RYSER c. SUISSE

Comunicat la 31 martie 2016 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 2304/13 Jonas RYSER împotriva Elveției introdusă la 25 martie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Jonas Ryser, este un resortisant elvețian născut în 1983 și rezident în Berna. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 8 octombrie 2004, reclamantul a fost declarat inapt pentru serviciul militar de către autoritatea competentă din motive de sănătate a căror natură nu reiese din dosar. În același timp, acesta a fost declarat apt pentru serviciul de protecție civilă. De atunci, a fost încorporat în protecția civilă și a fost obligat să plătească taxa de scutire de la obligația de a servi. În 2010, acesta s-a opus deciziei de stabilire, pentru 2008, a valorii taxei de scutire de la plata taxei pe care trebuie să o plătească și a solicitat scutirea de la plata acesteia și a depus, de asemenea, o cerere de revizuire a deciziilor privind suma care trebuie plătită pentru anii anteriori (2005-2007), care a dus la rambursarea acestora. El a invocat faptul că incapacitatea sa de a servi ar fi de origine medicală și că ar fi astfel împiedicat să furnizeze un serviciu militar sau civil de înlocuire. Faptul că a fost totuși supus plății de tax d a exonerării ar reprezenta o discriminare, bazată pe handicapul său, față de persoanele afectate de un handicap greu (peste 40 de persoane). %, scutirea de la plata taxei prin art. 4 al. 1 lit. a, aa și ab de la Legea privind taxa pe taxa pe taxa pe taxa pe taxa pe taxa pe taxa pe valoarea adăugată (LTEO) ; a se vedea mai jos), de la obiectori de conștiență care au legătură cu serviciul militar (care beneficiază de posibilitatea de a efectua un serviciu civil de înlocuire care le scutește de plata taxei) și de la femei (pentru care nu există obligația de a servi, dar care pot efectua serviciul pe bază voluntară). Această discriminare ar fi contrară articolelor 14 și 8 din Convenție, așa cum a fost pronunțată de Curte în Hotărârea Glor c. Elveția 13444/04, CEDH 2009). Opoziția sa a fost respinsă și autoritatea nu va intra în discuție cu privire la cererea de revizuire. Reclamantul a înaintat în fața Comisiei cantonale acțiuni în materie fiscală, invocând în esență aceleași argumente ca în opoziția sa. Comisia a considerat că reclamantul nu putea să se prevaleze de o discriminare în raport cu persoanele care își desfășoară activitatea în serviciul militar care nu sunt obligate să plătească taxa pentru faptul că au efectuat un serviciu personal în măsura în care nu a manifestat o dorință specială de a servi, în special prin faptul că nu au luat decizia de a-l găsi neapt pentru serviciu. De asemenea, Comisia a respins discriminarea față de persoanele care erau capabile de serviciul militar, care, cu obiecții de conștiință, puteau efectua un serviciu civil de înlocuire. În opinia sa, aceasta se referă la situații diferite, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a prezentat niciodată motive care să sugereze o obiecție de conștiință în forul său. În ceea ce privește discriminarea persoanelor cu handicap major, Comisia a remarcat că aceste persoane erau, de asemenea, inapte pentru serviciul de protecție civilă și că nu au astfel posibilitatea de a reduce nivelul detaxă de exceptare. Pe de altă parte, reclamantul era, din cauza handicapului său ușor și fără influență asupra viitorului său profesional, apt pentru serviciul de protecție civilă și, prin zile de prestații personale, putea reduce valoarea taxei la care era obligat. Comisia a precizat în continuare că serviciul de protecție civilă nu era un drept de care reclamantul ar fi putut beneficia, deși zilele de serviciu în protecția civilă permiteau reducerea cuantumului taxei de scutire datorate anual. Această posibilitate ar fi suficientă pentru a ține seama de situația reclamantului (inapt pentru serviciul militar și, prin urmare, pentru serviciul civil și nu suficient de handicapat pentru a fi eliberat de la plata TVA-ului pentru scutire), în sensul că acesta dispunea de posibilitatea de a reduce suma pe care trebuie să o plătească prin prestarea unui serviciu de protecție civilă. Acest lucru s-ar întâmpla altfel dacă reclamantul ar fi, fără a fi victima unui handicap major, declarat, de asemenea, inapt pentru serviciul civil, pierzând orice alternativă la plata integrală ataxei d . Astfel, beneficiul măsurii mai puțin restrictive descrise de Curte în Glor (precedent) mai precis, un serviciu personal adaptat stării de sănătate a reclamantului nu ar fi dobândit decât persoanelor care nu pot efectua nici servicii militare, nici servicii de protecție civilă și care doresc în același timp să efectueze un serviciu personal. Întrucât traseul serviciului de protecție civilă a fost deschis reclamantului, întrucât acesta a fost chiar încorporat, acesta nu putea să se prevaleze de nicio discriminare din cauza faptului că a fost obligat să plătească taxa. Acțiunea sa astfel respinsă la 4 aprilie 2012, reclamantul a adus cauza în fața Tribunalului Federal prin intermediul acțiunii de drept public. Acesta a solicitat anularea deciziilor Oficiului și ale Comisiei și constatarea că, în cazul său, perceperea taxei de scutire ducea la discriminare și că aceasta trebuia să fie abandonată. În lipsa unei motivări suficiente în sensul Legii privind tribunalul federal, discriminarea reclamantului față de femei nu a fost examinată. Ca și în fața instanței anterioare, Tribunalul Federal nota că reclamantul nu și-a exprimat voința clară de a servi în armată. În plus, întrucât a fost declarat apt și afectat, nu a demonstrat dorința de a efectua zilele de protecție civilă care îi permit să reducă cuantumul taxei de scutire. Prin urmare, el nu a putut să se prevaleze de discriminare atât timp cât nu a întreprins toate eforturile pentru a efectua un serviciu personal, cu atât mai mult cu cât nu a demonstrat în ce măsură a fost discriminat în raport cu persoanele care efectuează un serviciu civil cu o durată mai mare din cauza obiecției lor de conștiință și a celor care prezintă un handicap major. Astfel, acțiunea a fost respinsă în totalitate. Dreptul intern relevant la art. 59 din Constituția federală prevede obligația de a servi și obligația de a deservi o taxă pe care nu o poate executa serviciul militar sau un serviciu civil de înlocuire art. 59: Serviciul militar și serviciul de înlocuire Orice om de cetățenie elvețiană este obligat să lucreze în serviciul militar. Legea prevede un serviciu civil de înlocuire. (...). 3. Orice om de naționalitate elvețiană care nu-și desfășoară serviciul militar sau serviciul de înlocuire a acestuia cu o taxă. Aceaceasta este percepută de Confederație și fixată și ridicată de cantoane. Legea federală privind taxa pe taxa pe taxa pe taxa pe taxa pe taxa pe taxa pe taxa pe taxa pe valoarea adăugată (LTEO) prevede următoarele în dispozițiile sale relevante art. 1: Principiu Cetățenii elvețieni care nu au sau nu au obligația de a-și îndeplini parțial obligațiile de serviciu personal (serviciu militar sau serviciu civil) trebuie să ofere compensații pecuniare.art. 2: Asigurări Sunt impozitați bărbații care sunt obligați la serviciu care au domiciliul în Elveția sau în străinătate și care, în cursul unui an calendaristic (anul în care au fost plătiți): a. nu sunt, timp de mai mult de șase luni, integrați într-o formare a armatei și nu sunt obligați la serviciul civil; (...) Art. 4: Scutirea de impozit (1) Se scutește de impozit pe orice persoană, în cursul anului în care se află: (...) a. dispune, din cauza unui handicap fizic, mental sau psihic major, de un venit supus taxei care, după deducerea suplimentară a prestațiilor de asigurare menționate la art. 12, al. 1, let, c, și a cheltuielilor de întreținere a handicapului, nu mai mult de 100 % din minimul său vital în sensul dreptului urmăririlor penale; . este considerat neadaptat serviciului din cauza unui handicap major și primește o pensie sau o alocație pentru obligația de asigurare de invaliditate federală sau de asigurare de accidente; . este considerat neadaptat serviciului din cauza unui handicap major și care nu este în beneficiul unei alocații pentru impotență, dar îndeplinește totuși una dintre cele două cerințe minime pentru acordarea unei astfel de alocații; (...) la art. 2 din art. (OTEO) definește ceea ce este o încălcare a sănătății de către serviciu în sensul art. 4 al. 1 lit. b LTEO în termenii următori Art. 2 : Scutirea de la plata taxei din cauza unei încălcări aduse sănătății de către serviciul militar sau de către serviciul civil 1. 4, al. 1, let. b, din lege) atunci când omul care a fost obligat să servească n . este mai apt de serviciu ca urmare a unei afecțiuni sau a unui pericol de recidivă, cauzat sau agravat în întregime sau parțial de serviciul militar sau de serviciul civil. (2) Oricine este scutit de taxă numai pe durata scutirii sale. art. 5a: Luarea în considerare a serviciilor efectuate în domeniul protecției civile Pentru bărbații care servesc în domeniul protecției civile, taxa de scutire calculată în conformitate cu legea se reduce cu 4 % pentru fiecare zi efectuată în anul de punere în aplicare și luată în considerare în conformitate cu legea federală din 4 octombrie 2002 privind protecția populației și protecția civilă. Conform Legii federale privind protecția populației și protecția civilă (LPPCi), obligațiile de serviciu militar eliberate după mai mult de 50 de zile de serviciu nu sunt supuse serviciului de protecție civilă art. 12: Excepții de la obligația de a servi (...) (2) Oamenii eliberați din serviciul militar nu sunt obligați să servească în protecția civilă dacă au efectuat cel puțin 50 de zile de serviciu. (...) art. 15: Voluntariat 1. Următoarele persoane pot fi angajate în mod voluntar în protecția civilă: (...) b. bărbații supuși obligației de a sluji în armată care nu mai sunt obligați să slujească în serviciul militar sau în serviciul civil; c. bărbații eliberați de obligația de a sluji în armată sau de obligația de a efectua un serviciu civil; (...). Cantonii decid cu privire la admiterea voluntarilor. Nimeni nu se poate baza pe dreptul de a fi admiși în protecție civilă. (3) Persoanele care se angajează în mod voluntar în protecția civilă au aceleași drepturi și obligații ca și persoanele care au dreptul la despăgubiri. (...) art. 18: Personal de rezervă 1. Cantoanele pot include persoanele care au dreptul la despăgubiri în personalul de rezervă. (2) Persoanele incluse în personalul de rezervă nu primesc neapărat instrucțiuni și nu pot contesta dreptul de a efectua un serviciu de protecție civilă. Reclamantul invocă o încălcare a interdicției privind discriminarea pe baza stării de sănătate (art. 14 coroborat cu art. 8 din Convenție). Acesta ar fi, ca persoană inaptă cu un grad de handicap mai mic decât pragul de În ceea ce privește persoanele implicate în serviciul militar, aceste două categorii nu sunt obligate să plătească taxa de scutire de la obligația de a servi, deoarece, indiferent dacă și-a manifestat sau nu voința de a servi, este, în același timp, obligat să plătească o taxă de scutire, împiedicat de Elveția să efectueze un serviciu de natură personală. În lumina cauzei Glor c. Elveția, nr 13444/04, CEDH 2009, a avut loc în speță o încălcare a articolului 14 coroborat cu art. 8 din Convenție? Care este domeniul de aplicare al obligației de exprimare a voinței de a servi pentru ca un reclamant să fie admis să se plângă de o încălcare a interdicției privind discriminarea bazată pe starea de sănătate, ca urmare a faptului că este vorba despre o scutire de a servi? Care sunt, în cazul de față și dacă acest lucru este relevant, elementele care demonstrează sau infirmă această expresie a reclamantului de dorința de a servi?

Communiquée le 31 mars 2016

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

23040/13

Jonas RYSER

contre la Suisse

introduite le 25 mars 2013

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Jonas Ryser, est un ressortissant suisse né en 1983 et résidant à Berne.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 8 octobre 2004, le requérant fut déclaré inapte au service militaire par l’autorité compétente pour des raisons de santé dont la nature ne ressort pas du dossier. Dans le même temps, il fut déclaré apte au service de protection civile. Il est depuis lors incorporé dans la protection civile et astreint au paiement de la taxe d’exemption de servir.

En 2010, il fit opposition à la décision fixant pour 2008 le montant de la taxe d’exemption de servir dont il doit s’acquitter et demanda à en être exonéré. Il déposa également une demande de révision des décisions concernant le montant à payer pour les années précédentes (2005-2007), concluant à ce que ceux-ci lui soit remboursés. Il invoqua que son incapacité de servir serait d’origine médicale et qu’il serait ainsi empêché de fournir un service militaire ou civil de remplacement. Le fait qu’il soit néanmoins assujetti au paiement de la taxe d’exemption représenterait une discrimination, basée sur son handicap, par rapport aux personnes affectées d’un handicap lourd (plus de 40

%, exonérés du paiement de la taxe par l’article 4 al. 1 lit. a, a

bis

et a

ter

de la loi sur la taxe d’exemption de l’obligation de servir (LTEO) ; voir ci-dessous), aux objecteurs de conscience aptes au service militaire (bénéficiant de la possibilité d’effectuer un service civil de remplacement les exonérant du paiement de la taxe) et aux femmes (pour qui il n’existe pas d’obligation de servir mais qui peuvent effectuer le service sur une base volontaire). Cette discrimination serait contraire aux articles 14 et 8 de la Convention, comme l’a jugé la Cour dans l’arrêt

Glor c. Suisse

(n

o

13444/04, CEDH 2009).

Son opposition fut rejetée et l’autorité n’entra pas en matière sur la demande de révision.

Le requérant procéda devant la Commission cantonale des recours en matière fiscale, invoquant en substance les mêmes arguments que dans son opposition.

La Commission estima que le requérant ne pouvait pas se prévaloir d’une discrimination par rapport aux personnes aptes au service militaire n’étant pas astreintes à la taxe du fait qu’ils effectuaient un service personnel dans la mesure où il n’avait pas manifesté de volonté particulière de servir, notamment en ne s’opposant pas à la décision le constatant inapte au service. Elle rejeta également une discrimination par rapport aux personnes aptes au service militaire qui, présentant une objection de conscience, pouvaient effectuer un service civil de remplacement. Selon elle, il s’agissait de situations différentes, ce d’autant plus que le requérant n’avait jamais manifesté de motifs laissant supposer une objection de conscience en son for. Pour ce qui est de la discrimination à l’égard de personnes présentant un handicap majeur, la Commission nota que ces personnes étaient également inaptes au service de protection civile et qu’elles n’avaient donc pas la possibilité de faire diminuer le montant de la taxe d’exemption. Le requérant en revanche était, du fait de son handicap léger et sans influence sur son futur professionnel, apte au service de protection civile et pouvait, par des journées de prestations personnelles, faire diminuer le montant de la taxe à laquelle il était astreint. Elle précisa encore que le service dans la protection civile n’était pas un droit dont le requérant pourrait se prévaloir, quand bien même les jours de service dans la protection civile permettaient de faire diminuer le montant de la taxe d’exemption dû annuellement. Cette possibilité suffirait pour tenir compte de la situation du requérant (inapte au service militaire et donc au service civil ainsi que pas suffisamment handicapé pour être libéré du paiement de la taxe d’exemption) en ce sens que celui-ci disposait de la possibilité de faire diminuer le montant dont il doit s’acquitter en effectuant un service de protection civile. Il en adviendrait autrement si le requérant était, sans être victime d’un handicap majeur, également déclaré inapte au service civil, perdant alors toute alternative au paiement complet de la taxe d’exemption. Ainsi, le bénéfice de la mesure moins restrictive décrite par la Cour dans

Glor

(précité) – à savoir un service personnel adapté à l’état de santé du requérant – ne serait acquis qu’aux personnes ne pouvant effectuer ni de service militaire, ni de service de protection civile tout en désirant absolument effectuer un service personnel. La voie du service de protection civile ayant été ouverte au requérant, celui-ci ayant même été incorporé, il ne pouvait se prévaloir d’une quelconque discrimination du fait qu’il soit astreint au paiement de la taxe.

Son recours ainsi rejeté le 4 avril 2012, le requérant porta l’affaire devant le Tribunal fédéral par la voie du recours de droit public. Il demanda l’annulation des décisions de l’Office et de la Commission et la constatation que la perception de la taxe d’exemption conduisait dans son cas à une discrimination et qu’il devait y être renoncé. Faute de motivation suffisante au sens de la loi sur le tribunal fédéral, la discrimination du requérant par rapport aux femmes ne fut pas examinée. Comme devant l’instance précédente, le Tribunal fédéral nota que le requérant n’avait pas manifesté de volonté claire de servir dans l’armée. De plus, ayant été déclaré apte et affecté, il n’avait pas démontré de désir d’effectuer les jours de protection civile lui permettant de faire diminuer le montant de la taxe d’exemption. Il ne pouvait dès lors pas se prévaloir d’une discrimination tant qu’il n’avait pas tout entrepris pour effectuer un service personnel, ce d’autant plus qu’il n’avait pas démontré dans quelle mesure il était discriminé par rapport aux personnes accomplissant un service civil d’une durée supérieure en raison de leur objection de conscience et celles présentant un handicap majeur. Le recours fut ainsi entièrement rejeté.

B.

Le droit interne pertinent

L’article 59 de la Constitution fédérale

prévoit l’obligation de servir et obligation de s’acquitter d’une taxe faute d’exécuter le service militaire ou un service civil de remplacement

:

Article 59 : Service militaire et service de remplacement

« 1. Tout homme de nationalité suisse est astreint au service militaire. La loi prévoit un service civil de remplacement.

(...)

»

La loi fédérale sur la taxe d’exemption de l’obligation de servir (LTEO)

prévoit ce qui suit dans ses dispositions pertinentes

:

Article 1

: Principe

«

Les citoyens suisses qui n’accomplissent pas ou n’accomplissent qu’en partie leurs obligations de servir sous forme de service personnel (service militaire ou service civil) doivent fournir une compensation pécuniaire.

Article 2 : Assujettis

Sont assujettis à la taxe les hommes astreints au service qui sont domiciliés en Suisse ou à l’étranger et qui, au cours d’une année civile (année d’assujettissement) :

a. ne sont pas, pendant plus de six mois, incorporés dans une formation de l’armée et ne sont pas astreints au service civil ;

(...)

Article 4 : Exonération de la taxe

(...)

a. dispose, en raison d’un handicap physique, mental ou psychique majeur, d’un revenu soumis à la taxe qui, après déduction supplémentaire de prestations d’assurances mentionnées à l’art. 12, al. 1, let, c, et de frais d’entretien occasionnés par le handicap, n’excède pas de plus de 100 % son minimum vital au sens du droit des poursuites ;

a

bis

. est considéré comme inapte au service en raison d’un handicap majeur et perçoit une rente ou une allocation pour impotent de l’assurance-invalidité fédérale ou de l’assurance-accidents ;

a

ter

. est considéré comme inapte au service en raison d’un handicap majeur et qui n’est pas au bénéfice d’une allocation pour impotent, mais remplit cependant une des deux exigences minimales pour l’octroi d’une telle allocation ;

(...)

»

L’article 2 de l’Ordonnance sur la taxe d’exemption de l’obligation de servir

(OTEO) définit de ce qui est constitutif d’une atteinte portée à la santé par le service au sens de l’article 4 al. 1 lit. b LTEO dans les termes qui suivent

:

Article 2

: Exonération de la taxe en raison d’une atteinte portée à la santé par le service militaire ou le service civil

«

4, al. 1, let. b, de la loi) lorsque l’homme astreint à l’obligation de servir n’est plus apte au service par suite d’une affection ou d’un danger de rechute, causé ou aggravé entièrement ou en partie par le service militaire ou le service civil.

Article 5a

: Prise en compte des services accomplis dans la protection civile

Pour les hommes servant dans la protection civile, la taxe d’exemption calculée selon la loi est réduite de 4 % pour chaque jour accompli dans l’année d’assujettissement et pris en compte selon l’art. 24 de la loi fédérale du 4 octobre 2002 sur la protection de la population et sur la protection civile.

»

Selon la loi fédérale sur la protection de la population et sur la protection civile (LPPCi), les astreints au service militaire libérés après plus de 50

jours de service ne sont pas soumis à servir dans la protection civile

:

Article 12

: Exceptions à l’obligation de servir

«

(...)

(...)

Article 15

: Volontariat

(...)

b. les hommes soumis à l’obligation de servir dans l’armée qui ne sont plus astreints au service militaire ou au service civil ;

c. les hommes libérés de l’obligation de servir dans l’armée ou de l’obligation d’accomplir un service civil ;

(...)

(...)

Article 18

: Personnel de réserve

»

GRIEF

Le requérant invoque une violation de l’interdiction de la discrimination sur la base de l’état de santé (article 14 en lien avec l’article 8 de la Convention). Il serait, en tant que personne inapte présentant un degré de handicap inférieur au seuil de «

majeur

» et donc sur la base de son état de santé, discriminé par rapport aux personnes inaptes présentant un degré de handicap «

majeur

» et par rapport aux personnes aptes au service militaire, ces deux catégories n’étant pas astreintes au paiement de la taxe d’exemption de servir. En effet, peu importe qu’il ait manifesté ou non sa volonté de servir, il est, tout en étant astreint au paiement d’une taxe d’exemption, empêché par la Suisse d’effectuer un service de nature personnelle.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

A la lumière de l’affaire

Glor c. Suisse

, n

o

13444/04, CEDH 2009, y a-t-il eu en l’espèce violation de l’article 14, combiné avec l’article 8 de la Convention ?

2.

Quelle est la portée de l’exigence de l’expression de la volonté de servir pour qu’un requérant soit admis à se plaindre d’une violation de l’interdiction de la discrimination fondée sur l’état de santé du fait de l’assujettissement à une taxe d’exemption de servir ? Quels sont, en l’espèce et si cela est pertinent, les éléments tendant à démontrer ou à infirmer cette expression du requérant de sa volonté de servir ?