Klimanov împotriva Rusiei

Comunicat la 16 martie 2016 THIRD SECTION Cererea nr. 11739/10 Vladimir Igorevich KLIMANOV împotriva Rusiei depusă la 8 februarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vladimir Igorevich Klimanov, este un național rus care s-a născut în 1990 și îndeplinește o sentință în Yekaterinburg. El este reprezentat în fața Curții de către dna A.A. Yuzhakova, avocat practicant în Yekaterinburg. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea reclamantului și presupusele maltratări La 14 martie 2008, reclamantul, care avea 17 ani atunci, a fost arestat pe suspectul unei infracțiuni. A fost condus la departamentul de poliție din districtul Kirovskoye din Yekaterinburg.

La 14 martie 2008, la 13.30, la 14 martie 2008, a fost eliberat un dosar de arest în legătură cu reclamantul în ceea ce privește implicarea suspectată în bandit. Înregistrarea indică faptul că reclamantul a fost arestat ca suspect la 13.15. Reclamantul a fost apoi interogat și a participat la o paradă de identitate. Potrivit lui, mama sa K.T. și avocatul Yu. După interogarea, el a fost plasat într-o celulă de detenție. În noaptea 14-15 martie 2008 reclamantul a fost dus la unul dintre birourile de poliție de către ofițeri de poliție care au fost inebriați. L-au băgat pe podea în jos, și-au legat mâinile și picioarele, și-au pus o mască de gaze peste cap și l-au torturat prin sufocarea respirației.

Ofițerii de poliție vorbeau cu el, dar din cauza torturii pe care reclamantul nu le-a putut înțelege. De două până la trei ore ofițerii de poliție l-au lovit și l-au lovit, și l-au forțat să înghită cantități copioase de cognac. După presupusele maltraturi, l-au făcut să scrie „declarări de predare și mărturisire”, care au fost folosite în condamnarea sa, și semnează înregistrarea interogatoriului său ca martor, care a fost pregătit de către investigator și a conținut declarații auto-incriminante de către el despre crime. Pe 15 martie 2008, la ora 4 a.m., ofițerii de poliție au condus reclamantul la spitalul orașului Yekaterinburg nr. 7, unde un medic Ch. a emis un document care a attestat că nu a avut leziuni asupra corpului său.

Acest document indică faptul că reclamantul a fost examinat de medicul Ch. la ora 4 dimineața, la 14 martie 2008. Martie 2008 prin greseala. El a declarat ca el a examinat reclamantul la aproximativ 4 sau 5 a.m. la 15 martie 2008. Ch. nu a observat o zgârietură pe fruntea reclamantului deoarece a fost insignificant (a se vedea punctul 18). Potrivit reclamantului, după presupusele maltraturi la secția de poliție în noaptea 14-15 martie 2008 el a avut hematome și abraziuni pe fața lui, hematome pe șold și o rană la primul deget pe mâna stângă. În dimineața 15 martie 2008, reclamantul a fost dus la Curtea de district Kirovskiy din Yekaterinburg. Curtea și-a prelungit arestarea timp de 72 de ore, după ce nu a găsit motive de detenție.

Potrivit reclamantului, avocatul său a formulat o cerere de examinare medicală forense. Curtea a respins această cerere. 10. După audiere, în seara din 15 martie 2008, reclamantul a fost plasat într-un centru de detenție temporară. La ora 18:30, în aceeași zi, un ofițer de serviciu la instalația de detenție temporară a făcut o notă de abraziuni pe fruntea reclamantului și hematoma pe fața lui. 11. La 18 martie 2008, Curtea a refuzat să elibereze un ordin de detenție în ceea ce privește reclamantul.În aceeași zi investigatorul a emis un nou dosar de arest în legătură cu reclamantul în legătură cu o altă infracțiune. 12. La 23 martie 2008, Curtea a ordonat detenția reclamantului. Nu a abordat acuzațiile sale privind maltraturile în custodie de poliție.

Nu a fost ordonat o examinare medicală legală. 13. La 21 mai 2008, Curtea Regională Sverdlovskiy a anulat hotărârea Curții de district Kirovskiy din Yekaterinburg din 15 martie 2008 prelungind arestarea reclamantului timp de 72 de ore ca ilegală. Refuzează deschiderea unui caz penal împotriva ofițerilor de poliție 14. Potrivit reclamantului, la 15 martie 2008, mama sa K.T. a depus o plângere la biroul procurorului din Yekaterinburg cu privire la rănile sale, și a solicitat deschiderea unui caz penal împotriva ofițerilor de poliție care au arestat ilegal reclamantul și l-au atacat fizic. 15. La 19 martie 2008, unitatea de anchetă a districtului Kirovskiy din Yekaterinburg a primit plângerea K.T.

cu privire la presupusele maltraturi ale reclamantului. 16. La datele specificate mai jos, în conformitate cu art. 24 § 1 alineatul (1) din Codul de Procedură Penală („CCRP”), un investigator a emis șase refuzuri de deschidere a procedurii penale împotriva ofițerilor de poliție, datorită absenței unei infracțiuni în temeiul articolelor 285 și 286 (abuz de competențe) și al articolului 302 (extragere forțată de mărturisire) din Codul Penal. Aceste refuzuri au fost sistematic respinse de către autoritatea superioară în cadrul Comitetului de Investigare, iar autoritățile de investigare au fost ordonate să efectueze anchete suplimentare: Renunța nr. emisă pe: (i) anulată la: (i) 29 martie 2008 9 aprilie 2008 (ii) 12 aprilie 2008 19 aprilie 2008 (iii) 21 aprilie 2008 1 iulie 2008 (iv) 11 iulie 2008 Data neespecificată (v) 31 iulie 2008 29 august 2008 (vi) 17 septembrie 2008 17. Ofițerii de poliție au refuzat să supună reclamantului orice tratament bolnav.

Potrivit ofițerului de poliție Sh., el a arestat reclamantul pe stradă la aproximativ 9.30 a.m., l-a încătușat și l-a dus la secția de poliție. Potrivit lui Sh., reclamantul a avut o zgârietură pe frunte. 18. Ceilalți polițiști și Ch., care au examinat reclamantul la 15 ani. Martie 2008, a declarat, de asemenea, că reclamantul avea o zgârietură pe frunte. Potrivit versiunii lor de evenimente, reclamantul a susținut această prejudiciu la 14 martie 2008 în apropierea școlii sale, și a fost cauzată de persoane neidentificate înainte de arestarea sa. Ch. a afirmat în continuare că a examinat reclamantul la aproximativ 4 sau 5 La 15 martie 2008, la 15 martie 2008, el nu a făcut o notă de zgârietură pe fruntea reclamantului, pentru că era nesemnificativ.

19. Reclamantul a declarat că după arestarea sa la 14 martie 2008, el a fost condus la departamentul de poliție din districtul Kirovskiy din Yekaterinburg. Pe la miezul nopții el a fost dus la unul dintre birourile secției de poliție la etajul al treilea sau al patrulea, unde ofițerul de poliție Sh. și câțiva alți ofițeri de poliție l-au atacat și torturat fizic timp de câteva ore pe parcursul nopții și l-au forțat să mărturisească crime. Reclamantul a furnizat declarații similare în timpul interogatoriului său din 18 martie 2008. După presupusul tratament a avut o rănire la primul deget pe mâna stângă, hematome pe spate, șold și obraji, și o abrasie pe frunte. 20. Mama reclamantului K.T. a declarat că, de la 14 la 15 martie 2008, reclamantul a fost reținut la departamentul de poliție din districtul Kirovskiy din Yekaterinburg.

La 15 martie 2008, când reclamantul a fost dus la Curtea de district Kirovskiy din Yekaterinburg, el a avut vânătăi pe fața lui și abraziunile pe frunte. K.T. a afirmat în continuare că la 14 21. Tatăl solicitant K.I. a declarat, de asemenea, că, la 14 martie 2008, el și-a văzut fiul dimineața și nu a avut nici o rănire. Martie 2008 el si-a vazut fiul in instanta. Reclamantul a avut rani si a fost deprimat. El a spus tatal său ca ofiterii de politie (inclusiv ofiterul de politie Sh.) l-au atacat fizic, l-a fortat sa inghite cantitati copioase de cognac si l-a interogat in timpul noptii. Un investigator M. a tipărit un dosar al interogarii sale, pe care reclamantul l-a semnat fara citire. 22. Avocatul solicitant Yu.

a explicat că în februarie 2008 K.T. i-a cerut să reprezinte fiul ei în timp ce el a fost interogat ca parte a unei anchete. La 14 martie 2008 K.T. i-a informat că el a fost arestat și că a fost solicitat de ofițer de poliție Sh. să meargă la departamentul de poliție din districtul Kirovskiy din Yekaterinburg. Yu. a ajuns la departamentul de poliție pentru a participa la interogatoriu reclamantului, care a continuat până la ora 18:00, Yu. nu a văzut nici o leziune asupra reclamantului la 14 martie 2008. A doua zi ea l-a văzut în instanță. El a avut zgârieturi pe frunte, hematoma pe obraz, și a fost deprimat. El a spus Yu. că ofițerii de poliție (inclusiv ofițerul de poliție Sh.) l-au atacat fizic în timpul nopții într-unul dintre birourile de poliție, a pus o mască de gaze pe capul său și a sufocat respirația.

M., investigatorul, a tipărit un dosar al întrebării sale, pe care reclamantul l-a semnat fără citire. La ora 16:00 Martie 2008 a fost condus la spital pentru examenul medical. 23. În cel mai recent refuz de a deschide un caz penal împotriva ofițerilor de poliție din 3 septembrie 2008, investigatorul a constatat că plângerea reclamantului de maltrat de către poliție în noaptea din 14-15 martie 2008 ca modalitate de a-l forța să mărturisească la infracțiuni nu a fost confirmată și ar trebui considerată ca o încercare a reclamantului de a evita răspunderea penală pentru infracțiunile comise.

În special, investigatorul a considerat că reclamantul a avut deja o abrazie pe frunte înaintea arestării sale la 14 martie 2008. În plus, reclamantul a dat „declarările de predare și mărturisire” după ce a formulat declarații auto-incriminante în timpul interogativei sale la 14 martie 2008. art. 125 revizuirea celui mai recent refuz 24. În conformitate cu art. 125 din CCrP, avocatul reclamant Yu. a contestat cel mai recent refuz de a deschide un caz penal împotriva ofițerilor de poliție din 3 septembrie 2008 în instanță. 25. La 9 iunie 2009, Curtea de district Kirovskiy din Yekaterinburg a respins acest recurs. Curtea a considerat că argumentele referitoare la presupusul maltrat al reclamantului nu au fost confirmate decât prin declarațiile reclamantului, ale părinților și ale avocatului său.

Curtea nu a găsit niciun alt element de probă care să conteste concluzia investigatorului cu privire la absența unor comportamente ilegale în ceea ce privește cazul reclamantului. La 9 septembrie 2009, Curtea Regională Sverdlovskiy a susținut această decizie privind recursul. Procedura penală împotriva reclamantului 27. La 28 iunie 2011, Curtea Regională Sverdlovskiy a condamnat reclamantul pentru mai multe infracțiuni și l-a condamnat la opt ani de închisoare. 28. La 28 iunie 2011, tribunalul de judecată a emis de asemenea două hotărâri speciale ( ) adresat șefului departamentului de anchetă pentru regiunea Sverdlovsk, indicând fapte referitoare la anchete incomplete efectuate în ceea ce privește plângerea de nedreptăți de poliție și alte încălcări ale legii procedurale penale în cursul anchetei preliminare a cazului său penal.

În special, instanța a remarcat următoarele chestiuni: (a) Reclamantul a fost de facto arestat la ora 9.30 la 14 martie 2008, în timp ce dosarul său oficial de arestare a indicat că a fost arestat la ora 13.15 la data de 14 martie 2008. (b) La 14 martie 2008, după ce a fost interogat, reclamantul a fost plasat într-o celulă de detenție pentru infractori administrativi la secția de poliție, în timp ce înregistrarea sa oficială de arest a indicat că a fost plasat într-un centru de detenție temporar în Yekaterinburg. Părinții și avocatii săi nu au fost informați despre faptul că a fost plasat în celulă de detenție a secției de poliție. (c) De la ora 7.50 până la ora 9.30, la 14 martie 2008, reclamantul, care era sub vârsta, a fost interogat ca martor de către M. În timpul interogativului, a furnizat declarații auto-incriminatoare.

Nici avocatul sau părinții săi nu au fost notificați cu privire la interogatoriu. (d) La 15 martie 2008, la ora 4 a.m., reclamantul a fost condus la o unitate de traumatologie din spitalul orașului Yekaterinburg nr. 7 pentru examinarea medicală, în timpul cărora nu s-a făcut nici o notă de leziuni asupra corpului său. (e) La ora 15 martie 2008, la ora 1835, reclamantul a fost plasat într-un loc de detenție temporar, unde ofițerul de serviciu a înregistrat zgârieturi pe frunte și hematoma pe fața sa. (f) Reclamantul a declarat că rănile sale au fost cauzate de maltratamente de către ofițeri de poliție (inclusiv ofițerul de poliție Sh.) cu scopul de a extrage declarații auto-incriminante.

(g) Faptul că reclamantul nu a avut nici o leziune la momentul examinării medicale în primele ore din 15 martie 2008, leziuni care au fost înregistrate numai în centrul de detenție temporar în seara de 15 Martie 2008, a exclus posibilitatea ca acestea să fie cauzate la dimineața 14 martie 2008 înainte de arestarea reclamantului în apropierea școlii sale, deoarece investigatorul a încheiat în timpul anchetei pre-investigației privind plângerea reclamantului de maltrat. 29. Curtea a considerat că dreptul reclamantului la o apărare a fost încălcat și a constatat că înregistrarea întrebării sale în calitate de martor din 14 martie 2008, care conține declarațiile sale auto-incriminante, a fost o probă inadmisibilă.

30. Prin recurs, la 10 octombrie 2011, Curtea Supremă a Rusiei a susținut hotărârea din 28 iunie 2011 privind condamnarea reclamantului. În conformitate cu art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unui tratament necorespunzător de către ofițeri de poliție. 32. El se plânge în continuare în temeiul articolului 13 din Convenție, coroborat cu art. 3 din Convenție, că statul nu a efectuat o investigație eficace asupra acestui incident și că nu a avut niciun remediu intern eficace.

Întrebarea reclamantului la secția de poliție cu privire la presupusul său implicare în infracțiuni; și (b) leziunile constatate asupra organismului reclamantului; a fost supusă torturei sau tratamente inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea Selmouni c. France [GC], nr. 25803/94, § 87, CEDH 1999 și, printre multe alte autorități, Polonskiy c. Rusia, nr. 30033/05, § 122-23, 19 martie 2009; Gladyshev v. Russia , nr. 2807/04, § 57, 30 iulie 2009; Alchagin v. Rusia , nr. 20212/05, §§ 54, 56, 17 ianuarie 2012; A.A.

v. Rusia , nr. 49097/08, §§ 75, 77 și 80-81, 17 ianuarie 2012; Yudina v. Rusia , nr. 52327/08, §§ 67-68, 10 iulie 2012; Ablyazov v. Rusia , nr. 22867/05, §§§ 49-50, 30 octombrie 2012; Tangiev v. Rusia , nr. 27610/05, § 53-55, 11 Decembrie 2012; Markaryan c. Rusia , nr. 12102/05, §§ 60-61, 4 aprilie 2013; Nasakin c. Rusia , nr. 22735/05, §§ 52-53, 18 iulie 2013; Aleksandr Novoselov Rusia , nr. 33954/05, §§ 61-62, 28 noiembrie 2013; Velikanov c. Rusia , nr. 4124/08, § 51, 30 ianuarie 2014)? Autoritățile și-au renunțat sarcinile de probă prin furnizarea unei explicații plauzibile sau satisfăcătoare și convingătoare cu privire la modul în care au fost cauzate leziunile reclamantului (a se vedea Selmouni , citat mai sus § 87 și Salman c. Turcia [GC], nr. 2186/93, § 100, CEDO 2000 VII)?

având în vedere: (a) Comitetul de investigație refuză să deschidă un caz penal și să efectueze o anchetă privind presupusele maltraturi de către poliție; (b) depășirea de către superiorii comitetului de investigație a acestor refuzuri; (c) incapacitatea Comitetului de Investigare de a efectua proceduri de investigație, cum ar fi confruntații formale, parade de identitate și cercetări în cadrul anchetelor de preinvestire; a fost ancheta de către autoritățile interne în acest caz în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea Lyapin c. Rusia , nr. 46956/09, §§ 125-40, 24 iulie 2014)? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 conform articolului 13 din Convenție?

În ceea ce privește ancheta privind presupusul tratament bolnav al reclamantului, Guvernul este invitat să prezinte copii ale tuturor deciziilor care au respins refuzul de a deschide un caz penal împotriva ofițerilor de poliție. Având în vedere: plângerea reclamantului cu privire la presupusul său tratament bolnav în custodie de poliție, ridicată în timpul procedurii de judecată privind detenția sa (la 15, 18 și 23 martie 2008); prezența semnelor vizibile de leziuni pe fața și organismul său; și cererea sa de a face o examinare medicală forense, judecătorul a întreprins acțiunile prevăzute de lege? În special, a semnalat despre presupusele nedreptăți ale reclamantului către autoritățile competente (a se vedea Zayev c. Rusia , nr. 36552/05, §§ 60-63, 72, 112-14, 16 aprilie 2015)? Guvernul este invitat să prezinte transcripcione ale audierilor referitoare la detenția reclamantului, datate de 15, 18 și 23 martie 2008.

Communicated on 16 March 2016

THIRD SECTION

Application no. 11739/10 Vladimir Igorevich KLIMANOV against Russia lodged on 8 February 2010

STATEMENT OF FACTS

1. The applicant, Mr Vladimir Igorevich Klimanov, is a Russian national who was born in 1990 and is serving a sentence in Yekaterinburg. He is represented before the Court by Ms A.A. Yuzhakova, a lawyer practising in Yekaterinburg.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Having regard to: (a) the applicant’s questioning at the police station about his alleged involvement in crimes; and (b) the injuries found on the applicant’s body thereafter; has the applicant been subjected to torture or inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention (see Selmouni v. France [GC], no. 25803/94, § 87, ECHR 1999 ‑ V; and, among many other authorities, Polonskiy v. Russia , no. 30033/05, §§ 122-23, 19 March 2009; Gladyshev v. Russia , no. 2807/04, § 57, 30 July 2009; Alchagin v. Russia , no. 20212/05, §§ 53 ‑ 54, 56, 17 January 2012; A.A.

v. Russia , no. 49097/08, §§ 75, 77 and 80-81, 17 January 2012; Yudina v. Russia , no. 52327/08, §§ 67-68, 10 July 2012; Ablyazov v. Russia , no. 22867/05, §§ 49-50, 30 October 2012; Tangiyev v. Russia , no. 27610/05, §§ 53-55, 11 December 2012; Markaryan v. Russia , no. 12102/05, §§ 60-61, 4 April 2013; Nasakin v. Russia , no. 22735/05, §§ 52-53, 18 July 2013; Aleksandr Novoselov v. Russia , no. 33954/05, §§ 61-62, 28 November 2013; Velikanov v. Russia , no. 4124/08, § 51, 30 January 2014)? 2. Have the authorities discharged their burden of proof by providing a plausible or satisfactory and convincing explanation as to how the applicant’s injuries were caused (see Selmouni , cited above, § 87, and Salman v. Turkey [GC], no. 21986/93, § 100, ECHR 2000 ‑ VII)?

3. Having regard to: (a) the Investigation Committee’s refusals to open a criminal case and carry out an investigation into the applicant’s alleged ill-treatment by the police; (b) the overruling by the Investigation Committee’s superiors of those refusals; (c) the Investigation Committee’s inability to carry out investigative procedures such as formal confrontations, identity parades and searches within the framework of the pre-investigation inquiries; was the investigation by the domestic authorities in the present case in breach of Article 3 of the Convention (see Lyapin v. Russia , no. 46956/09, §§ 125-40, 24 July 2014)? 4. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Article 3, as required by Article 13 of the Convention?

5. As regards the inquiry into the applicant’s alleged ill ‑ treatment, the Government are invited to submit copies of all decisions which overruled the refusals to open a criminal case against police officers. 6. Having regard to: the applicant’s complaint about his alleged ill ‑ treatment in police custody, raised during the court proceedings concerning his detention (on 15, 18 and 23 March 2008); the presence of visible signs of injuries on his face and body; and his request for a forensic medical expert examination, did the judge undertake actions provided by the law? In particular, did he signal about the applicant’s alleged ill-treatment to the competent authorities (see Zayev v. Russia , no. 36552/05, §§ 60-63, 72, 112-14, 16 April 2015)? 7. The Government are invited to submit transcripts of the hearings concerning the applicant’s detention, dated 15, 18 and 23 March 2008.