Slovo Batkivshchyny împotriva Ucrainei

Comunicat la 10 martie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 23335/07 SLOVO BATKIVSHCHYNY împotriva Ucrainei depusă la 16 mai 2007 DECLARAREA FACTELOR Societatea reclamantă este consiliul editorial al ziarului Slovo Batkivshchhyny , înregistrat în Ucraina. Fondatorul companiei solicitante și proprietarul unic este partidul politic Batkivshchyna („ Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 iunie 2001 Slovo Batkivshchyny a publicat două articole intitulate „Intenția de asistență” pe strada Banova [1] („Adjunct”) și „Provocarea este Mamă a Revoluției? Note supuse unui jurnalist parlamentar” („Răspunsul „Răvolvirii”) („Răspunsul „Răvolvirii”) („Răspunsul „Răvolvirii”)” (“Răspunsul „Răvolvirii”) și „Răspunsul „Răvolvirii” (Răspunsul „Răspunzării”)” (Răspunsul „Răspunzător”) (Răspunsul „Răspunzător”)” (Răspunsul „Primul articol” și, respectiv, „Articolul II”).

Extractele relevante din articole se citesc după cum urmează: pasajele articolelor care au fost obiectul procedurii de difamare ulterioare sunt subliniate și numărate pentru trimitere viitoare. Primul articol: Printurile „Intenția de asistență” împotriva Natalia Vitrenko conduc la strada Bankova Noi nu vom merge profund în progresul anchetei și procesului despre așa-numitul caz împotriva Serghei Ivanchenko, care a fost examinat de Curtea Regională Dnipropetrovsk. Nimeni nu a fost surprins de ascultarea judecătorilor în pronunțarea unui verdict vinovat și de o sentință de cincizeci de ani care a fost sanctionată de mult timp „de mai sus”. Dar să ascultăm propriile argumente inteligente și echilibrate ale lui Serghei Ivanchenko, pe care le-a prezentat în discursul său de încheiere la proces, și care arată fără îndoială că urmele acestei „încearcă de asistare” duc la strada Bankova.

Cine profită? La începutul discursului său de încheiere, în care el a acuzat regimul, Sergey Ivanchenko a declarat, destul de rezonabil, că orice persoană normală trebuie să aibă cel puțin un motiv pentru o crimă. După doar o privire trecătoare la biografia și statutul social al lui Ivanchenko, un cetățean mediu se poate satisface că acest om de afaceri bine făcut (sase copii, vârstnici, relații prietenoase stabile cu partenerii de afaceri) nu și nu ar fi putut avea un astfel de motiv. „Candidatul prezidențial Leonid Kuchma a avut un motiv”, a declarat Serghei Ivanchenko în discursul său, și a încercat să dea fapte în sprijinul acestei declarații. În primul rând, el a însemnat viteza (o jumătate de oră după eveniment) cu care primul canal de televiziune națională, care este sub controlul președintelui, a raportat că „începutul de asistență” a fost organizat de agentul electoral O. Moroz…

A existat o grenadă de mână? Nu este de folos să aștepte adevărul de la Natalia Vitrenko – ea este înfundată în minciunile sale [1.1]. În plus, cercurile negre sub ochii ei, subliniate fără milă de camerele ICTV în timpul programului Freedom of Speach Television, a dat martor faptului că creierul ei a fost îngrozit de sucuri puternice [1.2]. Dar poate, cel puțin, purtătorul ei de cuvânt are o memorie bună? Vorbim despre faptul că fiecare ziarist Kyivan care a numit echipa de presă a socialistilor progresivi poate confirma duminică (zi de după încercarea de asasinat). Portavoastra de cuvânt a lui Vitrenko le-a spus tuturor că încercarea de asasinat a fost comisă folosind un simulator de grenade de mână (l. ) umplută cu bărbieri metal [1.3].

„Nu grenade de mână?” a întrebat jurnaliștii surprinși. „Nu, nu” a refuzat cu fericire purtătorul de cuvânt, care apoi a spus că textul comunicatului de presă a fost redactat de Natalia Vitrenko însăși și că ea a vorbit în mod specific despre bărbieri de metale, „știți, tipul de resturi găsite în plantele de lucru de metal” [1.4]... Kuchma este pace! Sergey Ivanchenko crede că acesta a fost sloganul care a trebuit să fie anunțat după tentativa falsă de asasinat ( „Obiectivul” de a distrage alegătorii din raliile alegeri ale potențialelor concurenți ale lui Leonid [Kuchma]. La sfârșitul zilei, explozia (nu a unei grenade de mână, ci a unui simulator!) a trebuit să stimuleze rapid ratingurile Natalia Vitrenko pentru a "ajută-o să intre în a doua rundă a alegerilor" [1.6].

Natalia Vitrenko este o stea remarcabilă în cerul politic ucrainean sărac. Guvernul încearcă să manipuleze mișcările opoziției folosind-o... Un spectacol politic puternic, cu Natalia Mikhailovna în rolul principal, deschis la conferința de presă în care pasionaria noastră națională , care a fost victimizat de „lansatorii de bombe” , a fost de acord să vorbească cu propriile ei jurnaliști . Trebuie să subliniem: „a ei” , deoarece singurele persoane permise să participe au fost un corespondent de la Dosvitni Vogni , ziarul Partidului Socialist Progresist și mai mulți reprezentanți ai mass-media regională . A fost unul dintre ei care mai târziu a povestit, mutfundat de ceea ce a văzut, cum Natalia Mikhaylovna a început să-și tragă bluza și apoi a dezvăluit coapse, astfel încât toți cei care au participat au putut vedea dovezile că există cicatrici și vânătăi pe corpul acestui luptător pentru adevărul [2.1]…

În general, dna Vitrenko întreaga viață, întregul mod operandi , a fost o provocație neîntreruptă [2.2]. Cele mai rele inamici ai ei sunt Partidul Socialist, Partidul Batkivshchyna, și Oleksandr Moroz și Yuliya Tymoshenko personal [2.3]. De ce? Unul ar trebui să întrebe stăpânii și clienții ‘fereței Natalia’… Toți vizitatorii la cafenea Parlamentului știu: este o pierdere de timp pentru a coda în spatele Vitrenko. Jocând o mamă drăguță cu mai multe copii, monumental Vitrenko cumpără zece până la cincisprezece sandvișuri, prăjituri și sucuri într-un singur drum pentru întreaga ei echipă ... Ei înghețat cu obiecție atunci când Natalia Vitrenko își îndreaptă degetul la adjunctul editorului ziarului Zerkalo Nedeli: - A se vedea Sergey R. aici?!

El a fost un jurnalist bun, dar apoi a vândut către imperialiștii americani! Ce trăiește Sergey R. este afacerea acestui jurnalist particular. Dar pentru observatorii de experiență Parlament nu există mister în ceea ce privește cine plătește sandwich-uri Natalia Vitrenko. Fără o platformă politică [credibilă] ... și nu doresc să coopereze cu oricine din sfera politică, Socialistul Progresist își păstrează afloarea pe histeria feminină tipic [2.4] Dar aceste isterici sunt plătite de cel la care ea nu slăbește noroi [2.5]. Mai presus de toate, este Președintele care își rămâne „vaca sacre” [2.6]. O sumă lunară de 50.000 de dolari [USD], care păstrează acest lucru iubirea fără limită a pasionaria pentru idolul ei în viață, apare în permanență în conversații între vizitatori la cafenea Parlamentului.

Și, de asemenea, se spune, încă zece mii (dar hryvnias [UAH] de data aceasta) administrația se ascunde pentru nevoile lunare ale partidului progresist socialist al piticului [2.7]. Confirmarea directă a acestor zvonuri politice provine de la interviul Guvernatorului Regiunii Sumy V. Shcherban la Zerkalo Nedeli (ediția 32, 1999). În el, Shcherban a spus în mod expres: „Da, ea mi-a cerut bani, și i-am dat-o”… Și în cazul în care dl Shcherban însuși primește banii de la este o chestiune pentru conștiința nașului său, directorul executiv al Ucrainei… Ei spun că liderul comuniștilor, Symonenko, a încetat de mult timp să fie o sperietoare pentru bancherii de Vest... Prin urmare, unul a avut nevoie de un "plan B" doar în cazul în care.

Poate un individ isteric cu cercuri întunecate indecoroase sub ochii ei, care nu poate fi ascuns de camerele televizoare fără milă, într-adevăr sperie pe oricine [2.8]. Dna Natalia Vitrenko, la momentul în care un membru al parlamentului și liderul Partidului Socialist Progresiv au adus o cerere de difamare împotriva companiei candidate, cerând o declarație că declarațiile 1.1 la 1.6 și 2.1 la 2.8 nu erau corecte, retragerea lor și compensarea pentru prejudiciile morale. A acționat în calitate personală și în numele partidului ei.

În cursul procedurii ulterioare dinaintea instanțelor interne, societatea reclamantă a susținut că articolele se bazează pe informațiile publicate anterior în o serie de ziare și declarații și discursuri în Parlament, în special: Un articol publicat la 5 octombrie 1999 în Segodnya, o zi națională majoră, care a conținut un raport detaliat cu privire la circumstanțele legate de încercarea de asasinare împotriva dnei Vitrenko, care s-a desfășurat în regiunea Dnipropetrovsk la 2 octombrie 1999. În special, articolul a raportat o dezacordare între martorii oculari și experți în ceea ce privește arma folosită în crimă: cea din urmă raportând că a fost o sticlă plină cu bărbieri de metale și cele din urmă concluzia că atacatorii au folosit două grenade militare de tip standard.

De asemenea, a discutat, în lungă măsură, posibila complicitate a domnului Ivanchenko, șeful unui birou de campanie prezidențială local al dlui Oleksandr Moroz, în încercarea de asasinat; Un articol publicat la 17 octombrie 1999 în Galitski Kontrakty , ziar de afaceri , care presupune că doar oamenii de afaceri aproape de guvern au avut fonduri pentru finanțarea campaniei prezidențiale dnei Vitrenko; Un articol publicat la 17 mai 2001 în Molod Cherkashchhyny , un ziar regional, care conține un raport privind o ședință organizată de dna Vitrenko la Cherkasy la 7 mai 2001 în care ea a făcut diferite remarci negative despre dl Moroz și dna Tymoshenko, în special spunând că dna Tymoshenko ar trebui să meargă la închisoare pentru corupție și insinuând că dl Moroz și partidul său au fost asociați cu „organizările pro-fasciste”.

De asemenea, a citat Victor Pinzenyk, liderul partidului politic, spunând că „Ms Vitrenko îndeplinește funcțiile unei opoziții de marionetă în limitele stabilite de cei care își îndreaptă acțiunile”; discursul de închidere al lui Sergey Ivanchenko la procesul său, publicat în iunie 2001 în ziarul Partidului Socialist Tovarysh . La 8 aprilie 2003, Curtea de District din Kyiv Pecherskyy a respins cererea. Referindu-se, în special, la art. 10 din Convenție, a susținut că articolele impugnate conțin comentarii critice în loc de declarații difamatorii și că nu s-a stabilit că acestea nu au fost false și nu au afectat onorabilitatea, demnitatea și reputația reclamanților.

La 23 noiembrie 2006, Curtea de Apel din Kyiv („Curtea de Apel”) a anulat hotărârea din 8 aprilie 2003. Onoarea și demnitatea lui Vitrenko și reputația partidului ei, în special: „Nu are rost să aștepte adevărul de la Natalia Vitrenko” [1.1] „Portă-voastră a lui Vitrenko le-a spus toate că încercarea de asasinat a fost comisă folosind un simulator de grenade de mână plin de bărbieri de metale” [1.3] „după tentativa falsă de asasinat a lui Natalia Vitrenko” [1.5] „A fost unul dintre ei care mai târziu a povestit, mutfundat de ceea ce a văzut, cum Natalia Mikhaylovna a început să își tragă bluza și apoi a dezvăluit coapsele, astfel încât toți cei care au participat să poată vedea dovezile că există cicatrici și vânătăi pe corpul acestui luptător pentru adevărul” [2.1] „Dracii mai răi sunt Partidul Socialist și Batkivshchyna Partidul, Oleksandr Moroz și Yuliya Tymoshenko personal” [2.3] „O sumă lunară de 50.000 de dolari care menține în viață această pasionaria Iubirea nesfârșită pentru idolul ei apare în mod constant în discuțiile dintre vizitatorii la cantina Parlamentului.

Și, de asemenea, se spune, celelalte zece mii de persoane (dar hryvnias de data asta) pe care administrația le pune deoparte pentru nevoile lunare ale partidului progresist socialist al piticului” [2.7] „O persoană isterică cu cercuri întunecate indecoroase sub ochii ei, care nu poate fi ascunsă de camerele televizoare fără milă” [2.8]” În atingerea acestei concluzii, Curtea de Apel a declarat că societatea reclamantă nu a reușit să dovedească veracitatea acestor declarații. Curtea de Apel a remarcat argumentul societății reclamante care a afirmat că se bazase pe publicații și discursurile prealabile ale mass-media în Parlament, dar a respins-o, constatând că declarațiile nu erau citații exacte din sursele invocate de societatea reclamantă și că nu conțin nici o referință la sursele presupuse.

Curtea de Apel a remarcat, de asemenea, că, la 14 iunie 2001, Curtea Regională Dnipropetrovsk a constatat că dl Ivanchenko a fost vinovat de încercarea de asasinare împotriva dnei Vitrenko, pe care a comis-o aruncând două grenade de mână în ea. Curtea de Apel a respins afirmația dnei Vitrenko cu privire la declarațiile rămase menționând că „limitele criticilor acceptabile sunt mai largi în ceea ce privește un politician care acționează în calitate publică, decât în ceea ce privește o persoană privată, deoarece cea din urmă, în mod inevitabil și cu conștient, se adresează unei examinări strânse a fiecărui cuvânt și act de către jurnaliști și de către public în general. Prin urmare, un politician trebuie să prezinte un grad mai mare de toleranță și deschidere la critici severe și un control strâns.” Curtea de Apel a ordonat societății reclamante să publice o retragere a declarațiilor constatate false.

De asemenea, a acordat prejudiciu moral de la UAH 1.500 la doamna Vitrenko și, respectiv, la partidul ei de la UAH 1.000 (în acel moment, aproximativ 222 euro (EUR) și 148 EUR). La 11 mai 2007, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel nu a concluzionat că a încălcat orice dispoziții ale dreptului național de fond sau procedural. COMPLAINTE Societatea reclamantă se plânge în temeiul articolului 10 din Convenția de încălcare a libertății sale de exprimare. A existat o încălcare a dreptului societății reclamante la libertatea de exprimare garantat de art. 10 din Convenție? [1] În ucrainean, „Bankova Street” sau „Bankova” se utilizează uneori pentru a desemna președintele și administrația președintelui.

Communicated on 10 March 2016

FIFTH SECTION

Application no. 23335/07

SLOVO BATKIVSHCHYNY

against Ukraine lodged on 16 May 2007

STATEMENT OF FACTS

The applicant company is the editorial board of the newspaper Slovo Batkivshchyny , registered in Ukraine. The applicant company’s founder and sole owner is the Batkivshchyna political party ( політична партія “Всеукраїнське об’єднання “Батьківщина” ). The facts of the case, as submitted by the applicant company, may be summarised as follows. On 22 June 2001 Slovo Batkivshchyny published two articles entitled “The Footprints of the ‘Assassination Attempt’ on Natalia Vitrenko lead to Bankova Street” [1] (“Следы «покушения» на Наталью Витренко ведут на Банковую”) and “Provocation Is the Mother of the Revolution? Subjective Notes of a Parliamentary Journalist” (“Провокация – мать революции? Субъективные заметки парламентского журналиста”) (hereinafter “the First Article” and “the Second Article” respectively).

The relevant extracts from the articles read as follows. The passages of the articles which were the subject of the subsequent defamation proceedings are underlined and numbered for future reference. First Article: “ The Footprints of the ‘Assassination Attempt’ against Natalia Vitrenko lead to Bankova Street We will not go deep into the progress of the investigation and trial of the so-called case against Sergey Ivanchenko which was examined by the Dnipropetrovsk Regional Court. Nobody was surprised by the judges’ obedience in delivering a guilty verdict and a fifteen-year sentence that had long been sanctioned ‘from above’. But let us listen to Sergey Ivanchenko’s own intelligent and balanced arguments, which he presented in his closing speech at the trial, and which unequivocally show that the traces of this ‘assassination attempt’ lead to Bankova Street.

Who profits? At the beginning of his closing speech, in which he accused the regime, Sergey Ivanchenko said, quite reasonably, that any normal person must have at least a motive for a crime. After only a passing glance at Ivanchenko’s biography and social status, an average citizen can satisfy himself that this well-to-do businessman (six children, elderly parents, stable friendly relations with business partners) did not and could not have had such a motive. ‘Presidential candidate Leonid Kuchma did have a motive’, said Sergey Ivanchenko in his speech, and he tried to give facts in support of this statement. First of all, he meant the speed (half an hour after the event) with which the First National TV channel, which is under the President’s control, had reported that the ‘assassination attempt’ had been organised by O. Moroz’s election agent…

Was there a hand grenade? There is no use waiting for the truth from Natalia Vitrenko – she is bogged down in her lies [1.1]. Besides, the black circles under her eyes, mercilessly highlighted by ICTV’s cameras during the Freedom of Speech television programme, bore witness to the fact that her brains have been muddied by strong juices [1.2]. But perhaps, at least, her spokesperson has a good memory? We are talking about the fact that every Kyivan journalist who called the Progressive Socialists’ press team that Sunday (the day after the assassination attempt) can confirm. Vitrenko’s spokesperson told all of them that the assassination attempt had been committed using a hand grenade simulator ( взрывпакет ) filled with metal shavings [1.3].

‘Not hand grenades?’ asked the surprised journalists. ‘No, no’ vigorously denied the spokesperson, who then said that the text of the press release had been drafted by Natalia Vitrenko herself and that she was talking specifically about metal shavings, ‘You know, the type of scrap found in metalworking plants’ [1.4]... Kuchma is peace! Sergey Ivanchenko believes that this was the slogan which had to be announced after the faked assassination attempt ( после псевдопокушения ) on Natalia Vitrenko [1.5]. Another, no less important, aim was to distract voters from the election rallies of Leonid [Kuchma’s] potential competitors. At the end of the day, the explosion (not of a hand grenade but of a simulator!) had to rapidly boost Natalia Vitrenko’s ratings to ‘help her get into the second round of the elections ’ [1.6]”.

Second Article: “ Provocation Is the Mother of the Revolution? Subjective Notes of a Parliamentary Journalist Natalia Vitrenko is a remarkable star in the impoverished Ukrainian political sky. The government is trying to manipulate the opposition’s movements using her ... A loud political show, with Natalia Mikhailovna in the leading role, opened at the press conference where our national pasionaria , who had been victimised by ‘bomb-throwers’, agreed to talk to her own journalists. We must stress: ‘her own’, because the only persons allowed to attend were a correspondent from Dosvitni Vogni , the Progressive Socialist Party’s newspaper, and several representatives of the regional media.

It was one of them who later recounted, dumbfounded by what he had seen, how Natalia Mikhaylovna had started to pull up her blouse and then proceeded to bare her thighs, so that all those in attendance could see the evidence that there were scars and bruises on the body of this fighter for the truth [2.1]… In general, Ms Vitrenko’s entire life, her entire modus operandi , has been one uninterrupted provocation [2.2]. Her worst enemies are the Socialist Party, the Batkivshchyna Party, and Oleksandr Moroz and Yuliya Tymoshenko personally [2.3]. Why? One would have to ask the masters and the clients of the ‘fierce Natalia’… All visitors to the Parliament’s cafeteria know: it is a waste of time to queue behind Vitrenko.

Playing a kind mother with multiple children, the monumental Vitrenko buys ten to fifteen sandwiches, cakes and juices in one go for her whole team ... They obediently freeze when Natalia Vitrenko points her finger at the deputy editor of the Zerkalo Nedeli newspaper: - See Sergey R. here?! He used to be a good journalist but then he sold out to the American imperialists! What Sergey R. lives on is this particular journalist’s business. But for experienced Parliament watchers there is no mystery as to who pays for Natalia Vitrenko’s sandwiches. Without a [credible] political platform ... and unwilling to cooperate with anyone in the political sphere, the Progressive Socialist keeps herself afloat on her typical feminine hysterics [2.4] . But these hysterics are paid for by the one at whom she does not sling mud [2.5].

Above all, it is the President who remains her ‘sacred cow’ [2.6]. A monthly sum of 50,000 dollars [USD], which keeps this pasionaria’s boundless love for her idol alive, constantly comes up in conversations between the visitors to the Parliament’s cafeteria. And also, they say, another ten thousand (but hryvnias [UAH] this time) which the administration puts aside for the monthly needs of the Progressive Socialist’s dwarf party [2.7]. Direct confirmation of these political rumours comes from Sumy Region Governor V. Shcherban’s interview with Zerkalo Nedeli (issue 32, 1999). In it, Shcherban expressly said: ‘Yes, she did ask me for money, and I gave it to her’… And where Mr Shcherban himself gets his money from is a matter for the conscience of his godfather, the chief executive officer of Ukraine…

They say that the leader of the Communists, Symonenko, has long ceased to be a scarecrow for Western bankers ... Therefore, one needed a ‘plan B’ just in case. Can a hysterical individual with indecorous dark circles under her eyes, which cannot be hidden from the merciless TV cameras, really scare anyone [2.8]. ” Ms Natalia Vitrenko, at the time a member of parliament, and the leader of the Progressive Socialist Party brought a claim for defamation against the applicant company, seeking a declaration that the statements 1.1 through 1.6 and 2.1 through 2.8 were untrue, their retraction, and compensation for non-pecuniary damage. She acted in her personal capacity and on behalf of her party.

In the course of the subsequent proceedings before the domestic courts the applicant company argued that the articles were based on the information previously published in a number of newspapers and statements and speeches in the Parliament, specifically: - An article published on 5 October 1999 in Segodnya, a major national daily, which contained a detailed report on the circumstances surrounding the assassination attempt on Ms Vitrenko which had taken place in Dnipropetrovsk Region on 2 October 1999. In particular, the article reported a disagreement between the eyewitnesses and experts about the weapon used in the crime: the former reporting that it had been a bottle filled with metal shavings and the latter concluding that the attackers had used two standard-issue military hand grenades.

It also discussed at length the possible complicity of Mr Ivanchenko, the head of a local presidential campaign office of Mr Oleksandr Moroz, in the assassination attempt; - An article published on 17 October 1999 in Galytski Kontrakty , a business newspaper, implying that only businessmen close to the government had the funds to finance Ms Vitrenko’s presidential campaign; - An article published on 17 May 2001 in Molod Cherkashchyny , a regional newspaper, which contained a report on a meeting held by Ms Vitrenko in Cherkasy on 7 May 2001 at which she had made various negative remarks about Mr Moroz and Ms Tymoshenko, in particular saying that Ms Tymoshenko should go to jail for corruption and implying that Mr Moroz and his party had been associated with “pro-fascist organisations”.

It also quoted Victor Pinzenyk, a political party leader, as saying that “Ms Vitrenko is performing the functions of a puppet opposition within the limits set by those who direct her actions”; - Sergey Ivanchenko’s closing speech at his trial, published in June 2001 in Tovarysh , the Socialist Party’s newspaper. On 8 April 2003 the Kyiv Pecherskyy District Court rejected the claim. Referring in particular to Article 10 of the Convention, it held that the impugned articles contained critical comments rather than defamatory statements and that it had not been established that they were untrue and damaging to the plaintiffs’ honour, dignity and reputation. On 23 November 2006 the Kyiv City Court of Appeal (“the Court of Appeal”) quashed the judgment of 8 April 2003. It found erroneous the first-instance court’s conclusion that the contested statements had constituted critical comments.

The Court of Appeal found that statements 1.1, 1.3, 1.5, 2.1, 2.3, 2.7 and 2.8 had been statements of fact, which had been untrue and damaging to Ms Vitrenko’s honour and dignity and to her party’s reputation, specifically: “There is no use waiting for the truth from Natalia Vitrenko” [1.1] “Vitrenko’s spokesperson told them all that the assassination attempt had been committed using a hand grenade simulator filled with metal shavings” [1.3] “after the faked assassination attempt on Natalia Vitrenko” [1.5] “It was one of them who later recounted, dumbfounded by what he had seen, how Natalia Mikhaylovna had started to pull up her blouse and then proceeded to bare her thighs, so that all those in attendance could see the evidence that there were scars and bruises on the body of this fighter for the truth” [2.1] “Her worst enemies are the Socialist Party and Batkivshchyna Party, and Oleksandr Moroz and Yuliya Tymoshenko personally” [2.3] “A monthly sum of 50,000 dollars which keeps alive this pasionaria ’s boundless love for her idol constantly comes up in conversations between the visitors to the Parliament’s cafeteria.

And also, they say, the other ten thousand (but hryvnias this time) which the administration puts aside for the monthly needs of the Progressive Socialist’s dwarf party” [2.7] “A hysterical individual with indecorous dark circles under her eyes, which cannot be hidden from the merciless TV cameras” [2.8]” In reaching this finding, the Court of Appeal stated that the applicant company had failed to prove the veracity of these statements. The Court of Appeal noted the applicant company’s argument that it had relied on prior media publications and speeches in Parliament, as the basis for the impugned statements, but rejected it, finding that the statements were not exact quotes from the sources invoked by the applicant company and that they did not contain any references to the alleged sources.

The Court of Appeal also noted that on 14 June 2001 the Dnipropetrovsk Regional Court had found Mr Ivanchenko guilty of the assassination attempt on Ms Vitrenko, which he had committed by throwing two hand grenades at her. The Court of Appeal rejected Ms Vitrenko’s claim with respect to the remaining statements noting that “the limits of acceptable criticism are wider as regards a politician acting in a public capacity, than as regards a private individual, since the former inevitably and knowingly lays herself open to close scrutiny of her every word and deed by journalists and the public at large. A politician must consequently display a greater degree of tolerance and openness to severe criticism and close scrutiny.” The Court of Appeal ordered the applicant company to publish a retraction of the statements found untrue.

It also awarded non-pecuniary damages of UAH 1,500 to Ms Vitrenko and of UAH 1,000 to her party (at the time, about 222 euros (EUR) and EUR 148 respectively). On 11 May 2007 the Supreme Court upheld the ruling of the Court of Appeal finding no indication that it had breached any provisions of domestic substantive or procedural law. COMPLAINT The applicant company complains under Article 10 of the Convention of a violation of its freedom of expression.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant company’s right to freedom of expression guaranteed by Article 10 of the Convention? [1] In Ukrainian usage, ‘Bankova Street’ or ‘Bankova’ is sometimes used to designate the President and the President’s Administration.