DORIG c. SUISSE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
DORIG c. SUISSE (CtEDO, 2016)
Comunicat la 31 martie 2016 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 22460/12 Andrea Rafael DÖRIG împotriva Elveției introdusă la 5 aprilie 2012 EXPOSAT DEFICIENTUL, dl Andrea Rafael Dörig, este un resortisant elvețian născut în 1985 și rezident în Lucerna. Este reprezentat în fața Curții de către F. Dörig, avocat în Lucerna. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 19 septembrie 2005, reclamantul a fost eliberat de obligația de a servi în armată după ce a fost declarat inapt pentru acest serviciu de către o comisie de inspecție sanitară, motiv pentru care nu a fost calificat a fost reprezentat de tulburări articulare la genunchi. Aptitudinea sa pentru serviciul de protecție civilă nu a fost pusă sub semnul întrebării. Prin decizia din 30 mai 2008 (confirmată ca urmare a unei opoziții a reclamantului la 21 iulie 2008), autoritatea cantonală competentă în materie detaxă d Cu toate acestea, Comisia a decis că reclamantul ar trebui să se asigure că, pentru anii următori, în conformitate cu regimul obișnuit prevăzut la art. 2 LTEO (a se vedea mai jos), deoarece motivul pentru care s-a acordat scutirea de la plata impozitului pe profit a fost realizat numai pentru anul 2005. Prin hotărârea din 28 februarie 2011, Tribunalul Administrativ Cantonal a aprobat acțiunea. Acesta reține, după ce a ordonat o expertiză medicală independentă, că scutirea pentru anul 2005 și refuzul unei scutiri viitoare în temeiul art. 4 al. 1 lit. b LTEO au fost conforme cu dreptul. În schimb, referindu-se la Glor c. Elveția 13444/04, CEDH 2009), s-a considerat că, din lipsă de valoare sub forma unui serviciu personal de înlocuire, neadecvarea reclamantului la serviciul militar, dar însuflețit de dorința de a servi la platataxei de scutire, în detrimentul jurisprudenței Curții. O astfel de taxă nu ar putea fi impusă decât în ipoteza refuzului reclamantului de a efectua un serviciu de înlocuire compatibil cu starea sa de sănătate, care i-ar fi fost oferit de către autoritate. În decembrie 2011, reclamantul a fost, în principiu, obligat să plătească taxa pe valoarea adăugată pentru a servi pe teritoriul statului membru în care se află condițiile prevăzute la art. 2 al. 1 lit. (a se vedea mai jos). Împreună cu instanța cantonală, acesta a recunoscut reclamantului beneficiul excepției prevăzute la art. 4 al. 1 lit. (b) (a se vedea mai jos) Mai jos) numai pentru anul 2005. În ceea ce privește compatibilitatea ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Într-adevăr, în opinia sa, spre deosebire de dl Glor declarat inapt atât pentru serviciul militar, cât și pentru serviciul de protecție civilă, reclamantul a fost declarat inapt pentru serviciul militar, deși nu mai este obligat să respecte protecția civilă deoarece a efectuat deja mai mult de 50 de zile de serviciu militar (art. 12 al doilea din Legea privind protecția civilă) (art. 12 al doilea paragraf din Legea privind protecția civilă). ; LPPCi, de mai jos), a rămas în favoarea sa posibilitatea de a depune o cerere pentru a efectua un serviciu voluntar în domeniul protecției civile (art. 15 al. 1 LPPCi, de mai jos). De la acceptarea cererii sale, acesta s-ar fi aflat în aceeași situație ca și persoanele care acordă despăgubiri pentru protecția civilă (art. 15 al. 3 LPPCi, de mai jos), în special în ceea ce privește posibilitatea de a reduce valoarea taxei de scutire (art. 5a din ordonanță privindtaxa de scutire de la obligația de a servi; OTEO, mai jos Mai jos. Tribunalul Federal a recunoscut că reclamantul a întreprins demersuri pentru a putea efectua serviciul militar. Cu toate acestea, el a considerat că, prin faptul că a depus cererea sus-menționată și totuși nu avea dreptul subiectiv la protecție civilă (articolul al. LPPCi), el nu și-a demonstrat suficient dorința de a servi și de a concretiza o oportunitate care era totuși deschisă pentru a realiza un serviciu de natură personală. Tribunalul Federal a precizat încă că serviciul de înlocuire trebuia să fie instituit prin lege în urma hotărârii Glor, Cu toate că nu este în vigoare în momentul în care a fost închis, nu ar intra în cont nici măcar pe o parte a unui astfel de sistem ar trebui să permită persoanelor care doresc să servească, dar care nu sunt în măsură să servească atât serviciului militar, cât și serviciului de protecție civilă, să beneficieze de o posibilitate de a efectua un serviciu de înlocuire de natură personală. Tribunalul Federal a ajuns astfel la concluzia că hotărârea cantonală, prin care reclamantul a fost exonerat de la plata impozitului pe profit de obligația de a servi, era contrară dreptului federal și a confirmat decizia daltă din 30 mai 2008. Dreptul intern relevant la art. 59 din Constituția federală prevede obligația de a servi și obligația de a deservi o taxă cuvenită din lipsă de a executa serviciul militar sau un serviciu civil de înlocuire art. 59 : Serviciul militar și serviciul de înlocuire. Orice om de naționalitate elvețiană este obligat să plătească pentru serviciul militar. Legea prevede un serviciu civil de înlocuire. (...) (3) Orice om de naționalitate elvețiană care nu și-a îndeplinit serviciul militar sau serviciul de înlocuire a acestuia; aceaceasta este percepută de Confederația Europeană și fixată și ridicată de cantoane. Legea federală privind taxa de scutire de obligația de a servi (LTEO) prevede următoarele în dispozițiile sale relevante art. 1: Principiu Cetățenii elvețieni care nu au sau nu au obligația de a servi sub formă de servicii personale (servicii militare sau civile) trebuie să ofere compensații pecuniare. Sunt impozitați bărbații care sunt obligați la serviciu care au domiciliul în Elveția sau în străinătate și care, în cursul unui an calendaristic (anul în care au fost plătiți): a. nu sunt, timp de mai mult de șase luni, integrați într-o formare a armatei și nu sunt obligați la serviciul civil; (...) Art. 4: Scutirea de impozit 1. Este scutit de taxă oricine, în cursul anului în care a fost numit: (...) b. a fost declarat inapt pentru serviciu sau eliberat de serviciu, deoarece serviciul militar sau serviciul civil a adus atingere sănătății sale. (...)L (OTEO) definește ceea ce este o încălcare a sănătății de către serviciu în sensul art. 4 al. 1 lit. b LTEO în termenii următori Art. 2 : Scutirea de la plata taxei din cauza unei încălcări aduse sănătății de către serviciul militar sau de către serviciul civil 1. 4, al. 1, let. b, din lege) atunci când omul care a fost obligat să servească n . este mai apt de serviciu ca urmare a unei afecțiuni sau a unui pericol de recidivă, cauzat sau agravat în întregime sau parțial de serviciul militar sau de serviciul civil. (2) Oricine este scutit de taxă numai pe durata scutirii sale. art. 5a: Luarea în considerare a serviciilor efectuate în domeniul protecției civile Pentru bărbații care servesc în domeniul protecției civile, taxa de scutire calculată în conformitate cu legea se reduce cu 4 % pentru fiecare zi efectuată în anul de punere în aplicare și luată în considerare în conformitate cu legea federală din 4 octombrie 2002 privind protecția populației și protecția civilă. Conform Legii federale privind protecția populației și protecția civilă (LPPCi), obligațiile de serviciu militar eliberate după mai mult de 50 de zile de serviciu nu sunt supuse serviciului de protecție civilă art. 12: Excepții de la obligația de a servi (...) (2) Oamenii eliberați din serviciul militar nu sunt obligați să servească în protecția civilă dacă au efectuat cel puțin 50 de zile de serviciu. (...) art. 15: Voluntariat 1. Următoarele persoane pot fi angajate în mod voluntar în protecția civilă: (...) b. bărbații supuși obligației de a sluji în armată care nu mai sunt obligați să slujească în serviciul militar sau în serviciul civil; c. bărbații eliberați de obligația de a sluji în armată sau de obligația de a efectua un serviciu civil; (...). Cantonii decid cu privire la admiterea voluntarilor. Nimeni nu se poate baza pe dreptul de a fi admiși în protecție civilă. (3) Persoanele care se angajează în mod voluntar în protecția civilă au aceleași drepturi și obligații ca și persoanele care au dreptul la despăgubiri. (...) art. 18: Personal de rezervă 1. Cantoanele pot include persoanele care au dreptul la despăgubiri în personalul de rezervă. (2) Persoanele incluse în personalul de rezervă nu primesc neapărat instrucțiuni și nu pot contesta dreptul de a efectua un serviciu de protecție civilă. Reclamantul susține că scutirea sa de la plata taxei pe valoarea adăugată de a servi, deși nu dispune de nici o posibilitate de a efectua un serviciu personal la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În lumina cauzei Glor c. Elveția, nr 13444/04, CEDH 2009, a avut loc în speță o încălcare a articolului 14 coroborat cu art. 8 din Convenție?