CASE OF GÓMEZ OLMEDA v. SPAIN

Reclamantul s-a născut în 1967 și trăiește în Plasencia. La 3 ianuarie 2011, după un proces, judecătorul penal Plasencia (juez de lo penal) nr. 1 a condamnat reclamantul la șase luni de închisoare pentru nerespectare gravă la autoritatea publică (desobediencia grave a la autoridad). Reclamantul a fost achitat de alte acuzații împotriva lui, și anume acuzarea falsă a unei infracțiuni (calumnii), difamarea (injuria) și ascunzătoare (encubrimiento). Judecătorul a stabilit că reclamantul a fost webmasterul unui forum de internet pe care au fost publicate mesaje difamatorii împotriva reclamanților în cadrul procedurii și că a ignorat în mod deliberat cererea făcută de un ofițer de poliție în cadrul anchetei penale de a nu modifica mesajele în cauză.

De fapt, reclamantul a început să îndepărteze cu totul pagina web a forumului, în ciuda solicitării ofițerului de poliție de a-l lăsa nemodificat. În ceea ce privește acuzațiile de difamare și acuzația falsă a unei infracțiuni, judecătorul a susținut că există îndoieli rezonabile în ceea ce privește dacă reclamantul a fost conștient de mesajele în cauză înainte de interviul poliției sale și că ar trebui, prin urmare, să fie achitat în acest sens. De asemenea, s-a afirmat că a protejat persoanele care au făcut declarațiile difamatorii; totuși, judecătorul a considerat că nu a putut fi găsit vinovat de ascunzătoare, deoarece nu s-a dovedit că a fost conștient la momentul interviului său de poliție că a fost posibil ca acesta să aibă acces la Protocolul Internet (IP) numere ale participanților la forum.

Atât acuzarea, cât și apărarea au apelat împotriva hotărârii în fața Provincialului Cáceres Audiencia. Reclamantul nu a solicitat o audiere, nici nu a solicitat ordinul provincial Audiencia. În schimb, Curtea a urmărit o înregistrare video a procesului. La 16 mai 2011, Audiencia Provincial a susținut condamnarea reclamantului pentru nerespectarea gravă a autorității publice și, spre deosebire de judecătorul de primă instanță, l-a considerat vinovat de acuzarea continuă și falsă a unei infracțiuni (delito continuado de callumnias). Pedeapsa sa a fost o amendă zilnică de 15 euro (EUR) pentru o perioadă de opt luni. El a fost, de asemenea, obligat să plătească daune. În concluzia că reclamantul este vinovat, instanța de apel a declarat că s-a bazat pe faptele stabilite de judecătorul de primă instanță și pe mărturia dată de reclamanți, de reclamant și de martori în procesul anterior.

Curtea a declarat: „A patra. Faptele declarate în hotărârea din prima instanță constituie o acuzație continuă și falsă a unei infracțiuni și a unei difamări reglementate și pedepsite de secțiunile 205 și secundare. din Codul penal în ceea ce privește art. 74 din același cod pentru care inculpatul Jorge Gómez Olmeda ar trebui să fie declarat vinovat în calitate de principal în temeiul secțiunilor 28 și 30 din cod cu factorul mitigator al întârzierilor nejustificate în conformitate cu art. 21 alin… Este indiscut că dovezile documentare nu necesită imediatație judiciară pentru evaluarea sa, deoarece este scrisă și poate fi citită și interpretată în scurtătură și dovedită în audiere, atât în ceea ce a fost scris pe forum, cât și în ceea ce a fost scris cu privire la persoanele împotriva cărora au fost adresate aceste expresii.

Aceste expresii au imputat comisionarea crimelor reclamanților (agresiune sexuală, sclavie sexuală a unei persoane) și au prejudiciat faimăa și reputația lor în măsura în care este evident că imputațiile erau grave în sine și legate de înțelegerea publică, care este un concept deschis al cărui interpretare depinde de faptele specifice ale cazului. Merită să ne amintim că vorbim aici de un oraș mic, unde toată lumea se cunoaște, unde toată lumea se întâlnește între ele, unde toată lumea participă la aceleași locuri, unde viața de zi cu zi este o rutină și există puțin loc pentru notițe, unde orice ce rup monotonia este ceva care atrage atenția publică, unde genealogia fiecărui locuitor este cunoscută de restul.

Din aceste motive găsim reclamantul vinovat de infracțiunea unei acuzații continue și false de o infracțiune pe care a fost achitată în primă instanță. Reclamantul afirmă că el a fost administrator al forumului; că el nu s-a conectat foarte des pe ea; că nu are abilitati de calculator și că a îndepărtat unele fraze și mesaje care, în opinia sa, ar putea fi considerate insultante în sensul cazului de acum înaintea noastră. Noi nu suntem de acord cu acuzatul atunci când el spune că el nu era conștient de ceea ce a fost scris pe forum, argumentul pe care judecătorul de primă instanță a invocat pentru a-l achitarea de false acuzații de o crimă și difamație. Și nu suntem de acord pentru următoarele două motive.

În primul rând, pentru că face parte din sarcinile sale ca administrator al forumului să fie conștient de ceea ce a fost scris pe ea, în măsura în care el a fost ‘censorul său’, astfel încât să vorbească, din cauza faptului că a creat-o; și în al doilea rând, pentru că este fals faptul că el nu a fost conștient de ceea ce a fost scris pe ea, deoarece el a eliminat niște fraze și mesaje care au insultat reclamanții, dovedind astfel că a citit ceea ce a fost scris pe forum în cauză și demonstrând că a considerat ceea ce a fost scris acolo ca insultant pentru o persoană sau persoane specifice, ceea ce l-a condus la decizia de a elimina ceea ce el consideră difamatator sau insultant.” 10. Reclamantul a solicitat Audiencia Provincial să aibă procedurile anterioare înainte de a declara anulare.

Cererea sa a fost respinsă la 29 septembrie 2011 din cauza faptului că nicio dispoziție juridică nu a fost încălcată și că niciuna dintre drepturile sale nu a fost încălcată în aceste proceduri. 11. Reclamantul a depus un recurs de apel amparo la Curtea Constituțională. El a citat art. 24 din Constituție (dreapta la o audiere echitabilă), plângând că Provincialul Audiencia l-a condamnat pe cale de recurs fără a-i oferi posibilitatea de a-și invoca cazul în instanță deschisă. 12. Prin decizia de la 13 martie 2012, Curtea Constituțională a declarat recursul amparo al reclamantului inadmisibil, deoarece nu avea nicio semnificație constituțională specială.

5. The applicant was born in 1967 and lives in Plasencia. 6. On 3 January 2011 following a trial, the Plasencia criminal judge (juez de lo penal) no. 1 sentenced the applicant to six months’ imprisonment for serious disobedience to public authority (desobediencia grave a la autoridad). The applicant was acquitted of other charges against him, namely false accusation of a crime (calumnias), defamation (injurias) and concealment (encubrimiento). 7. The judge established that the applicant was the webmaster of an Internet forum on which defamatory messages against the complainants in the proceedings had been published, and that he had deliberately disregarded the request made to him by a police officer within the framework of the criminal investigation not to alter the messages in question.

In fact, the applicant had proceeded to have the forum webpage removed altogether, despite the police officer’s request to leave it unchanged. As regards the charges for defamation and false accusation of a crime, the judge held that there were reasonable doubts as to whether the applicant had been aware of the messages in question before his police interview and that he should therefore be acquitted in that regard. It was also alleged that he had protected the individuals who had made the defamatory statements; however, the judge considered that he could not be found guilty of concealment as it had not been proved that he had been aware at the time of his police interview that it had been possible for him to have access to the Internet Protocol (IP) numbers of the participants on the forum.

8. Both the prosecution and defence appealed against the judgment before the Cáceres Audiencia Provincial. The applicant did not request a hearing, nor did the Audiencia Provincial order one. Instead, the court watched a video-recording of the trial. 9. On 16 May 2011 the Audiencia Provincial upheld the applicant’s conviction for serious disobedience to public authority and, unlike the first-instance judge, found him guilty of continuous and false accusation of a crime (delito continuado de calumnias). His punishment was a daily fine of 15 euros (EUR) for a period of eighteen months. He was also required to pay damages. In finding the applicant guilty, the appellate court stated that it had relied on the facts established by the first-instance judge and on the testimony given by the complainants, the applicant and the witnesses in the earlier trial.

The court stated: “Fourth. The facts declared proved in the first-instance judgment constitute continuous and false accusation of a crime and defamation regulated and punished by section 205 and seq. of the Criminal Code in relation to section 74 of the same Code for which the defendant Jorge Gómez Olmeda should be declared guilty as a principal pursuant to sections 28 and 30 of the Code with the mitigating factor of undue delays pursuant to section 21 paragraph six of the Code… It is undisputed that documentary evidence does not require judicial immediacy for its assessment because it is written down and can be read and interpreted in the ’ brief and proved in the hearing, both with respect to what was written on the forum and the people against whom those expressions were directed.

Those expressions imputed the commission of crimes to the complainants (sexual assault, sexual slavery of a person) and were detrimental to their fame and reputation to the extent that it is obvious that the imputations were serious in themselves and related to public understanding, which is an open-ended concept of which interpretation depends on the particular facts of the case. It is worth remembering that we are speaking here of a small town where everybody knows each other, where everybody runs into each other, where everybody attends the same places, where everyday life is routine and there is little room for novelties, where anything breaking the monotony is something which attracts public attention, where the genealogy of every inhabitant is known to the rest.

For these reasons we find the applicant guilty of the crime of continuous and false accusation of a crime ...which he had been acquitted of at first instance. The applicant states that he was the administrator of the forum; that he did not log onto it very often; that he lacked computer skills and that he had removed some phrases and messages which in his view might be considered insulting for the purposes of the case now before us. We disagree with the accused when he states that he was unaware of what was written on the forum, the argument on which the first-instance judge relied to acquit him of false accusation of a crime and defamation. And we disagree for the following two reasons.

Firstly, because it was part of his duties as the administrator of the forum to be aware of what was written on it, to the extent that he was its ‘censor’, so to speak, on account of the fact that he had created it; and secondly, because it is untrue that he was unaware of what was written on it, since he had removed some phrases and messages which were insulting to the complainants, thus proving that he had read what was written on the forum in question and demonstrating that he had regarded what was written there as insulting to a specific individual or individuals, which led him to the decision to remove what he regarded as defamatory or insulting.” 10. The applicant applied to the Audiencia Provincial to have the previous proceedings before it declared void.

His application was dismissed on 29 September 2011 on the grounds that no legal provision had been infringed and none of his rights had been breached in those proceedings. 11. The applicant lodged an amparo appeal with the Constitutional Court. He cited Article 24 of the Constitution (right to a fair hearing), complaining that the Audiencia Provincial had convicted him on appeal without giving him the opportunity to plead his case in open court. 12. By a decision served on 13 March 2012 the Constitutional Court declared the applicant’s amparo appeal inadmissible as it had no special constitutional significance.