, că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție și că nu se confruntă cu nici un alt motiv, Curtea declară că este admisibil. Pe fondul Tezei părților 29. Guvernul afirmă că este conștient de importanța obligației de a executa sentințele. Acesta indică faptul că, datorită acestei importanțe, aceasta este recunoscută în dreptul intern prin Constituție, în articolul său 118. El adaugă că, în ceea ce privește hotărârile pronunțate în domeniul litigiilor administrative, această obligație este dezvoltată la articolele 103-112 din LRJCA și, în special, în ceea ce privește această specie, la art. 105.30. Guvernul susține că, în prezenta cauză, recurenta solicită o executare care ar fi în contradicție cu hotărârea pronunțată la 31 iulie 2006, care declarase validitatea licitației. Acesta arată că această decizie trebuie să fie executată și ea. 31. Pentru reclamantă, cele două hotărâri în cauză, respectiv cea din 8 mai 2006 și cel de la 31 iulie 2006 nu sunt contradictorii; într-adevăr, primul dintre acestea s-ar referi numai la pretențiile de la . Pe de altă parte, recurenta face trimitere la art. 105 alineatul (2) din LRJCA, invocat de guvern, și se plânge că instanțele interne nu respectau previziunile acestei dispoziții, care ar impune convocarea părților la o ședință în caz de executare a unei hotărâri judecătorești. Aprecierea Curții 33. Cu toate că rezultă din jurisprudența Curții că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare hotărâre cu caracter civil, indiferent de circumstanțe (Sanglar c. Franța, n 50342/99, § 39, 27 mai 2003), Curtea a declarat, de asemenea, că executarea unei hotărâri judecătorești, din orice instanță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din procesul în sensul articolului 6 din convenție (a se vedea în special Hornsby c. Grecia, 19 martie 1997, § 40 și următoarele., Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997 II și Metaxas c. Grecia, n 8415/02, § 25, 27 mai 2004). 34. Astfel, sarcina Curții va fi de a examina dacă măsurile adoptate de autoritățile naționale au fost adecvate și suficiente ( Ruianu c. România , n 34467/97 , § 66, 17 iunie 2003) : într-adevăr, atunci când autoritățile menționate sunt obligate să acționeze în executarea unei hotărâri judecătorești și omit s-o facă sau o fac în mod inexact, această inerție implică răspunderea statului pe teren a articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea García Mateos c. Spania, n 38285/09, § 44, 19 februarie 2013). 35. Prin urmare, Curtea a considerat că dreptul de acces la o instanță garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție ar fi iluzoriu dacă ordinul juridic intern al unui stat contractant: că o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie rămâne inechitabilă în detrimentul unei părți (Imobiliar Saffi c. Italia [GC], n 22774/93, § 63, CEDH 1999 V). 36. Prin urmare, în cazul în care statul refuză sau omite să execute sau întârzie să facă acest lucru, garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenția de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii ar pierde orice motiv de a fi executate ( Hornsby, citată anterior). În plus, executarea trebuie să fie completă, perfectă și nu parțială (Matheus c. Franța, n 62740/00, § 58, 31 martie 2005 și Sabin Popescu c. România, n 48102/99, §§ 68-76, 2 martie 2004). 37. Curtea constată că, în speă, în decizia sa din 8 mai 2006, judecătorul în litigiul administrativ n 25 din Madrid este pronunțat cu privire la acțiunea introdusă de reclamantă și a decis în mod neechivoc să anuleze licitația, fără a aduce atingere continuării procedurii de executare forțată împotriva M.B.M. 38. Cu condiția ca această decizie să se refere la pretențiile recurentei, aceasta nu poate fi considerată contradictorie cu cea din 31 martie. Iulie 2006, care nu răspundea decât la recursul introdus de către ex-sotul reclamantei, care nu era parte la procedura deschisă în fața judecătorului judecătorului Tribunalului administrativ nr. 25 din Madrid. 39. În ceea ce privește întrebarea referitoare la epuizarea căilor de atac interne, Curtea ia notă de faptul că recurenta a inițiat demersurile pentru a declara executarea hotărârii din 8 mai 2006 încă de la pronunțarea acesteia și că acestea sunt obligate să formuleze o cale de atac în fața Tribunalului Constituțional. Curtea nu este de acord cu argumentul guvernului potrivit căruia persoana în cauză ar fi putut exercita o acțiune civilă împotriva fostului ei soț. Curtea constată că prejudiciul invocat de reclamant a fost decăzut din posibilitatea de a contesta stabilirea prețului bunului vândut la licitație și că a avut loc acolo un prejudiciu care nu a fost cauzat de M.B.M. și care ar fi putut să-și găsească originea în neregulile comise de instanțele interne. 40. Curtea subscrie, de asemenea, la teza recurentei și consideră că, în cazul în care guvernul pare să fie la fel de liberalizat ca TGSS sau tribunalele considerau că executarea hotărârii din 8 mai 2006 era imposibilă din cauza existenței hotărârii din 31 iulie 2006, instanțele interne competente ar fi trebuit să aplice art. 105 2 din LRJCA și convoacă părțile la o ședință de judecată care nu a fost oferită acestora din urmă în speță. 41. În ceea ce privește motivarea furnizată de instanțele interne pentru a justifica neexecutarea hotărârii din 8 mai 2006, Curtea arată că, după ce a considerat în decizia sa din 9 octombrie 2007 că cererea recurentei era neconcludentă, instanța pentru litigiul administrativ n 25 Madrid a indicat o absență a drepturilor la apărare ale persoanei în cauză în deciziile sale din 28 și 31 ianuarie 2008, fără a intra însă în fondul cauzei. 42. Aceste argumente nu par să fie suficiente, din avizul Curții, pentru a descarca statul de obligația sa esențială, care decurge din art. 6 1 din Convenție, de a pune în aplicare hotărârile definitive. 43. Prin urmare, elementele menționate anterior permit Curții să încheie că, în speță, jurisdicțiile interne trebuie să respecte obligația de a executa hotărârea din 8 mai 2006, care se referea numai la reclamantă. Prin refuzul lor de a executa această decizie, care a pierdut astfel orice efect util, instanțele au împiedicat dreptul recurentei la o protecție judiciară efectivă garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție. 44. Prin urmare, Curtea respinge excepțiile preliminare ridicate de guvern și, hotărând în fond, consideră că a existat o încălcare a acestei dispoziții. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 46. Recurenta nu a prezentat o cerere de satisfacție echitabilă în termenul acordat (art. 60 din regulament), fiind limitată la menționarea, în cererea sa, a valorii estimate a prejudiciilor suferite. Prin urmare, nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens (Gutierrez Suárez c. Spania, nr 16023/07, § 43 1 iunie 2010). Prin aceste motive, Curtea, la L. UNANIMITATE, atașată în fond excepțiile preliminare ridicate de guvern la alineatele 21-23 de mai sus Declara cererea admisibilă Respinge excepțiile preliminare ridicate de guvern și a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție Respinge cererea de satisfacție echitabilă. În limba franceză, apoi comunicat în scris 19 iulie 2016, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Helena Jäderblom Grefier Președinte