KULCHAROV v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
KULCHAROV v. RUSSIA (CtEDO, 2016)
Comunicat la 22 martie 2016 THIRD SECTION Cererea nr. 55859/08 Batyrgaley Buryangaleyevich KULCHAROV împotriva Rusiei depusă la 22 septembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Batyrgaleyevich Kulcharov, este un național rus, care s-a născut în 1963 și îndeplinește condamnarea la închisoare în regiunea Chelyabinsk. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea și detenția în așteptarea anchetei La 5 decembrie 2006, reclamantul a fost arestat sub suspiciune de crimă. La 8 decembrie 2006, Curtea de District Leninskiy, Orenburg, a reținut reclamantul în așteptarea procesului. Detenția anterioară a fost prelungită în numeroase ocazii. În special, la 4 Iunie 2008, Curtea Regională de Orenburg a prelungit detenția anterioară a reclamantului pentru a permite mai mult timp pentru studiul dosarului de caz, raționând după cum urmează: „Este de la dovezile prezentate instanței, că [reclamantul] este acuzat de infracțiuni [numărate], inclusiv de infracțiuni grave care constă într-o condamnare de mai mult de zece ani. ... Circumstanțele care susțin reședința [aplicantului] în custodie nu s-au schimbat. ... Apare din dovezile prezentate [de către investigator], că fostul loc de reședință [aplicantul] a furnizat referințe negative în ceea ce privește caracterul său; că el este agresiv, propens la tulburări ale păcii, menține legături cu ex infractorii și faptul că [departamentul regional de poliție pentru combaterea criminalității organizate] deține informații că [reclamantul], dacă este eliberat, intenționează să pună presiuni asupra martorilor ... sau a abscondului. Având în vedere cele de mai sus, instanța consideră că [dacă a eliberat] [reclamantul] ar putea să își continue activitățile criminale, să pună presiuni asupra martorilor, să încerce să distrugă dovezile sau să intervină în administrarea justiției.” La 11 iunie 2008, Curtea regională și-a eliberat raționamentul în decizia din 4 iunie 2008, indicând că detenția anterioară a reclamantului a fost prelungită până la 20 de ani. La 21 august 2008, Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut hotărârile din 4 și 11 iunie 2008 privind recursul. La 1 septembrie 2008, Curtea Regională a prelungit detenția anterioară la judecată până la 28 februarie 2009, menționând: „Curtea acceptă argumentul procurorului că este necesar să se prelungească detenția anterioară [aplicantului]. Acesta este susținut în mod obiectiv de dovezile din dosarul, circumstanțele care susțin reținerea [aplicantului] în custodie și prelungirea detenției sale anterioare nu s-au schimbat și sunt încă relevante. Există motive de a crede că [reclamantul] ar putea absține sau pune presiune asupra martorilor. În interesul administrării justiției și pentru a asigura prezența inculpatului la proces, instanța autorizează detenția sa în curs de proces.” La o dată neespecificată, reclamantul a fost acuzat, printre altele, de organizarea unei bande criminale, de crimă, de extorcare, de rupere și de frânare. La o dată neespecificată, investigația a fost finalizată și dosarul a fost transferat în instanță. La 30 decembrie 2008, Curtea regională a hotărât să dispenseze ședința publică a cazului penal împotriva reclamantului și a celorlalți inculpați. Curtea s-a bazat pe o scrisoare a departamentului regional pentru combaterea crimei organizate, sugerând că, în cazul unei audieri deschise, ar putea participa anumite persoane care ar putea exercita presiuni asupra martorilor și ar amenința siguranța părților la procedura și a familiilor lor. La 30 septembrie 2009, judecătorul președinte a ordonat înlăturarea acuzatului Kh. din sala de judecată pentru comportamentul perturbator al acesteia și a suspendat audierea. Când judecătorul a reînnoit audierea, mai multe acuzați, inclusiv reclamantul, au refuzat să se întoarcă la sala de judecată în ciuda unei ordine de judecător de a face acest lucru. Judecătorul a cerut avocaților reclamantului să se întâlnească cu el pentru a sfătui reclamantul și celelalte acuzate cu privire la consecințele nerespectării ordinului său. Reclamantul a refuzat din nou să se întoarcă la sala de judecată. Apoi judecătorul a ordonat din nou că acuzații se întoarcă la sala de judecată; nici unul dintre ei nu a respectat ordinul. Judecătorul a decis că acuzații, inclusiv reclamantul, au fost îndepărtați din sala de judecată și că procesul se desfășoară în absența lor. Trei avocați reținuți de reclamant au participat la audieri. La 5 august 2010, reclamantul a fost autorizat să participe la judecată pentru a depune mărturie. El a fost apoi îndepărtat din sala de judecată până la argumentele de încheiere. La 4 În august 2011, Curtea Regională a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la 20 de ani de închisoare. La 21 mai 2012, Curtea Supremă a susținut condamnarea reclamantului în apel. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 din Convenție cu privire la durata deținerii anterioare. Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 5 din Convenția. 6 din Convenție, că nu a avut o audiere publică în procedura penală împotriva lui. Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 6 din Convenție, de excluderea sa din proces. Întrebări către părți a fost durata detenției anterioare a reclamantului în încălcarea cerinței de „temp rezonabil” de la art. 5 § 3 din Convenție? Excluderea publicului de la procesul din acest caz a fost „strict necesară” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Riepan c. Austria , nr. 35115/97, ECHR 2000 XII, și Krestovskiy c. Rusia , nr. 14040/03, 28 octombrie 2010)? În ceea ce privește excluderea reclamantului de la proces, situația a fost compatibilă cu cerințele articolului 6 §§ 1 și 3 lit. (c) și (d) din Convenție (a se vedea Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 167-82, 22 mai 2012?