Marković împotriva Serbiei

Comunicat la 30 martie 2016 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 53661/13 Stojan MARKOVIȚI împotriva Serbiei depusă la 28 mai 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Stojan Marković, este un național sârb, născut în 1959 și trăiește în Čačak. El este reprezentat în fața Curții de către dl Lazarević, un avocat care practică în Kragujevac. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este jurnalist și directorul redactorului unui ziar local săptămânal Čačanske novine La 17 februarie 2009, reclamantul a publicat un articol intitulat „Enfeebled Mandarin” („Zanemoćali mandarin”) care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: "Odată, un Mandarin a trăit într-un anumit oraș într-o anumită țară…

În vremuri tulburate și instabile el a dobândit putere [facând] o mulțime de promisiuni fine. El a devenit bogat, gras, a făcut părul, a cheltuit toate banii de taxe, achiziționat noi case și apartamente, mașini noi, și a deschis un cont bancar în Cipru și l-a umplut… nu a venit nimic din promisiunile monumentale pe care le-a făcut poporului – nici o fabrică, nici o autostradă, nici o slujbă, nici o bunăstare. Și apoi, din nou, alegerile au fost desfășurate în statul Mandarin… Mandarinul nu mai este în putere, chiar când s-a obișnuit. La fel ca noi sârbii, așa cum poporul Mandarin spune că acest obicei este a doua natură (navika je teška odvika odvika ). Acum că el este în opoziția enfeebled în Parlament, Mandarin trebuie să fie cocky ( da se kurči ) în speranța că cineva îl va observa.

El trebuie, de asemenea, să fie cocky la pad lui , deoarece tinere Mandarinette sunt cere , și vârste , gras, colesterol , trigliceride și teama constantă de aceste verre genitale blestemat ( kondiloma pustih ) au prins cu el . El a devenit enfeebeded ( zanemoćalo se Cu toate acestea, reputația unui Mandarin este în joc. Când dietă, sala de sport sau [ochiul unui] tânăr corpul feminin nu-arse nu ajută Mandarin, chimia face. Acea mirare de secol al XXI-lea pentru macho Mandarin – Viagra. Vestea nocturnă de pe toate posturile de televiziune a fost că Mandarinul a fost rănit la pad lui Mandarin. Cu leziuni la capul mandarin el a fost adus la un spital Mandarin. Ziariștii mandarinii s-au adunat pentru a afla și a publica ceea ce s-a întâmplat.

Dimineața următoare, unele ziare din Mandarin au anunțat că a fost un accident vascular cerebral, deși nu au existat motive rezonabile pentru a presupune acest lucru. Din spital a scurs că leziunile capului au fost cauzate de greață cauzată de tensiune arterială mare, ceea ce a determinat capul mandarinului să lovească peretele și podeaua. Rănile au fost rapid modificate. Capul Mandarinului este gros. Medicii au fost pregătiți să-l elibereze, dar Mandarinul nu a simți ca merge acasă. El a cerut să rămână până dimineața. Având în vedere modul în care lucrurile au fost, EEG și teste de sânge au fost efectuate și din punctul de vedere medical a devenit clar: Viagra a fost cauza de toate acestea.

Aprobarea a fost acordată pentru a menține spitalul mandarin până când efectele pilulei mici nu au încetat. Nu a existat comunicat de presă oficial, cu excepția faptului că micii mandarini din partidul său politic au anunțat că motivul a fost epuizarea de toate preocupările sale pentru poporul mandarin și statul. Să nu uităm că orice asemănare cu această adevărată poveste a statului Mandarin cu evenimentele din Serbia este coincidentă.” La 24 februarie 2009, reclamantul a publicat un articol intitulat „Ora de reccoandă este Aproape – D., J., Š., următorul este ...” care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „După recentele arestări și anunțuri de acuzații, primim impresia că toate organizațiile mafioase din Serbia au fost demascate și, în parte, arestate.

Singurul lucru pe care ne putem aștepta acum este să auzim la televizor că mafia bisericii a fost demascată, care ar pune capăt chestiunii cât de multe tipuri diferite de organizații mafioase din Serbia există, și apoi să ne întrebăm când marii șefi vor fi arestați mai degrabă decât doar peștii mici. Întrebarea logică pe care o pune publicul în aceste zile este dacă și în ce măsură liderul unui partid politic anume, în acest caz NS, este implicat în afacerile murdare de care asociații săi mai apropiati sunt acuzați. Deși el este înclinat să susțină că nu a întâlnit niciodată aceste persoane, multe fapte – inclusiv poza noastră – dau martor la contrară. În orice caz, șeful nu este nevinovat în această poveste deoarece dacă el nu a fost conștient de ceea ce făceau asociații săi atunci el este un șef ignorant, și dacă el știe, atunci ... Deocamdată, oficialii partidului NS ... au fost prinși în ceea ce se numește Maestrul de Arte „volt de poftă” (Kraduckanje).

Primul a fost prins și arestat, al doilea a fost inculpat, iar al treilea a fost investigat. Următorul este...” Articolul a fost ilustrat de o fotografie a V.I. și B.J. Fotografia a fost, de asemenea, însoțită de următorul titlu: “La sfârșitul tunelului: V.I. și B.J.” Procedura civilă împotriva reclamantului La scurt timp după publicarea articolelor V.I. a adus o acțiune civilă pentru prejudiciu moral împotriva reclamantului, susținând că aceste articole și-au deteriorat onoarea și reputația. La 9 martie 2010, Curtea Înaltă Čačak (Viši sud u Čačku ) a pronunțat hotărârea, ordonând reclamantului să plătească V.I. 180.000 dinari sârbi (RSD) în compensare pentru prejudiciu moral, împreună cu dobânzile statutare care rezultă de la adoptarea hotărârii până la plata, și RSD 58.300 în costuri.

La 21 aprilie 2010, Curtea de Apeluri Kragujevac (Apelacioni sud u Kragujevcu ) a redus costurile acordate V.I. la RSD 19,854 și a susținut restul hotărârii de primă instanță. În ceea ce privește articolul „Enfeebled Mandarin” instanța a constatat: „... inculpatul a publicat informații false despre reclamant. Printre alte lucruri [a publicat] informații false despre motivele pentru care reclamantul este spitalizat.

Curtea a constatat că reclamantul a fost spitalizat pentru rănile cauzate de tensiune arterială ridicată și stres emoțional intensiv ... și nu pentru că a folosit Viagra, deoarece a fost raportat în mod fals în articolul contestat, în care numele reclamantului nu este menționat, dar este clar din descrierea evenimentelor ...” În ceea ce privește articolul „Ora de recrutare se apropie” Curtea a constatat: „... inculpatul a arătat reclamantului ca un potențial autor al unei infracțiuni, chiar dacă nici o hotărâre finală nu a considerat reclamantul vinovat [de orice].” Curtea a continuat să găsească: „Presa nu poate depăși anumite limite, invocand libertatea de exprimare, mai ales atunci când sunt în joc reputația și drepturile altora, și protecția acordată jurnaliștilor prin art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie de interes general este condiționată de acțiunea lor în bună credință, pentru a furniza informații exacte și fiabile, în conformitate cu etica jurnalistică.” La 25 mai 2010, reclamantul a depus un recurs constituțional la Curtea Constituțională a Serbiei.

Considerând art. 32 (dreapta la un proces echitabil) și art. 46 (libertate de exprimare) din Constituție, el s-a plâns că această hotărâre și-a încălcat dreptul la libertate de exprimare. La 5 martie 2013, Curtea Constituțională a respins recursul constituțional al reclamantului. Procedura penală împotriva reclamantului La 23 februarie 2011 în cadrul procedurilor penale inițiate de V.I. ca procuror privat, Tribunalul de Primă Instanță ( Osnovni sud u Čačku ) a condamnat reclamantul de difamă penală ( kleveta ) și l-a ordonat să plătească o amendă. La 27 mai 2011, Curtea de Apel Kragujevac a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis această chestiune Tribunalului pentru reexaminare. La 14 mai 2012, Tribunalul Čačak a condamnat din nou reclamantul de difamare penală și l-a ordonat să plătească o amendă.

La 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Kragujevac a anulat hotărârea de primă instanță și a achitat reclamantul. Legea internă relevantă 1. Legea privind obligațiile ( Zakon o obligacionim odnosima; publicată în OG SFRY nos. 29/78, 39/85, 45/89 și 57/89, precum și în OG FRY nr. 31/93) din lege oricine a suferit o anxietate mentală ca urmare a unei încălcări a onoarei sau a reputației sale poate, în funcție de durata și intensitatea acesteia, să dea în judecată pentru compensare financiară în fața instanțelor civile și, în plus, să solicite alte forme de recurs „care ar putea fi capabile” de a oferi satisfacții morale adecvate. publicată în Jurnalul Oficial al Republicii Serbia nos. 83/2014 și 58/2015) în temeiul articolelor 79 și 81 din Lege oricine poate căuta satisfacție pecuniară și morală de la o societate media, dacă această companie a publicat informații false despre ele.

jurnalistul care a publicat aceste informații false este responsabil dacă se poate dovedi că daunele în cauză rezultă din culpabilitatea sa. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 6 și 10 din Convenția privind încălcarea dreptului său la libertate de exprimare. Întrebarea părților A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenția?

Communicated on 30 March 2016

THIRD SECTION

Application no. 53661/13 Stojan MARKOVIĆ against Serbia lodged on 28 May 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Stojan Marković, is a Serbian national, who was born in 1959 and lives in Čačak. He is represented before the Court by Mr D. Lazarević, a lawyer practising in Kragujevac. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant is a journalist and editor-in-chief of a local weekly newspaper Čačanske novine . On 17 February 2009 the applicant published an article entitled “Enfeebled Mandarin” (“Zanemoćali mandarin”) which, insofar as relevant, reads as follows: “Once upon a time a Mandarin lived in a certain town in a certain country… In troubled and unstable times he acquired power [by making] plenty of fine promises.

He became rich, fat, got his hair done, spent all the tax money, bought new houses and flats, new cars, and opened a bank account in Cyprus and filled it… Nothing came of the monumental promises he had made to the people – no factories, no highway, no jobs, and no well-being. And then, again, elections were held in the Mandarin State… The Mandarin is no longer in power, just when he had got used to it. Just like we Serbs, so do the Mandarin people say that habit is second nature ( navika je teška odvika ). Now that he is in the enfeebled opposition in the Parliament, Mandarin must be cocky ( da se kurči ) in the hope that someone will notice him. He also has to be cocky at his pad, as young Mandarinettes are demanding, and age, fat, cholesterol, triglycerides and constant fear of those damnable genital warts ( kondiloma pustih ) have caught up with him.

He has become enfeebled ( zanemoćalo se ). However, a Mandarin’s reputation is at stake. When diet, the gym or the [sight of a] young bare-arse female body do not help the Mandarin, chemistry does. That twenty-first century wonder for macho Mandarins – Viagra. The breaking news on all the TV stations was that the Mandarin had been injured at his Mandarin pad. With injuries to his Mandarin head he was brought to a Mandarin hospital. Mandarin journalists gathered to find out and publish what had happened. The following morning some Mandarin newspapers announced that it had been a stroke, although there were no reasonable grounds for assuming so. From the hospital it leaked that the head injuries were due to nausea caused by high blood pressure, which had caused the Mandarin’s head to hit the wall and the floor.

The injuries were quickly mended. The Mandarin’s head is thick. The doctors were prepared to release him, but the Mandarin did not feel like going home. He asked to stay until the morning. Given the way things were, EEG and blood tests were conducted and from the medical standpoint it became clear: Viagra was the cause of it all. Approval was granted to keep the Mandarin hospitalised until the effects of the little pill ceased. There was no official press release, except that the little Mandarins from his political party announced that the reason was exhaustion from all his concern for the Mandarin people and State.

Lest we forget, any resemblance of this true story of the Mandarin State with events in Serbia is coincidental.” On 24 February 2009 the applicant published an article entitled “The Hour of Reckoning is Approaching – D., J., Š., the next one is ...” which, insofar as relevant, reads as follows: “After the recent arrests and announcements of indictments one gets the impression that all the mobster organisations in Serbia have been unmasked and, in part, arrested. The only thing that we can expect now is to hear on breaking TV news that the church mafia has been unmasked, which would put an end to the question of how many different sorts of mobster organisations in Serbia exist, and then to ask ourselves when the big bosses will be arrested rather than just the small fish.

The logical question the public asks these days is whether and to what extent the leader of a particular political party, in this case the NS, is involved in the dirty business of which his closest associates are accused. Although he is prone to claiming that he never met these people, many facts – including our photo – bear witness to the contrary. In any event, the boss is not innocent in this story because if he was not aware of what his associates were doing then he is an ignorant boss, and if he did know, then ... Leave it to justice, which is slow but sure, to do its job. For now, the party officials of NS ... have been caught in what the Master of Arts calls ‘petty theft’ ( kraduckanje ). The first one was caught and arrested, the second one was indicted, and the third one is under investigation.

The next one is...” The article was illustrated by a photograph of V.I. and B.J. The photograph was also accompanied by the following caption: “At the end of the tunnel: V.I. and B.J.” 1. Civil proceedings against the applicant Shortly after the publication of the said articles V.I. brought a civil action for non-pecuniary damages against the applicant, claiming that the said articles had harmed his honour and reputation. On 9 March 2010 the Čačak High Court ( Viši sud u Čačku ) gave judgment, ordering the applicant to pay V.I. 180,000 Serbian dinars (RSD) in compensation for non-pecuniary damage, together with statutory default interest running from the adoption of the judgment until payment, and RSD 58,300 in costs.

On 21 April 2010 the Kragujevac Appeals Court ( Apelacioni sud u Kragujevcu ) reduced the costs awarded to the V.I. to RSD 19,854 and upheld the remainder of the first-instance judgment. Regarding the article “Enfeebled Mandarin” the court found: “... the defendant published false information about the plaintiff. Among other things [he published] false information about the reasons for the plaintiff being hospitalised.

The court found that the plaintiff had been hospitalised for injury caused by high blood pressure and intensive emotional stress ... and not because he had used Viagra, as it was falsely reported in the disputed article, in which the name of the plaintiff is not mentioned but is clear from the description of events ...” Regarding the article “The Hour of Reckoning is Approaching” the court found: “... the defendant pointed to the plaintiff as a potential perpetrator of a crime, even though no final court judgment has found the plaintiff guilty [of anything].” The court went on to find: “The press cannot overstep certain boundaries, invoking freedom of expression, especially when the reputation and rights of others are at stake, and protection awarded to journalists by Article 10 of the European Convention of Human Rights in matters of general interest is conditional upon their acting in good faith in order to provide accurate and reliable information, in accordance with journalistic ethics.” On 25 May 2010 the applicant lodged a constitutional appeal with the Constitutional Court of Serbia.

Relying on Article 32 (right to a fair trial) and Article 46 (freedom of expression) of the Constitution he complained that the said judgment had violated his right to freedom of expression. On 5 March 2013 the Constitutional Court rejected the applicant’s constitutional appeal. 2. Criminal proceedings against the applicant On 23 February 2011 in criminal proceedings initiated by V.I. as a private prosecutor, the Čačak Court of First Instance ( Osnovni sud u Čačku ) convicted the applicant of criminal defamation ( kleveta ) and ordered him to pay a fine. On 27 May 2011 the Kragujevac Appeals Court quashed the first-instance judgment and remitted the matter to the Court of First Instance for re ‑ examination.

On 14 May 2012 the Čačak Court of First Instance again convicted the applicant of criminal defamation and ordered him to pay a fine. On 3 December 2012 the Kragujevac Appeals Court overturned the first-instance judgment and acquitted the applicant. B. Relevant domestic law 1. The Obligations Act ( Zakon o obligacionim odnosima; published in OG SFRY nos. 29/78, 39/85, 45/89 and 57/89, as well as in OG FRY no. 31/93) Under Article 200 of the Act anyone who has suffered mental anguish as a consequence of a breach of his or her honour or reputation may, depending on its duration and intensity, sue for financial compensation before the civil courts and, in addition, request other forms of redress “which may be capable” of affording adequate non-pecuniary satisfaction.

2. The Public Information Act ( Zakon o javnom informisanju; published in the Official Gazette of the Republic of Serbia nos. 83/2014 and 58/2015) Under Articles 79 and 81 of the Act anyone can seek pecuniary and non-pecuniary satisfaction from a media company if that company has published false information about them. The journalist who published that false information is responsible if it can be proved that the damage in question resulted from his culpability. COMPLAINT The applicant complains under Articles 6 and 10 of the Convention of the violation of his right to freedom of expression.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the Convention?