BREYER v. GERMANY

Comunicat la 21 martie 2016 CINQUIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 50001/12 Patrick BREYER și Jonas BREYER împotriva Germaniei depusă la 27 iulie 2012 OBIECTUL CAUZĂRII Cererea se referă la obligația juridică a furnizorilor de telecomunicații de a stoca detalii personale ale tuturor clienților lor, în special chiar a clienților în cazul în care aceste detalii nu sunt necesare pentru facturi sau alte motive contractuale. ), în versiunea sa din 2004 și 2007 a fost respinsă de Curtea Constituțională Federală (1 BvR 1299/05, 24 Ianuarie 2012, hotărârea a servit la 28 februarie 2012). Reclamanții se plâng în temeiul articolelor 8 și 10 că datele lor cu caracter personal, în calitate de utilizatori ai cardurilor SIM de telefonie mobilă prepagate („pay as you go”) sunt stocate de către respectivul furnizor de servicii, datorită obligației legale prevăzute de Secțiunea 111 din Legea privind telecomunicațiile (Telekommunikationsgesetz În consecință, ele susțin că nu sunt capabile să comunice anonim prin telefon mobil. Întrebări către părți au existat o ingerință în dreptul reclamanților de a respecta viața sau corespondența lor privată, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost că interferența în conformitate cu legea și este necesară în temeiul articolului 8 § 2? A existat vreo interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 10 § 2?

Communicated on 21 March 2016

FIFTH SECTION

Application no. 50001/12

Patrick BREYER and Jonas BREYER

against Germany

lodged on 27 July 2012

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the legal obligation of telecommunication providers to store personal details of all their customers, in particular even of customers where such details are not necessary for billing purposes or other contractual reasons. The applicants’ constitutional complaint against several sections of the Telecommunications Act (

Telekommunikations-gesetz

), in its version of 2004 and 2007, was in regards to Section 111 rejected by the Federal Constitutional Court (1 BvR 1299/05, 24

January 2012, decision served on 28 February 2012). The applicants complain under Articles 8 and 10 that their personal data, as users of pre-paid (“pay as you go”) mobile phone SIM cards, is stored by their respective service provider, due to the legal obligation provided by Section 111 of the Telecommunications Act (

Telekommunikationsgesetz

). Consequently they submit that they are not able to communicate anonymously via mobile phone.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their private life or correspondence, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention?

If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2?

2.

Has there been an interference with the applicant’s freedom of expression, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention?

If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 10 § 2?