Comunicat la 31 martie 2016 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 22460/12 Andrea Rafael DÖRIG împotriva Elveției introdusă la 5 aprilie 2012 EXPOSAT DEFICIENTUL, dl Andrea Rafael Dörig, este un resortisant elvețian născut în 1985 și rezident în Lucerna. Este reprezentat în fața Curții de către F. Dörig, avocat în Lucerna. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 19 septembrie 2005, reclamantul a fost eliberat de obligația de a servi în armată după ce a fost declarat inapt pentru acest serviciu de către o comisie de inspecție sanitară, motiv pentru care nu a fost calificat a fost reprezentat de tulburări articulare la genunchi. Aptitudinea sa pentru serviciul de protecție civilă nu a fost pusă sub semnul întrebării.
Prin decizia din 30 mai 2008 (confirmată ca urmare a unei opoziții a reclamantului la 21 iulie 2008), autoritatea cantonală competentă în materie detaxă d Cu toate acestea, Comisia a decis că reclamantul ar trebui să se asigure că, pentru anii următori, în conformitate cu regimul obișnuit prevăzut la art. 2 LTEO (a se vedea mai jos), deoarece motivul pentru care s-a acordat scutirea de la plata impozitului pe profit a fost realizat numai pentru anul 2005. Prin hotărârea din 28 februarie 2011, Tribunalul Administrativ Cantonal a aprobat acțiunea. Acesta reține, după ce a ordonat o expertiză medicală independentă, că scutirea pentru anul 2005 și refuzul unei scutiri viitoare în temeiul art. 4 al.
1 lit. b LTEO au fost conforme cu dreptul. În schimb, referindu-se la Glor c. Elveția 13444/04, CEDH 2009), s-a considerat că, din lipsă de valoare sub forma unui serviciu personal de înlocuire, neadecvarea reclamantului la serviciul militar, dar însuflețit de dorința de a servi la platataxei de scutire, în detrimentul jurisprudenței Curții. O astfel de taxă nu ar putea fi impusă decât în ipoteza refuzului reclamantului de a efectua un serviciu de înlocuire compatibil cu starea sa de sănătate, care i-ar fi fost oferit de către autoritate. În decembrie 2011, reclamantul a fost, în principiu, obligat să plătească taxa pe valoarea adăugată pentru a servi pe teritoriul statului membru în care se află condițiile prevăzute la art. 2 al.
1 lit. (a se vedea mai jos). Împreună cu instanța cantonală, acesta a recunoscut reclamantului beneficiul excepției prevăzute la art. 4 al. 1 lit. (b) (a se vedea mai jos) Mai jos) numai pentru anul 2005. În ceea ce privește compatibilitatea … Într-adevăr, în opinia sa, spre deosebire de dl Glor declarat inapt atât pentru serviciul militar, cât și pentru serviciul de protecție civilă, reclamantul a fost declarat inapt pentru serviciul militar, deși nu mai este obligat să respecte protecția civilă deoarece a efectuat deja mai mult de 50 de zile de serviciu militar (art. 12 al doilea din Legea privind protecția civilă) (art. 12 al doilea paragraf din Legea privind protecția civilă). ; LPPCi, de mai jos), a rămas în favoarea sa posibilitatea de a depune o cerere pentru a efectua un serviciu voluntar în domeniul protecției civile (art. 15 al.
1 LPPCi, de mai jos). De la acceptarea cererii sale, acesta s-ar fi aflat în aceeași situație ca și persoanele care acordă despăgubiri pentru protecția civilă (art. 15 al. 3 LPPCi, de mai jos), în special în ceea ce privește posibilitatea de a reduce valoarea taxei de scutire (art. 5a din ordonanță privindtaxa de scutire de la obligația de a servi; OTEO, mai jos Mai jos. Tribunalul Federal a recunoscut că reclamantul a întreprins demersuri pentru a putea efectua serviciul militar. Cu toate acestea, el a considerat că, prin faptul că a depus cererea sus-menționată și totuși nu avea dreptul subiectiv la protecție civilă (articolul al. LPPCi), el nu și-a demonstrat suficient dorința de a servi și de a concretiza o oportunitate care era totuși deschisă pentru a realiza un serviciu de natură personală.
Tribunalul Federal a precizat încă că serviciul de înlocuire trebuia să fie instituit prin lege în urma hotărârii Glor, Cu toate că nu este în vigoare în momentul în care a fost închis, nu ar intra în cont nici măcar pe o parte a unui astfel de sistem ar trebui să permită persoanelor care doresc să servească, dar care nu sunt în măsură să servească atât serviciului militar, cât și serviciului de protecție civilă, să beneficieze de o posibilitate de a efectua un serviciu de înlocuire de natură personală.
Tribunalul Federal a ajuns astfel la concluzia că hotărârea cantonală, prin care reclamantul a fost exonerat de la plata impozitului pe profit de obligația de a servi, era contrară dreptului federal și a confirmat decizia daltă din 30 mai 2008. Dreptul intern relevant la art. 59 din Constituția federală prevede obligația de a servi și obligația de a deservi o taxă cuvenită din lipsă de a executa serviciul militar sau un serviciu civil de înlocuire art. 59 : Serviciul militar și serviciul de înlocuire. Orice om de naționalitate elvețiană este obligat să plătească pentru serviciul militar. Legea prevede un serviciu civil de înlocuire. (...) (3) Orice om de naționalitate elvețiană care nu și-a îndeplinit serviciul militar sau serviciul de înlocuire a acestuia; aceaceasta este percepută de Confederația Europeană și fixată și ridicată de cantoane.
Legea federală privind taxa de scutire de obligația de a servi (LTEO) prevede următoarele în dispozițiile sale relevante art. 1: Principiu Cetățenii elvețieni care nu au sau nu au obligația de a servi sub formă de servicii personale (servicii militare sau civile) trebuie să ofere compensații pecuniare. Sunt impozitați bărbații care sunt obligați la serviciu care au domiciliul în Elveția sau în străinătate și care, în cursul unui an calendaristic (anul în care au fost plătiți): a. nu sunt, timp de mai mult de șase luni, integrați într-o formare a armatei și nu sunt obligați la serviciul civil; (...) Art. 4: Scutirea de impozit 1. Este scutit de taxă oricine, în cursul anului în care a fost numit: (...) b. a fost declarat inapt pentru serviciu sau eliberat de serviciu, deoarece serviciul militar sau serviciul civil a adus atingere sănătății sale.
(...)L (OTEO) definește ceea ce este o încălcare a sănătății de către serviciu în sensul art. 4 al. 1 lit. b LTEO în termenii următori Art. 2 : Scutirea de la plata taxei din cauza unei încălcări aduse sănătății de către serviciul militar sau de către serviciul civil 1. 4, al. 1, let. b, din lege) atunci când omul care a fost obligat să servească n . este mai apt de serviciu ca urmare a unei afecțiuni sau a unui pericol de recidivă, cauzat sau agravat în întregime sau parțial de serviciul militar sau de serviciul civil. (2) Oricine este scutit de taxă numai pe durata scutirii sale.
art. 5a: Luarea în considerare a serviciilor efectuate în domeniul protecției civile Pentru bărbații care servesc în domeniul protecției civile, taxa de scutire calculată în conformitate cu legea se reduce cu 4 % pentru fiecare zi efectuată în anul de punere în aplicare și luată în considerare în conformitate cu legea federală din 4 octombrie 2002 privind protecția populației și protecția civilă. Conform Legii federale privind protecția populației și protecția civilă (LPPCi), obligațiile de serviciu militar eliberate după mai mult de 50 de zile de serviciu nu sunt supuse serviciului de protecție civilă art. 12: Excepții de la obligația de a servi (...) (2) Oamenii eliberați din serviciul militar nu sunt obligați să servească în protecția civilă dacă au efectuat cel puțin 50 de zile de serviciu.
(...) art. 15: Voluntariat 1. Următoarele persoane pot fi angajate în mod voluntar în protecția civilă: (...) b. bărbații supuși obligației de a sluji în armată care nu mai sunt obligați să slujească în serviciul militar sau în serviciul civil; c. bărbații eliberați de obligația de a sluji în armată sau de obligația de a efectua un serviciu civil; (...). Cantonii decid cu privire la admiterea voluntarilor. Nimeni nu se poate baza pe dreptul de a fi admiși în protecție civilă. (3) Persoanele care se angajează în mod voluntar în protecția civilă au aceleași drepturi și obligații ca și persoanele care au dreptul la despăgubiri. (...) art. 18: Personal de rezervă 1. Cantoanele pot include persoanele care au dreptul la despăgubiri în personalul de rezervă.
(2) Persoanele incluse în personalul de rezervă nu primesc neapărat instrucțiuni și nu pot contesta dreptul de a efectua un serviciu de protecție civilă. Reclamantul susține că scutirea sa de la plata taxei pe valoarea adăugată de a servi, deși nu dispune de nici o posibilitate de a efectua un serviciu personal la … În lumina cauzei Glor c. Elveția, nr 13444/04, CEDH 2009, a avut loc în speță o încălcare a articolului 14 coroborat cu art. 8 din Convenție?
Communiquée le 31 mars 2016
Requête n o 22460/12 Andrea Rafael DÖRIG contre la Suisse introduite le 5 avril 2012
Le requérant, M. Andrea Rafael Dörig, est un ressortissant suisse né en 1985 et résidant à Lucerne. Il est représenté devant la Cour par M e F. Dörig, avocat à Lucerne. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 19 septembre 2005, le requérant, astreint au service militaire, fut libéré de son obligation de servir dans l’armée après avoir été déclaré inapte à ce service par une commission de visite sanitaire. Le motif de son inaptitude consistait en des troubles articulaires aux genoux. Son aptitude au service de protection civile ne fut pas remise en cause. Par décision du 30 mai 2008 (confirmée suite à une opposition du requérant le 21 juillet 2008), l’autorité cantonale compétente en matière de taxe d’exemption de l’obligation de servir exonéra le requérant, sur la base de l’article 4 al.
1 lit. b de la loi fédérale sur la taxe d’exemption de l’obligation de servir (LTEO ; ci-dessous), de l’acquittement de ladite taxe pour l’année 2005. Elle décida néanmoins que le requérant devrait s’en acquitter pour les années suivantes selon le régime ordinaire prévu par l’article 2 LTEO (voir ci-dessous) car le motif d’exonération n’était réalisé que pour 2005. Elle retint en effet que le service militaire n’avait conduit qu’à une aggravation passagère de troubles préexistants. Le requérant porta l’affaire devant le tribunal administratif cantonal, demandant à celui-ci de reconnaître son exonération de la taxe d’exemption de l’obligation de servir pour les années futures également. Par jugement du 28 février 2011, le tribunal administratif cantonal admit le recours.
Il retint, après avoir ordonné une expertise médicale indépendante, que l’exemption pour l’année 2005 et le refus d’une exemption future sur la base de l’article 4 al. 1 lit. b LTEO étaient conformes au droit. En revanche, se référant à Glor c. Suisse (n o 13444/04, CEDH 2009), il estima que, faute d’alternative sous la forme d’un service personnel de remplacement, l’assujettissement du requérant inapte au service militaire mais animé de la volonté de servir au paiement de la taxe d’exemption irait à l’encontre de la jurisprudence de la Cour. Une telle taxe ne pourrait être exigée que dans l’hypothèse du refus par le requérant d’accomplir un service de remplacement compatible avec son état de santé qui lui aurait été proposé par l’autorité.
L’Administration fédérale des contributions porta l’affaire devant le Tribunal fédéral suisse par le biais d’un recours de droit public. Le Tribunal fédéral retint, dans un arrêt du 1 er décembre 2011, que le requérant était en principe assujetti au paiement de la taxe d’exemption de servir puisqu’il remplissait les conditions de l’article 2 al. 1 lit. a LTEO (voir ci-dessous). Avec le tribunal cantonal, il reconnut au requérant le bénéfice de l’exception prévue à l’article 4 al. 1 lit. b LTEO (voir ci ‑ dessous) pour l’année 2005 uniquement.
En ce qui concerne la compatibilité de l’assujettissement du requérant au paiement de la taxe d’exemption avec la jurisprudence de la Cour, il estima que la situation était différente de celle tranchée dans l’affaire Glor . Selon lui en effet, à la différence de M. Glor déclaré inapte tant au service militaire ainsi que, dans un premier temps, au service de protection civile, le requérant n’avait été déclaré inapte qu’au service militaire. Bien qu’il ne soit plus astreint à la protection civile du fait qu’il ait déjà effectué plus de 50 jours de service militaire (article 12 al. 2 de la loi sur la protection civile ; LPPCi, ci ‑ dessous), il subsistait pour lui la possibilité de déposer une demande afin d’effectuer un service volontaire dans la protection civile (article 15 al.
1 LPPCi, ci-dessous). À compter que sa demande ait été acceptée, il se serait retrouvé dans la même situation que les personnes astreintes à la protection civile (article 15 al. 3 LPPCi, ci-dessous), notamment au regard de la possibilité de faire diminuer le montant de la taxe d’exemption (article 5a de l’ordonnance sur la taxe d’exemption de l’obligation de servir ; OTEO, ci ‑ dessous). Le Tribunal fédéral reconnut que le requérant avait entrepris des démarches pour pouvoir effectuer du service militaire. Il estima toutefois qu’en omettant de déposer la demande susmentionnée et quand bien même il n’avait pas de droit subjectif à l’assujettissement à la protection civile (article 15 al. 2 LPPCi), il avait manqué de démontrer suffisamment sa volonté de servir et de concrétiser une opportunité qui lui était pourtant ouverte de réaliser un service de nature personnelle.
Le Tribunal fédéral précisa encore que le service de remplacement devant, selon lui, être établi par la loi suite à l’arrêt Glor, bien que n’étant pas en vigueur au moment de l’arrêt, n’entrerait toutefois même pas en ligne de compte puisqu’un tel système devait permettre aux personnes désireuses de servir mais inaptes tant au service militaire qu’au service de protection civile, de bénéficier d’une possibilité d’accomplir un service de remplacement de nature personnelle. Or le requérant, apte au service de protection civile, ne remplissait pas les conditions pour demander à effectuer ce service de remplacement. Le Tribunal fédéral parvint ainsi à la conclusion que l’arrêt cantonal, dispensant le requérant de l’acquittement de la taxe d’exemption de servir, était contraire au droit fédéral.
Il l’annula et confirma la décision d’autorité du 30 mai 2008. B. Le droit interne pertinent L’article 59 de la Constitution fédérale prévoit l’obligation de servir et obligation de s’acquitter d’une taxe faute d’exécuter le service militaire ou un service civil de remplacement : Article 59 : Service militaire et service de remplacement « 1. Tout homme de nationalité suisse est astreint au service militaire. La loi prévoit un service civil de remplacement. (...) 3. Tout homme de nationalité suisse qui n’accomplit pas son service militaire ou son service de remplacement s’acquitte d’une taxe. Celle-ci est perçue par la Confédération et fixée et levée par les cantons.
» La loi fédérale sur la taxe d’exemption de l’obligation de servir (LTEO) prévoit ce qui suit dans ses dispositions pertinentes : Article 1 : Principe « Les citoyens suisses qui n’accomplissent pas ou n’accomplissent qu’en partie leurs obligations de servir sous forme de service personnel (service militaire ou service civil) doivent fournir une compensation pécuniaire. Article 2 : Assujettis Sont assujettis à la taxe les hommes astreints au service qui sont domiciliés en Suisse ou à l’étranger et qui, au cours d’une année civile (année d’assujettissement) : a. ne sont pas, pendant plus de six mois, incorporés dans une formation de l’armée et ne sont pas astreints au service civil ; (...) Article 4 : Exonération de la taxe 1. Est exonéré de la taxe quiconque, au cours de l’année d’assujettissement : (...) b. a été déclaré inapte au service ou dispensé du service parce que le service militaire ou le service civil a porté atteinte à sa santé.
(...) » L’article 2 de l’Ordonnance sur la taxe d’exemption de l’obligation de servir (OTEO) définit de ce qui est constitutif d’une atteinte portée à la santé par le service au sens de l’article 4 al. 1 lit. b LTEO dans les termes qui suivent : Article 2 : Exonération de la taxe en raison d’une atteinte portée à la santé par le service militaire ou le service civil « 1. Une atteinte est portée à la santé par le service militaire ou le service civil (art. 4, al. 1, let. b, de la loi) lorsque l’homme astreint à l’obligation de servir n’est plus apte au service par suite d’une affection ou d’un danger de rechute, causé ou aggravé entièrement ou en partie par le service militaire ou le service civil.
2. Celui qui est dispensé en raison d’une atteinte portée à la santé par le service militaire ou le service civil n’est exonéré de la taxe que pour la durée de sa dispense. Article 5a : Prise en compte des services accomplis dans la protection civile Pour les hommes servant dans la protection civile, la taxe d’exemption calculée selon la loi est réduite de 4 % pour chaque jour accompli dans l’année d’assujettissement et pris en compte selon l’art. 24 de la loi fédérale du 4 octobre 2002 sur la protection de la population et sur la protection civile.
» Selon la loi fédérale sur la protection de la population et sur la protection civile (LPPCi), les astreints au service militaire libérés après plus de 50 jours de service ne sont pas soumis à servir dans la protection civile : Article 12 : Exceptions à l’obligation de servir « (...) 2. Les hommes libérés du service militaire ne sont pas astreints à servir dans la protection civile s’ils ont effectué au moins 50 jours de service. (...) Article 15 : Volontariat 1. Les personnes suivantes peuvent s’engager volontairement dans la protection civile : (...) b. les hommes soumis à l’obligation de servir dans l’armée qui ne sont plus astreints au service militaire ou au service civil ; c. les hommes libérés de l’obligation de servir dans l’armée ou de l’obligation d’accomplir un service civil ; (...) 2. Les cantons décident de l’admission des volontaires.
Nul ne peut se prévaloir du droit d’être admis dans la protection civile. 3. Les personnes qui s’engagent volontairement dans la protection civile ont les mêmes droits et obligations que les personnes astreintes. (...) Article 18 : Personnel de réserve 1. Les cantons peuvent incorporer les personnes astreintes dans le personnel de réserve. 2. Les personnes incorporées dans le personnel de réserve ne reçoivent pas nécessairement une instruction et ne peuvent opposer un droit à effectuer un service de protection civile. » GRIEF Le requérant fait valoir que son assujettissement à la taxe d’exemption de servir, alors qu’il ne dispose d’aucune possibilité d’effectuer un service personnel l’en dispensant, serait une discrimination fondée sur l’état de santé, ce qui emporterait violation de l’article 14 en combinaison avec l’article 8 de la Convention.
Il se réfère notamment à l’arrêt Glor c. Suisse et fait valoir qu’il se trouve dans la même situation.
A la lumière de l’affaire Glor c. Suisse , n o 13444/04, CEDH 2009, y ‑ a ‑ t ‑ il eu en l’espèce violation de l’article 14, combiné avec l’article 8 de la Convention ?