REPORTERS WITHOUT BORDERS, GERMAN SECTION v. GERMANY and 1 other application

Comunicat la 9 decembrie 2020 Publicat la 11 ianuarie 2021 SECȚIUNEA TROISĂ Cererea nr. 81993/17 RELATORI SIN BORDERE, SECȚIUNE ALE GERMANĂ și cerere nr. 81996/17 Niko HÄRTING împotriva Germaniei depusă la 30 noiembrie 2017 OBIECTUL CAZULUI Cerințele se referă la monitorizarea strategică (în opinia individuală) a telecomunicațiilor internaționale de către Serviciul Federal de Inteligență pentru a evita pericolele grave cu care se confruntă Republica Federală Germania în temeiul articolului 5 din Legea privind restricțiile privind secretul poștal, posturilor și telecomunicațiilor Gesetz zur Beschränkung des Breef-, Post- und Fernmeldegeheimnises Primul reclamant este o asociere care apără libertatea presei; al doilea reclamant este un avocat. Ambele solicitanți se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție și al primului reclamant, în plus, în temeiul articolului 10 din Convenție, despre o interceptare excesivă a e-mailurilor de către Serviciul Federal de Informații în 2013 și, respectiv, în 2012, susținând că este probabil că, având în vedere activitățile lor, e-mailurile trimise de acestea au fost interceptate și citite. În plus, ambii solicitanți susțin că nu au avut un remediu eficace în sensul articolului 13 din Convenție pentru a se plânge de o încălcare a dreptului (drepturile) al(e) convenției acestora de către măsurile de supraveghere impugnate. 1 din Convenție, în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 8 din Convenție și, în ceea ce privește primul reclamant, și în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 10 din Convenție? Pot reclamanții în acest caz să pretind că sunt victime de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34 (compară, printre altele, Roman Zakharov c. Rusia [GC], nr. 47143/06, § 171, CEDO 2015)? A existat o ingerință în dreptul reclamanților de a respecta viața sau corespondența lor privată, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost că interferența în conformitate cu legea și este necesară în sensul articolului 8 § 2 (compară, printre altele, principiile prevăzute în Roman Zakharov , citate mai sus, §§ 227 et seq. În sensul articolului 10 § 1 din Convenție a existat o ingerință în dreptul de exprimare al primului reclamant? În cazul în care a fost astfel, a fost această interferență prescrisă de lege și necesară în temeiul articolului 10 § Reclamanții au avut o „argumentare” că a existat o încălcare a drepturilor acestora în temeiul articolului 13 citiți în conjuncție cu art. 8 și, în ceea ce privește primul reclamant, citiți în conjuncție cu art. 10 din Convenție? Dacă este cazul, reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerea sau plângerea convenției, conform prevederilor art. 13 din Convenție, în special având în vedere faptul că instanța internă a obligat reclamanții să demonstreze că au fost afectate de o supraveghere a telecomunicațiilor, circumstanțele limitate în care Serviciul Federal de Informații a notificat persoanele interesate de o intercepție a telecomunicațiilor și de eliminarea rapidă a datelor examinate, dar nu considerate relevante de acest Serviciu?

Communicated on 9 December 2020

Published on 11 January 2021

THIRD SECTION

Application no. 81993/17

REPORTERS WITHOUT BORDERS, GERMAN SECTION

and application no. 81996/17

Niko HÄRTING

against Germany

lodged on 30 November 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern the strategic (as opposed to individual) monitoring of international telecommunications by the Federal Intelligence Service in order to avert serious dangers faced by the Federal Republic of Germany under section 5 of the

Act on restrictions on the secrecy of mail, post and telecommunications

(

Gesetz zur Beschränkung des Brief-, Post- und Fernmeldegeheimnisses

).

The first applicant is an association defending freedom of the press; the second applicant is a lawyer. Both applicants complain under Article 8 of the Convention, and the first applicant in addition under Article 10 of the Convention, about an excessive interception of emails by the Federal Intelligence Service in 2013 and 2012 respectively, arguing that it was likely that in view of their activities, emails sent by them had been intercepted and read. Both applicants further claim that they did not have an effective remedy for the purposes of Article

13 of the Convention to complain about a breach of their Convention right(s) by the impugned surveillance measures.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicants exhaust all effective domestic remedies, as required by Article

35 §

1 of the Convention, with regard to their complaint under Article 8 of the Convention and, as regards the first applicant, also with regard to its complaint under Article 10 of the Convention?

2.

Can the applicants in the present case claim to be victims of a violation of the Convention, within the meaning of Article

34 (compare,

inter alia

,

Roman Zakharov

v. Russia

[GC], no. 47143/06, § 171, ECHR

2015)?

3.

Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their private life or correspondence, within the meaning of Article

8 §

1 of the Convention?

If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article

8 §

2 (compare,

inter alia

, the principles laid down in

Roman Zakharov

, cited above, §§ 227

et seq.

)?

4.

Has there been an interference with the first applicant’s right to freedom of expression within the meaning of Article

10 §

1 of the Convention?

If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article

10 §

2?

5.

Did the applicants have an “arguable claim” that there had been a violation of their rights under Article

13 read in conjunction with Article 8 and, as regards the first applicant, also read in conjunction with Article 10 of the Convention?

If so, did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their Convention complaint(s), as required by Article

13 of the Convention, notably in view of the fact that the domestic courts obliged the applicants to show that they had been affected by a surveillance of telecommunications, the limited circumstances in which the Federal Intelligence Service notified the persons concerned of an interception of their telecommunications and the rapid deletion of data examined, but not considered relevant by that Service?