A, B și C împotriva Letoniei

Primul reclamant s-a născut în 1992, al doilea reclamant în 1995, și al treilea reclamant în 1993. Sunt femei și locuiesc în Letonia. Faptele relevante ale cauzei prezentate de părți și care decurg din documentele furnizate Curții pot fi rezumate după cum urmează. 10. De la o vârstă tânără, reclamanții s-au antrenat în pentathlonul modern. În 2007 au înscris într-o școală de sport de stat în Riga. 11. Potrivit prezentării lor, primul și al treilea reclamant au început formarea cu antrenorul școlii sportive O.B. în vara 2008 și al doilea reclamant a fost antrenat de el în vara 2009. 12. Pe lângă pregătirea menționată mai sus, O.B. organizate tabere sportive de vară în campusul școlii, la care au participat primul și al treilea reclamant în 2008 și toate reclamanții au participat în 2009. 13. În momentul evenimentelor în cauză, reclamanții aveau vârsta sub 18 ani.

14. La 4 ianuarie 2010, mama primului și a al doilea reclamant au depus o plângere poliției de stat, susținând că antrenorul, O.B., i-a abuzat sexual fiicele. 15. În aceeași zi poliția a deschis o anchetă penală în temeiul articolului 162 din Legea Penală (Krimināllikums) (abuz sexual (pavešana netiklībā) în ceea ce privește perioada între vara 2008 și septembrie 2009. 16. În cursul anchetei poliția a luat declarații de la diferite persoane, inclusiv reclamanții și părinții lor, și fostii studenți ai O.B. și părinții lor. 17. La 4 ianuarie 2010, mama a declarat că a învățat de la fiicele ei că O.B. au cerut ca, după antrenament, să participe la sauna complet dezbrăcată. Antrenorul a explicat că purtarea hainelor era nesănătos.

Al doilea reclamant a refuzat. Cu toate acestea, alte fete cu vârsta cuprinsă între 13 și 16 ani, inclusiv primul reclamant, au participat la sauna dezbrăcată. Mama le-a numit pe fetele care au participat la sauna dezbrăcate. 18. Într-o ocazie, când al doilea reclamant a fost în sauna pe jumătate dezbrăcată, O.B. a intrat în sauna și i-a spus că ea era încă mică, jenant de ea. 19. În altă ocazie, după sauna O.B. a masajat primul reclamant în timp ce a atins părțile intime ale corpului. 20. În plus, a privit că fetele se schimbă și le-a atins părțile intime ale corpului. 21. Prima și a doua mamă a reclamantului au prezentat cu privire la al treilea reclamant că a călătorit cu O.B. la o concursă în Lituania, unde a presupus-o să împărtășească același pat.

Cu toate acestea, al treilea reclamant a refuzat. 22. La 5 și 14 ianuarie 2010, poliția a luat declarații de la cele trei reclamante, care au fost acordate statutul părților rănite în cadrul procedurii. Poliția a luat o declarație suplimentară de la al treilea reclamant la 1 aprilie 2010 și de la al doilea reclamant la 6 aprilie 2010. 23. Reclamanții au declarat că sesiunile de sauna au avut loc după pregătirea de două ori pe săptămână. Al doilea reclamant a participat la sauna doar de două ori. 24. După ce au sosit pentru sauna, primii și al doilea reclamant au văzut celelalte fete dezbrăcate pe deplin. Celelalte fete au spus că era cererea O.B. de a participa la sauna dezbrăcată. O.B. a spus că a fost foarte sănătos să asiste la sauna în acest fel.

25. La început, primul reclamant se simțea timid. Totuși, după cum a văzut celelalte fete care participau la sauna dezbrăcată, a început să facă acest lucru. Din același motiv, al treilea reclamant a început, de asemenea, să meargă la sauna dezbrăcat. 26. Al doilea reclamant a îndepărtat doar partea de sus a costumului ei de baie și a intrat în sauna. Dintr-o dată, O.B., purtand pantaloni scurti și un capac, a intrat, care a surprins al doilea reclamant. Prin urmare, ea s-a acoperit cu mâinile, la care OB. au reacționat spunându-le celorlalte fete să se uite la cât de mică era încă și spunând că celelalte fete erau deja crescute și, prin urmare, dezbrăcate. A doua oară, a participat la sauna învelișată într-un prosop.

27. Potrivit contului reclamanților, chiar dacă fetele au fost în sauna dezbrăcate, O.B. – îmbrăcat cu pantaloni scurti – au intrat și i-au masajat folosind o perie specială de baie (un "besom" de o baie de aburi, folosit pentru a smochina sau masaj organism în timpul unei proceduri de baie de aburi). Deși al doilea reclamant a refuzat acest masaj, ea a fost martor O.B. cere celorlalte fete să se întindă pe spate și apoi să-i masajeze. Al doilea reclamant l-a văzut pe O.B. Spune-i celui de-al treilea reclamant să meargă la sauna, și că el ar veni să o masajeze. Al treilea reclamant l-a ascultat. Al doilea reclamant a declarat după cum urmează: „... Când [O.B.] a fost masaj [fetele] în sauna, el nu a atins [și] piesele intime corp, [El] a atins [le] corpuri numai cu perie de baie, [le] nu a atins [le] cu [le] mâini.” 28. Al doilea reclamant le-a spus celorlalte fete că practica menționată nu este normală.

Cu toate acestea, ei au răspuns că, după cum a fost solicitat de antrenor, trebuia să fie respectată. Primul și al treilea reclamant au declarat că O.B. a fost antrenorul lor și profesorul lor, pe care au trebuit să le asculte. Cu toate acestea, al doilea reclamant a considerat că a existat posibilitatea de a refuza. În mintea ei, celelalte fete au participat la sauna, deoarece nu au vrut să ne supună O.B. Practic l-au închinat și au ascultat tot ce a spus. 29. Din documentele furnizate Curții se pare că reclamanții au dat poliției numele celorlalte fete care au participat la sauna, A.F., A.B. - care pare a fi o rudă de O.B. – și V.A. Al treilea reclamant a indicat că V.A. Rar au fost la sauna.

Potrivit celui de - al doilea cont al reclamantului, a existat o altă fată, K.D. 30. Primul reclamant a povestit, de asemenea, o ocazie când a avut durere în picior. O.B. i-a spus că va da un masaj și după ce sauna a pus-o pe un pat și a masajat-o în timp ce ea purta doar pantaloni subțiri. O.B. i-a atins partea de jos a stomacului. 31. Reclamanții au declarat că au existat vremuri în care O.B. au intrat în camera de schimb a fetelor ca și cum ar fi căutat pe cineva. Când trecea prin ei, el avea – ca și cum accidental – a atins părțile intime ale corpului fetelor. Al doilea reclamant a declarat că el a încercat, de asemenea, să o atingă, ceea ce ea a împiedicat. 32. Primul reclamant a declarat că a auzit că, în noiembrie 2009, al treilea reclamant și unii băieți au călătorit cu O.B.

la o concursă în Lituania. Acolo i-a spus celui de-al treilea reclamant că se va culca cu el în același pat. Al treilea reclamant a plecat la un pat separat pentru a dormi și O.B., în timp ce beat, a intrat în cameră și a tras la picioarele copiilor, inclusiv cele ale celui de al treilea reclamant. 33. Al treilea reclamant a furnizat, de asemenea, dovezi privind călătoria în Lituania cu O.B. și ceilalți doi băieți, al căror nume a dat. 34. La hotelul O.B. i-a spus că se va culca cu el în același pat. Ea a vorbit cu unul dintre băieți și a luat unul dintre paturi. La ora 10 p.m. O.B. s-a întors în camera de hotel beat. După ceva timp s-a dus la culcare. Al treilea reclamant se temea că O.B. Ar putea face ceva rău pentru ea.

35. În toate cele trei zile de concurs, O.B. a consumat alcool, chiar dacă a condus și un vehicul. 36. În aprilie și mai 2010, poliția a ordonat raportul unui psiholog cu privire la reclamanții. 37. În timpul examinării psihologului, prima reclamantă a observat că ea a fost surprinsă că trebuie să asiste la sauna și că fetele au participat la ea dezbrăcată și că O.B. să intre și să-i masajeze cu un besom, care nu părea normal și era neplăcut. Cu toate acestea, primul reclamant se temea să le spună părinților ei. O.B. i-a atins adesea corpul, punându-i brațul în jurul taliei, stând pe poala lui și îmbrățișandu-o, și, de asemenea, în timpul masajurilor. Într-o ocazie, în timpul unui masaj, a atins-o între picioare.

Primul reclamant a fost confuz în ceea ce privește dacă comportamentul antrenorului a fost normal sau rău. Nu voia să-i spună lui O.B. Orice rău ca el a ajutat-o mult. Totuși, la locul de muncă era aproape întotdeauna sub influența alcoolului. Când oricare dintre fete nu voia să stea pe poala lui, el a folosit forța pentru a-i trage în jos. 38. Al doilea reclamant i-a spus psihologului că a fost foarte surprinsă de toate fetele care au participat la sauna goală și O.B. Intrarea și masajarea lor cu un besom. Ea a încercat să convingă fetele că nu era normal și a plecat la sauna îmbrăcat într-un costum de baie. O.B. au ridiculizat-o în fața celorlalte fete, spunând că era atât de timidă pentru că era mică.

De asemenea, antrenorul a încercat întotdeauna să o atingă, și să-i pună brațul în jurul taliei. A fost neplăcut și ea a încercat să-l evite. Al doilea reclamant a plecat de două ori la sauna. Ea a început treptat să spună părinților ei despre comportamentul O.B. 39. Al treilea reclamant nu a vrut să vorbească despre evenimentele în cauză. Gândurile despre comportamentul lui O.B. au provocat emoții negative în ea și ea încearcă să uite. Și-a confirmat mărturiile anterioare. psihologul a remarcat declarațiile ei la poliție din 14 ianuarie și 1 aprilie 2010. În ceea ce privește sesiunile de sauna, al treilea reclamant nu a găsit normal ca sauna să fie asistată dezbrăcată. Totuși, ea a început să facă același lucru cu ceilalți studenți.

Raportul se referă la raportul de caracter al reclamantului din școala sa anterioară, care a afirmat că la 1 septembrie 2009, reclamantul a fost observat într-o stare tensă, nu dorește să participe la activități extracurriculare, la spirite scăzute și suferind de pierderea concentrației. Dintr-o dată la mijlocul lunii decembrie 2009 a decis să schimbe școala. 40. Potrivit raportului psihologului, cei trei solicitanți au fost capabili să înțeleagă natura și sensul acțiunilor îndreptate spre ei. 41. Cu toate acestea, capacitatea primului reclamant de a obiecta ar fi putut fi diminuată datorită trăsăturilor de personalitate, cum ar fi o dificultate de a spune “nu” și de a opune, în special persoanelor în vârstă, și dorința de a evita situațiile de conflict și de a menține o relație prietenoasă cu toată lumea.

Capacitatea celui de-al treilea reclamant de a rezista ar putea fi diminuată de trăsăturile de personalitate, cum ar fi o dificultate în exprimarea propriului său părere, în cazul în care aceasta a contrazis așteptările altora, în evaluarea propriilor atitudine și sentimente în ceea ce privește evenimentele, judecând ce este corect și ce nu este, o nesiguranță în comunicare, și dorința de a evita situațiile de conflict și de a menține o relație prietenoasă cu toată lumea. În ceea ce privește al doilea reclamant, raportul psihologului a afirmat că a fost în măsură să prezinte rezistență adecvată la situație. 42. Raportul a remarcat că evenimentele în cauză au cauzat primei reclamante sentimente neplăcute, nesiguranță și furie și au făcut-o neîncredere în comunicarea ei cu alți antrenori și cu bărbații în vârstă.

În ceea ce privește al doilea reclamant, raportul a declarat că a păstrat furia și s-a simțit ofensată și vinovătă. Al treilea reclamant a avut spirite reduse, nu a putut să se concentreze, să se tense și să nu dorească să participe la activități extracurriculare, dar acest lucru s-a redus în timp. Ea se simțea ofensată. Ea a păstrat încă rușine, furie, gânduri neplăcute și amintiri despre comportamentul antrenorului. 43. Raportul a concluzionat că comportamentul presupus al antrenorului nu a determinat reclamanții să sufere de traumă psihică. Din cauza stării lor psihologice, totuși, participarea reclamanților la un proces sau confruntare nu a fost recomandată. 44. La 27 ianuarie 2010, poliția a prins și interogat O.B.

ca suspect. 45. Potrivit O.B., fetele au intrat în sauna fie învelit în prosoape sau purtat costume de baie. Nu intrase în sauna cu fete goale. Au ieșit din sauna îmbrăcată. O.B. ar întreba un copil anume dacă au nevoie de un masaj. Dacă copilul a răspuns afirmativ, ar intra în sauna și ar masaja copilul cu un bisom. 46. În sauna O.B. i-au masajat pe primii și pe al treilea reclamant la cererea lor. El a continuat că în timpul masajului ei au fost complet dezbrăcați. Cu toate acestea, nu s-au făcut plângeri. El a masajat prima dată prin ridicarea unuia sau ambele picioare și masajul lor și apoi a trecut pe la masaj brațele lor. El nu a atins părțile intime ale corpului fetelor. El știa că atingerea sânilor în timpul masajului a fost nesănătos.

El nu știa cum a venit despre că fetele au fost în sauna dezbrăcat. El nu le - a spus că au nevoie pentru a participa la sauna în acest fel. 47. O.B. a declarat că în vara 2009 el a masajat primul reclamant pe mușchiul șold. A fost rănit și ea l-a rugat să-l masajeze. 48. La 29 ianuarie 2010, poliția a eliberat O.B. sub rezerva lipsei de schimbare a locului său de reședință și respectarea unei interdicții privind abordarea reclamanților sau a școlii sportive. 49. La 21 ianuarie 2010, mama celui de-al treilea reclamant a furnizat dovezi. În septembrie 2009, fiica ei i-a spus că fetele au participat la sauna dezbrăcată împreună cu O.B., care însuși a fost îmbrăcat în pantaloni scurti. De asemenea, ea a menționat o călătorie în Lituania în timpul căreia O.B.

Și-a atins piciorul și a fugit în baie. 50. Dintre ceilalți studenți menționati de solicitanți, se pare că poliția l-a interogat pe V.A. la 14 ianuarie 2010 și mama ei la 19 ianuarie 2010. De asemenea, declarația lui K.D. a fost luată la 13 august 2010, iar mama ei a fost luată la 1 februarie 2010. 51. În special, V.A. a declarat că nu i-a plăcut sauna. Ea a participat doar de două ori. Fetele au participat la sauna goală și O.B. i-am masajat. A avut relații bune cu O.B. Potrivit mamei V.A., V.A. nu i-a plăcut în principiu sauna și era puțin probabil ca ea să fi participat adesea la ea. 52. Potrivit relatării evenimentelor din K.D., ea s - a antrenat cu O.B. până în 2008. El a fost un antrenor bun (exemplul declarației K.D.

transmise Curții de către Guvern în unele părți a fost ilegibil). La o tabără sportivă în vara 2005 mama ei a intrat în sauna împreună cu fetele. K.D. I-a spus că, ca medic sportiv, O.B. De obicei îi masajează. Mama a întrebat-o: „... dar cum, dezbrăcată?” Fiica ei a răspuns că își vor acoperi cadavrele cu prosoape. De aceea mama a înțeles că O.B. Nu i-am masajat dezbrăcat. 53. În ceea ce privește celelalte studenți menționate de solicitanți, poliția a intervievat mama A.F. la 15 ianuarie 2010. Acesta a declarat că fiica ei nu a acordat nici o atenție să asista la sauna dezbrăcată, în timp ce ea s-a antrenat cu O.B. De la o vârstă tânără. Ea a văzut celelalte fete dezbrăcate pentru sauna și a urmat exemplul lor.

A.F. a declarat că antrenorul nu le-a hărțuit. Din punctul de vedere al mamei A.F., O.B. nu ar fi trebuit să permită fetelor să participe la sauna dezbrăcată și ar fi trebuit să informeze părinții. Ea a declarat că va permite A.F. să fie interogat numai cu privire la autorizația procurorului. 54. La 25 ianuarie 2010, poliția a interogat D.B. – care au fost menționate de mama primului și al doilea reclamant – și de mama lui D.B.. D.B. s-a antrenat cu O.B. între 2005 și 2008. Din o copie a declarației D.B. prezentate Curții de Guvern se pare că ea a declarat: „... la început [studenții] se duceau la sauna în costume de baie, dar [O.B.] a spus că [ele] nu ar trebui să fie timid și ar trebui să asiste sauna fără costume de baie pentru a se relaxa complet.

[D.B.] a început să ia masaje dezbrăcate, precum și celelalte fete.” D.B. nu l-a considerat nepotrivit, deoarece antrenorul a intrat în sauna doar pentru a demonstra cum să masajeze folosind un besom. Nici D.B. Nici mama ei nu avea nici o plângere de a depune împotriva lui. 55. Între ianuarie și august 2010, poliția a luat și alte declarații. 56. Iese faptul că poliția a interogat un părinte al unuia dintre studenții O.B. la momentul anchetei; în special, la 3 februarie 2010 au interogat A.K., al cărui fiu, V.K., a fost instruit cu O.B. El nu a avut nici o plângere cu privire la antrenor și nu a știut nici un detaliu despre situația în cauză. 57. De asemenea, poliția a interogat numeroși fosti studenți ai antrenorului.

La 28 ianuarie 2010 J.R. a dat dovezi că a fost antrenată de O.B. până în 2004. Ea l-a descris pozitiv. În ceea ce privește O.B. masagând fete goale în sauna, ea a crezut că el a făcut-o prin ignoranță sau lipsa de înțelegere a situației. Dar, în același timp, el a făcut-o pentru a pregăti sportivi aspiranți. Ea nu credea că el avea un scop sexual. Părinții foștilor studenți ai O.B., J.P., J.A. și I.S.H. și N.I. - care s-a antrenat cu O.B. între 1991 și 1992 – descris O.B. ca un antrenor foarte bun. I.S.H. au învățat de la fiul ei că băieții au luat masaje sauna poartă portbagaje de înot. Alți doi fosti studenți ai O.B., A.D. – antrenat între 1994 și 2001 – și J.M., descris O.B. ca un antrenor foarte bun.

58. La 1 februarie 2010, doctorul L.G. au prezentat dovezi că sauna a fost una dintre cele mai importante proceduri de reînnoire după pregătire. Cu toate acestea, dacă un bărbat a fost prezent în sauna împreună cu fete, s-a recomandat ca toate să poarte costume de baie. 59. La 18 octombrie 2010, investigatorul, T.M., a încheiat ancheta. 60. În decizia ei T.M. a citat dovezile colectate. Ea a concluzionat că ancheta a dezvăluit că sesiunile de sauna au fost voluntare. Fetele au participat la sauna complet dezbrăcate, fie din proprie inițiativă, fie pentru că aceaceasta a fost practica de către alții. După cum a explicat O.B., sesiunile de sauna au fost sănătoase și necesare după antrenament. El a masajat elevi la cererea lor.

În timpul masajului au fost dezbrăcați, dar O.B. nu aveau nici un interes în fete. El a fost doar asistat cu masajele. 61. T.M. Nu a putut stabili că O.B. au acționat cu un scop sexual, un element necesar în temeiul articolului 162 din Legea Penală (abuz sexual). Din acest motiv și referindu-se la principiul dubio pro reo T.M. A închis ancheta împotriva O.B. pentru lipsa elementelor de crimă. 62. La 29 octombrie 2010, părinții reclamanților au apelat la biroul procurorului împotriva deciziei de terminare. În noiembrie 2010, au completat apelul. 63. Ei au susținut că acuzațiile reclamanților au fost ignorate. Primul reclamant a indicat că O.B. i-a atins părțile intime ale corpului; potrivit celui de-al doilea reclamant, O.B.

au ridiculizat-o în fața celorlalte fete în ceea ce privește dezbrăcarea în sauna; iar al treilea reclamant și-a povestit experiența în Lituania. Acuzația că O.B. au intrat în spațiul de schimb nu au fost abordate. 64. Contrar cererea părinților, studenții care au călătorit în Lituania împreună cu O.B. și al treilea reclamant nu a fost interogat. Declarațiile copiilor prezente în sauna nu au fost luate. 65. Părinții susțin că referința lor la un antrenor recunoscut care a susținut că sesiunile de sauna au afectat sănătatea sportivilor sub 18 ani au fost neglijate. Ei au numit un martor în această privință și au cerut ca o declarație să fie luată de la el. De asemenea, ei au solicitat să fie intervievat primul antrenor actual al reclamantului și psihologul școlii.

66. Ei au furnizat raportul psihologului, K.V., în sensul că primii și al doilea solicitanți au suferit traumă psihologică. Prin urmare, recursul a solicitat punerea în aplicare a unui alt raport de experți. 67. La 1 decembrie 2010, procurorul I.G. A respins recursul. 68. Ea a raționat că reclamanții au fost interogați cu atenție. Șasezeci din foștii studenți ai O.B. și părinții lor au fost intervievați, la fel ca și cei doi martori în ceea ce privește utilitatea saunei. 69. Aprobarea concluziei investigatorului, I.G. a declarat că ancheta nu a demonstrat că O.B. a acționat cu un scop sexual. Toți martorii au declarat că O.B. Niciodată nu au atins părțile de corp goale ale studenților, altele decât cu un bisom și când au masajat părți care cauzează durere.

Prin urmare, elementele infracțiunilor prevăzute la art. 162 din Legea Penală (abuz sexual) nu au fost prezente. Nici elementele prevăzute la secțiunea 174 din Lege (cruetate și violență împotriva minorului) nu ar putea fi identificate. Niciunul dintre elevii O.B. nu a declarat că O.B. și-au tratat studenții într-o manieră crudă sau violentă. Fraza pe care a folosit-o [în ceea ce privește al doilea reclamant] nu a ajuns la acest prag. 70. I.G. A respins cererile părinților de a colecta dovezi suplimentare. De asemenea, raportul psihologului, K.V. privind primul și al doilea reclamant nu au putut fi incluse în dosarul de anchetă, deoarece a fost deja închis. 71. La 13 decembrie 2010, părinții reclamanților au apelat împotriva deciziei menționate anterior la un procuror superior.

În ianuarie 2011 au completat recursul. 72. Ei au contestat concluzia că elementul unui scop sexual nu era prezent. În special, au remarcat că, potrivit primului reclamant O.B. a atins partea inferioară a stomacului ei, zona dintre picioarele ei și sânii ei în timpul masajului. Al doilea reclamant a spus de O.B. Ridiculându-o în fața celorlalte fete cu privire la dezbrăcarea sauna. Contul celui de-al treilea reclamant cu privire la evenimentele din Lituania a fost ignorat și alți studenți care au fost prezenti în călătoria în Lituania nu au fost intervievați. Nu au fost luate în considerare afirmația de O.B. intrarea în schimburi de camere și, de parcă prin accident, atingerea sânilor fetelor.

73. Apelul a făcut referire la raportul psihologului, K.V., declarând că primul reclamant a prezentat simptome asociate cu violență sau traume psihologice grave. 74. La 14 ianuarie 2011, procurorul superior, E.B., a respins recursul. 75. El a susținut constatările procurorului inferior, inclusiv opinia că O.B. au considerat sesiunile de sauna ca fiind benefice pentru sănătatea atleților și le-au oferit studenților săi din acest motiv. Asistarea saunei a fost voluntară. Studenții erau dezbrăcați pentru că era practica celorlalți studenți. Uneori, O.B. au intrat în sauna, dar pentru a efectua doar masaje. 76. În ceea ce privește episodul din Lituania, E.B. a considerat că afirmația celui de-al treilea reclamant nu a dezvăluit, în sine, că o infracțiune a fost comisă și că declarațiile studenților prezenti sunt, prin urmare, inutile.

Ancheta a fost exhaustivă și nu sunt necesare alte acțiuni de investigare. 77. La 26 ianuarie 2011, părinții reclamanților au depus un recurs împotriva deciziei menționate anterior procurorului principal, V.O. 78. Ei au menținut cererile și argumentele anterioare, inclusiv afirmația că fetele au participat la sauna dezbrăcate deoarece O.B., folosind autoritatea antrenorului său, i - a convins că purtarea costume de baie este dăunătoare sănătății. Inițial, toate reclamanții purtau costume de baie, dar celelalte fete le-a spus că O.B. au insistat să se dezbrace. 79. Prin urmare, nu s-a observat faptul că primul și al treilea reclamant s-au dezbrăcat din cauza presiunii de la O.B. 80. Acest aspect și motivele care au dus copiii să se dezbrace pentru sauna nu au fost investigate.

Deși mărturiile altor părinți au declarat că și copiii lor au participat la sauna dezbrăcați, acești copii nu au fost intervievați. 81. În plus, potrivit băieților antrenați de O.B. Ei nu au fost rugați să participe la sauna dezbrăcată, care, în supunerea părinților, a semnalat că O.B. erau interesate de fete goale. Niciunul dintre celelalte antrenori de la școala sportivă nu și-a masajat studenții în sauna, mai ales nu dezbrăcați. În plus, O.B. a fost în obiceiul de a intra în sauna fără permisiunea reclamanților. 82. Părinții au susținut, de asemenea, că procurorul inferior a făcut referire la afirmația că în timpul unui masaj O.B. a atins primul reclamant între picioare fără a specifica detalii suplimentare, chiar dacă primul reclamant a declarat în mod specific că antrenorul i-a atins părțile intime ale corpului.

Prima solicitantă a vorbit despre asta psihologului, care a afirmat că spunea adevărul. 83. La 28 februarie 2011, procurorul șef, V.O., a respins apelul și a afirmat încheierea anchetei. 84. V.O. a susținut constatările procurorului inferior. În ceea ce privește cererea părinților de audiere a unor martori suplimentare, V.O. [A]fter, care a evaluat mărturiile [reclamanților] în această parte, nu există motive pentru a concluziona că o infracțiune a fost comisă. În plus, în aceste mărturii [reclamanții] nu au furnizat nicio dovadă cu privire la circumstanțele menționate în recursul în cauză.” 85. Nu există niciun recurs împotriva deciziei menționate mai sus. 86. La 17 iunie 2011, mama primului și a al doilea reclamant, susținând că raportul psihologului, K.V., a constituit fapte noi descoperite, a cerut poliției de stat să redeschidă ancheta.

Ea a declarat că K.V. a concluzionat că primul reclamant a suferit traumatisme psihologice. 87. Prin decizia finală din 1 septembrie 2011, această cerere a fost respinsă. 88. La 22 noiembrie 2011, mama celui de-al treilea reclamant, argumentând că raportul psihologului, K.V., a constituit fapte noi descoperite, a cerut poliției să redeschidă ancheta. Potrivit raportului K.V., al treilea reclamant a prezentat posibile simptome de stres post-traumatic. 89. Prin decizia finală din 6 februarie 2012, această cerere a fost respinsă. 90. Între timp, la 20 aprilie 2011, o cerere de compensare împotriva O.B. a fost depusă în numele reclamanților în fața Tribunalului de districtul Riga City Vidzeme (Rīgas pilsētas Vidzemes priekšpilsētas linka).

91. Considerând art. 92 din Constituție (Satversme) (dreapta de compensare) și art. 1635 din Legea Civilă (Civillikums) (dreapta de compensare), a fost solicitat ca O.B. plătește o compensație de 3.000 de lati letoni (LVL) (de aproape 4.286 euro (EUR)) în ceea ce privește primii și al treilea reclamant și 1000 LVL (de aproape 1,428) EUR în ceea ce privește al doilea reclamant. 92. La 30 octombrie 2013, Curtea de District și-a pronunțat hotărârea. 93. Potrivit Curții de District, nu s-a contestat faptul că primul și al treilea reclamant au început să se antreneze cu O.B. în iunie 2009 și al doilea reclamant în august 2009 (sic). Primul și al doilea reclamant s-au antrenat cu el până în septembrie 2009 și al treilea reclamant până în noiembrie 2009. 94. A fost stabilit că O.B.

s-au recomandat ședințe de sauna studenților săi. Cu toate acestea, nu a fost stabilit că O.B. au influențat psihologic reclamanții în ceea ce privește participarea la sauna. În același timp, Curtea de District a continuat, nu s-a dovedit că sesiunile de sauna au fost necesare pentru a obține rezultate bune în sporturi fără a prejudicia sănătatea. Acestea nu au fost incluse în programul de formare. Nu s - a dovedit că nici reclamanții, nici părinții lor, au acceptat prezența antrenorului în sauna, împreună cu fetele goale. Reclamanții au fost minori și, prin urmare, nu au putut să înțeleagă sau să evalueze pe deplin situația. Ei au avut încredere și au ascultat o persoană de vârsta majorității și nu au putut să se protejeze pe deplin împotriva interferențelor cu intimitatea lor.

95. Potrivit normelor etice acceptate în general, nu a fost o tradiție în societatea regiunii să apară goală – chiar și în sauna – în fața sexului opus. Masajul de fete goale cu un besom nu era etic și în contravenție cu principiile morale generale, așa cum a fost sugestie pentru o fată sub 18 ani să se culce cu antrenorul în același pat. Curtea de District a constatat că aceste acțiuni pe o parte a O.B. au încălcat dreptul reclamanților la confidențialitate. 96. Remarcand, printre altele, faptul că niciunul dintre reclamanții nu a fost cauzat consecințe grave sau ireversibile, Curtea de District a ordonat ca O.B. să plătească 300 LVL (îndeaproape corespunzător cu 428) EUR fiecăruia pentru primii și treii solicitanți și 100 LVL (îndeaproape pentru 143) EUR pentru al doilea reclamant.

97. După cum a prezentat Guvernul și nu a contestat reclamanții, la 2 decembrie 2013 O.B. A interzis un recurs împotriva hotărârii menționate anterior în fața Curții Regionale de la Riga (Rīgas apgabaltiesa). Cu toate acestea, niciun recurs nu a fost depus de reclamanții. 98. La 12 martie 2014 O.B. i-a retras apelul. La 19 martie 2014, procedurile de recurs au fost întrerupte și hotărârea Curții de District a devenit finală la 1 aprilie 2014.

8. The first applicant was born in 1992, the second applicant in 1995, and the third applicant in 1993. They are female and reside in Latvia. 9. The relevant facts of the case as submitted by the parties and emerging from the documents furnished to the Court may be summarised as follows. 10. From a young age the applicants trained in modern pentathlon. In 2007 they enrolled in a State sports school in Riga. 11. According to their submission, the first and third applicants commenced training with the sports school’s coach O.B. in summer 2008 and the second applicant was coached by him during the summer of 2009. 12. In addition to the above-mentioned training, O.B. organised sports summer camps on the school’s campus, which the first and third applicants attended in 2008 and all the applicants attended in 2009. 13. At the time of the events in issue, the applicants were under eighteen years of age.

14. On 4 January 2010 the mother of the first and second applicants submitted a complaint to the State police alleging that the coach, O.B., had sexually abused her daughters. 15. The same day the police opened a criminal investigation under section 162 of the Criminal Law (Krimināllikums) (sexual abuse (pavešana netiklībā)) with respect to the period between summer 2008 and September 2009. 16. In the course of investigation the police took statements from various individuals, including the applicants and their parents, and O.B.’s former students and their parents. 17. On 4 January 2010 the mother stated that she had learnt from her daughters that O.B. had requested that after training they attend the sauna fully undressed.

The coach had explained that wearing clothes was unhealthy. The second applicant had refused. However, other girls between thirteen and sixteen years of age, including the first applicant, had attended the sauna naked. The mother named the girls who had attended the sauna naked. 18. On one occasion when the second applicant had been in the sauna half-undressed, O.B. had entered the sauna and had told her that she was still little, thereby embarrassing her. 19. On another occasion, after the sauna O.B. had massaged the first applicant while touching her intimate body parts. 20. He had furthermore watched the girls changing and had touched their intimate body parts. 21. The first and second applicants’ mother submitted with regard to the third applicant that she had travelled with O.B.

to a competition in Lithuania, where he had pressurised her to share the same bed. The third applicant however had refused. 22. On 5 and 14 January 2010 the police took statements from the three applicants, who were granted the status of injured parties in the proceedings. The police took an additional statement from the third applicant on 1 April 2010 and from the second applicant on 6 April 2010. 23. The applicants stated that the sauna sessions took place after training around twice a week. The second applicant had attended the sauna only twice. 24. Having arrived for the sauna, the first and second applicants had seen the other girls undressing fully. The other girls had told that it had been O.B.’s request that the sauna be attended naked.

O.B. had said that it was very healthy to attend the sauna in that way. 25. At the beginning, the first applicant had felt shy. Yet, as she had seen the other girls attending the sauna naked, she had started doing so. For the same reason, the third applicant had also started going to the sauna naked. 26. The second applicant had removed only the top part of her swimsuit and had entered the sauna. Suddenly O.B., wearing shorts and a cap, had entered, which had startled the second applicant. She therefore had covered herself with her hands, to which O.B. had reacted by telling the other girls to look at how little she still was and saying that the other girls were already grown up and therefore naked.

The second time, she had attended the sauna wrapped in a towel. 27. According to the applicants’ account, even though girls had been in the sauna naked, O.B. – dressed in shorts – had come in and massaged them using a special bath brush (a birch “besom” for a steam bath, used to swat or massage the body during a steam-bath procedure). Although the second applicant had refused that massage, she had witnessed O.B. asking the other girls to lie on their back and then massaging them. The second applicant had seen O.B. telling the third applicant to go to the sauna, and that he would come to massage her. The third applicant had listened to him.

The second applicant stated as follows: “... when [O.B.] was massaging [the girls] in the sauna, he did not touch [their] intimate body parts, [he] touched [their] bodies only with the bath brush, [he] did not touch [them] with [his] hands.” 28. The second applicant had told the other girls that the abovementioned practice was not normal. However, they had responded that, as it had been requested by the coach, it had to be complied with. The first and third applicants stated that O.B. had been their trainer and teacher, whom they had to obey. The second applicant, however, considered that there had been a possibility to refuse. To her mind the other girls had attended the sauna as they had not wished to disobey O.B.

They had practically worshipped him, and had listened to everything he said. 29. From the documents furnished to the Court it appears that the applicants gave the police the names of the other girls who had attended the sauna, A.F., A.B. – who appears to have been a relative of O.B. – and V.A. The third applicant indicated that V.A. had rarely been to the sauna. According to the second applicant’s account, there had been another girl, K.D. 30. The first applicant also recounted an occasion when she had experienced pain in her leg. O.B. had told her that he would give a massage and after the sauna had laid her on a bed and massaged her while she had been wearing only underpants. O.B. had touched the lower part of her stomach.

31. The applicants stated that there had been times when O.B. had entered the girls’ changing room as if looking for someone. When passing by them he had – as if accidently – touched the girls’ intimate body parts. The second applicant stated that he had also tried to touch her, which she had prevented. 32. The first applicant stated that she had heard that in November 2009 the third applicant and some boys had travelled with O.B. to a competition in Lithuania. There he had told the third applicant that she would sleep with him in the same bed. The third applicant had gone to a separate bed to sleep and O.B., while drunk, had entered the room and had pulled at the children’s legs, including those of the third applicant.

33. The third applicant also gave evidence regarding the trip to Lithuania with O.B. and the other two boys, whose names she provided. 34. At a hotel O.B. had told her that she would sleep with him in the same bed. She had spoken to one of the boys and had taken one of the single beds. At around 10 p.m. O.B. had returned to the hotel room drunk. After some time he had gone to sleep. The third applicant had felt afraid that O.B. might do something bad to her. 35. During all three days of the competition, O.B. had consumed alcohol, even though he had also been driving a vehicle. 36. In April and May 2010 the police ordered a psychologist’s report regarding the applicants. 37. During the psychologist’s examination the first applicant commented that she had been surprised that the sauna had to be attended and that girls had attended it naked and that O.B.

would enter and massage them with a besom, which had not seemed normal and had been unpleasant. However, the first applicant had felt afraid to tell her parents. O.B. had often touched her body, putting his arm around her waist, sitting her on his lap and hugging her, and also during massages. On one occasion during a massage he had touched her between her legs. The first applicant had been confused as to whether the coach’s behaviour had been normal or bad. She had not wished to tell O.B. anything bad as he had helped her a lot. However, at the workplace he had almost always been under the influence of alcohol. When any of the girls had not wished to sit on his lap, he would use force to pull them down.

38. The second applicant likewise told the psychologist that she had been very surprised about all the girls attending the sauna naked and O.B. entering and massaging them with a besom. She had tried to persuade the girls that it was not normal and had gone to the sauna dressed in a swimsuit. O.B. had ridiculed her about it in front of the other girls, saying that she was so shy because she was little. Also, the coach had always been trying to touch her, and to put his arm around her waist. It had been unpleasant and she had tried to avoid him. The second applicant had gone to the sauna twice. She had gradually started telling her parents about O.B.’s behaviour. 39. The third applicant did not wish to speak about the events in issue.

Thoughts about O.B.’s behaviour caused negative emotions in her and she was trying to forget it. She confirmed her earlier testimonies. The psychologist noted her statements to the police of 14 January and 1 April 2010. Concerning the sauna sessions, the third applicant had not found it normal that the sauna needed to be attended naked. However, she had started doing the same as the other students. The report referred to the applicant’s character report from her previous school, which stated that on 1 September 2009 the applicant had been observed in a tense condition, unwilling to participate in extracurricular activities, in low spirits and suffering from loss of concentration. Suddenly in the mid-December 2009 she had decided to change school.

40. According to the psychologist’s report, the three applicants had been able to understand the nature and meaning of actions directed towards them. 41. However, the first applicant’s ability to object could have been diminished due to personality traits such as a difficulty in saying “no” and in objecting, especially to older persons, and the wish to avoid conflict situations and to maintain a friendly relationship with everyone. The third applicant’s ability to resist could have been diminished by personality traits such as a difficulty in expressing her own opinion where it contradicted the expectations of others, in assessing her own attitude and feelings with regard to events, judging what is right and what is not, an insecurity in communication, and the wish to avoid conflict situations and to maintain a friendly relationship with everyone.

With regard to the second applicant, the psychologist’s report stated that she had been able to exhibit resistance appropriate to the situation. 42. The report noted that the events in issue had caused the first applicant unpleasant feelings, insecurity, and anger and had made her distrustful in her communication with other coaches and with older men. With regard to the second applicant the report stated that she had retained anger, and had felt offended and guilty. The third applicant had been in low spirits, unable to concentrate, tense, and unwilling to participate in extracurricular activities, but this had lessened over time. She had felt offended. She still retained shame, anger, unpleasant thoughts and memories about the coach’s conduct.

43. The report concluded that the alleged conduct of the coach had not caused the applicants to suffer psychological trauma. Owing to their psychological condition, however, the applicants’ participation in a trial or confrontation was not recommended. 44. On 27 January 2010 the police apprehended and questioned O.B. as a suspect. 45. According to O.B., girls had entered the sauna either wrapped in towels or wearing swimsuits. He had not entered the sauna with naked girls. They had exited the sauna dressed. O.B. would ask a particular child whether they required a massage. If the child responded in affirmative he would enter the sauna and massage the child with a besom. 46. In the sauna O.B.

had massaged the first and third applicants at their request. He continued that during the massage they had been fully naked. No complaints however had been made. He had massaged by first lifting up one or both legs and massaging them and had then moved on to massage their arms. He had not touched the girls’ intimate body parts. He had known that touching breasts during massage was unhealthy. He had not known how it had come about that girls had been in the sauna naked. He had not told them that they needed to attend the sauna in that way. 47. O.B. stated that in summer 2009 he had massaged the first applicant on her hip muscle. It had been hurting and she had asked him to massage it. 48. On 29 January 2010 the police released O.B.

subject to his not changing his place of residence and complying with a prohibition on approaching the applicants or the sports school. 49. On 21 January 2010 the mother of the third applicant gave evidence. In September 2009 her daughter had told her that girls attended the sauna naked together with O.B., who himself had been dressed in shorts. She had also mentioned a trip to Lithuania during which O.B. had touched her leg and she had run into the bathroom. 50. Of the other students mentioned by the applicants, it appears that the police interviewed V.A. on 14 January 2010 and her mother on 19 January 2010. Also, K.D.’s statement was taken on 13 August 2010 and her mother’s had been taken on 1 February 2010. 51. In particular, V.A.

stated that she did not like the sauna. She had attended it only twice. Girls had attended the sauna naked and O.B. had massaged them. She had had good relations with O.B. According to V.A.’s mother, V.A. did not like the sauna in principle and it was unlikely that she had often attended it. 52. According to K.D.’s account of events, she had trained with O.B. until 2008. He had been a good coach (the copy of K.D.’s statement furnished to the Court by the Government in some parts was illegible). At a sports camp in summer 2005 her mother had gone into the sauna together with the girls. K.D. had told her that, as a sports doctor, O.B. would usually massage them. The mother had asked her: “...but how, naked?” Her daughter had replied that they would cover their bodies up with towels.

Therefore the mother had understood that O.B. had not massaged them naked. 53. With regard to the other students referred to by the applicants, the police interviewed the mother of A.F. on 15 January 2010. The latter stated that her daughter had not paid any attention to attending the sauna naked as she had trained with O.B. from a young age. She had seen the other girls undressing for the sauna and had followed their example. A.F. had stated that the coach had not harassed them. In the view of A.F.’s mother, O.B. should not have allowed the girls to attend the sauna undressed and should have informed the parents. She stated that she would allow A.F. to be questioned only on a prosecutor’s authorisation.

54. On 25 January 2010, the police questioned D.B. – who had been referred to by the first and second applicants’ mother – and D.B.’s mother. D.B. had trained with O.B. between 2005 and 2008. From a copy of D.B.’s statement furnished to the Court by the Government it appears that she stated: “... at the beginning [students] were going to the sauna in swimsuits, but [O.B.] said that [they] should not be shy and should attend the sauna without swimsuits in order for the body to relax fully. [D.B.] had started to take massages naked, as had the other girls.” D.B. had not found it inappropriate, because the coach had entered the sauna only in order to demonstrate how to massage using a besom. Neither D.B.

nor her mother had any complaints to lodge against him. 55. Between January and August 2010 the police also took other statements. 56. It emerges that the police interviewed a parent of one of O.B.’s students at the time of the investigation; specifically, on 3 February 2010 they questioned A.K., whose son, V.K., trained with O.B. He did not have any complaints concerning the coach and did not know any details about the situation in issue. 57. The police also questioned numerous former students of the coach. On 28 January 2010 J.R. gave evidence that she had been coached by O.B. until 2004. She described him positively. With regard to O.B.’s massaging naked girls in the sauna, she believed that he had done it through ignorance or a lack of understanding about the situation.

But at the same time, he had done it in order to prepare aspiring athletes. She did not believe that he had had a sexual purpose. Parents of O.B.’s former students, J.P., J.A., and I.S.H., and also N.I. – who had herself trained with O.B. between 1991 and 1992 – described O.B. as a very good coach. I.S.H. had learnt from her son that boys had taken sauna massages wearing swimming trunks. Two other former students of O.B., A.D. – coached between 1994 and 2001 – and J.M., described O.B. as a very good coach. 58. On 1 February 2010 the doctor L.G. submitted evidence that the sauna was one of the most important renewal procedures after training. However, if a male was present in the sauna together with girls, it was recommended that they all wear swimwear.

59. On 18 October 2010 the investigator, T.M., terminated the investigation. 60. In her decision T.M. cited the evidence collected. She concluded that the investigation had revealed that the sauna sessions had been voluntary. Girls had attended the sauna fully undressed, either on their own initiative or because that had been the practice by others. As explained by O.B., sauna sessions were healthy and necessary after training. He had massaged students at their request. During massages they had been undressed but O.B. had had no interest in the girls. He had merely assisted with the massages. 61. T.M. could not establish that O.B. had acted with a sexual purpose, an element required under section 162 of the Criminal Law (sexual abuse).

For that reason and referring to the principle of in dubio pro reo T.M. closed the investigation against O.B. for the lack of elements of crime. 62. On 29 October 2010 the applicants’ parents appealed to the prosecutor’s office against the termination decision. In November 2010 they supplemented the appeal. 63. They claimed that the applicants’ allegations had been ignored. The first applicant had indicated that O.B. had touched her intimate body parts; according to the second applicant, O.B. had ridiculed her in front of the other girls with regard to undressing in sauna; and the third applicant had recounted her experience in Lithuania. The allegation that O.B. had entered the changing rooms had not been addressed.

64. Contrary to the parents’ request, the students who had travelled to Lithuania together with O.B. and the third applicant had not been questioned. The statements of children present in the sauna had not been taken. 65. The parents contended that their reference to a recognised trainer who maintained that sauna sessions harmed the health of athletes under the age of eighteen had been neglected. They named a witness in that regard and asked that a statement be taken from him. They also requested that the first applicant’s current coach and the school psychologist be interviewed. 66. They furnished the report by the psychologist, K.V., to the effect that the first and second applicants had suffered psychological trauma.

The appeal therefore sought the commissioning of another expert report. 67. On 1 December 2010 the prosecutor I.G. dismissed the appeal. 68. She reasoned that the applicants had been questioned thoroughly. Sixteen of O.B.’s former students, and their parents had been interviewed, as had two further witnesses as regards the usefulness of sauna. 69. Endorsing the investigator’s conclusion, I.G. stated that the investigation had not shown that O.B. had acted with a sexual purpose. All the witnesses had stated that O.B. had never touched students’ naked body parts other than with a besom and when massaging parts causing pain. Accordingly, the elements of crime under section 162 of the Criminal Law (sexual abuse) were not present.

Nor could the elements under section 174 of the Law (cruelty and violence against a minor) be identified. None of O.B.’s students had stated that O.B. had treated his students in a cruel or violent way. The phrase he had used [with regard to the second applicant] had not reached that threshold. 70. I.G. dismissed the parents’ requests that further evidence be collected. Likewise, the report of the psychologist, K.V. concerning the first and second applicants could not be included in the investigation file as it had already been closed. 71. On 13 December 2010 the applicants’ parents appealed against the aforementioned decision to a higher prosecutor. In January 2011 they supplemented the appeal.

72. They disputed the conclusion that the element of a sexual purpose had not been present. In particular, they noted that according to the first applicant O.B. had touched the lower part of her stomach, the area between her legs, and her breasts during massages. The second applicant had told of O.B. ridiculing her in front of the other girls regarding undressing for the sauna. The third applicant’s account regarding the events in Lithuania had been ignored and other students who had been present on the trip to Lithuania had not been interviewed. No consideration had been given to the allegation of O.B. entering changing rooms and, as if by accident, touching girls’ breasts. 73. The appeal referred to the report by the psychologist, K.V., stating that the first applicant exhibited symptoms associated with violence or serious psychological trauma.

74. On 14 January 2011 the higher prosecutor, E.B., dismissed the appeal. 75. He endorsed the findings of the lower prosecutor, including the view that O.B. had regarded sauna sessions as beneficial to athletes’ health and had offered them to his students for this reason. Attendance of the sauna had been voluntary. Students had been naked because that had been the practice of the other students. Sometimes O.B. had entered the sauna but in order to perform massages only. 76. With regard to the episode in Lithuania, E.B. deemed that the third applicant’s allegation had not in itself revealed that a crime had been committed and statements from students present were therefore unnecessary. The investigation had been thorough and no further investigative actions were required.

77. On 26 January 2011 the applicants’ parents lodged an appeal against the aforementioned decision to the chief prosecutor, V.O. 78. They maintained their previous requests and arguments, including the contention that the girls had attended the sauna naked because O.B., using his coach’s authority, had convinced them that wearing swimsuits was harmful to health. Initially all the applicants had been wearing swimsuits but the other girls had told them that O.B. had insisted on their being undressed. 79. No regard therefore had been given to the claim that the first and third applicants had undressed due to pressure from O.B. 80. That aspect and the reasons which had led children to undress for the sauna had not been investigated.

Even though the testimonies of other parents stated that their children had also attended the sauna naked, these children had not been interviewed. 81. Furthermore, according to boys coached by O.B. they had not been asked to attend the sauna undressed, which, in the parents’ submission, signalled that O.B. had been interested in naked girls. None of the other coaches at the sports school had massaged their students in the sauna, especially not naked. Moreover, O.B. had been in the habit of entering the sauna without the applicants’ permission. 82. The parents further argued that the lower prosecutor had referred to the allegation that during a massage O.B. had touched the first applicant between her legs without specifying further detail, even though the first applicant had specifically stated that the coach had touched her intimate body parts.

The first applicant had spoken about it to the psychologist, who had affirmed that she had been speaking the truth. 83. On 28 February 2011 the chief prosecutor, V.O., dismissed the appeal and affirmed the closure of investigation. 84. V.O. endorsed the lower prosecutor’s findings. With regard to the parents’ request for the hearing of further witnesses, V.O. stated as follows: “[A]fter having assessed [the applicants’] testimonies in that part, no grounds exist to conclude that a crime has been committed. Moreover, in these testimonies [the applicants] gave no evidence on the circumstances mentioned in the appeal in question.” 85. No appeal lay against the aforementioned decision. 86. On 17 June 2011 the mother of the first and second applicants, arguing that the report by the psychologist, K.V., constituted newly discovered facts, asked the State police to reopen the investigation.

She stated that K.V. had concluded that the first applicant had suffered psychological trauma. 87. By a final decision of 1 September 2011 that request was dismissed. 88. On 22 November 2011 the mother of the third applicant, arguing that the report of the psychologist, K.V., constituted newly discovered facts, asked the police to reopen the investigation. According to K.V.’s report, the third applicant exhibited possible post-traumatic stress symptoms. 89. By a final decision of 6 February 2012 that request was dismissed. 90. In the meantime, on 20 April 2011 a compensation claim against O.B. was lodged on behalf of the applicants before the Riga City Vidzeme District Court (Rīgas pilsētas Vidzemes priekšpilsētas tiesa).

91. Relying on Article 92 of the Constitution (Satversme) (right to compensation) and section 1635 of the Civil Law (Civillikums) (right to compensation), it was requested that O.B. pay compensation of 3,000 Latvian lati (LVL) (roughly corresponding to 4,286 euros (EUR)) with regard to the first and the third applicants and LVL 1,000 (roughly corresponding to EUR 1,428) with regard to the second applicant. 92. On 30 October 2013 the District Court delivered its judgment. 93. According to the District Court, it was not disputed that the first and third applicants had started to train with O.B. in June 2009 and the second applicant in August 2009 (sic). The first and second applicants had trained with him until September 2009 and the third applicant until November 2009. 94. It was established that O.B.

had recommended sauna sessions to his students. It was not, however, established that O.B. had psychologically influenced the applicants with regard to attending the sauna. At the same time, the District Court continued, it was not proved that the sauna sessions had been necessary in order to achieve good results in sports without harming health. They had not been included in the training programme. It was not proved that either the applicants or their parents had consented to the coach’s presence in the sauna together with naked girls. The applicants had been minors and therefore unable to fully understand or assess the situation. They had trusted and obeyed a person of the age of majority and could not have fully protected themselves against interference with their privacy.

95. According to generally accepted ethical norms, it was not a tradition in the society of the region to appear naked – even in the sauna – in front of the opposite sex. Massaging naked girls with a besom had been unethical and in contravention of general moral principles, as had been the suggestion to a girl under the age of eighteen to sleep with the coach in the same bed. The District Court found that these actions on part of O.B. had violated the applicants’ right to privacy. 96. Noting, inter alia, that none of the applicants had been caused grievous or irreversible consequences, the District Court ordered that O.B. pay LVL 300 (roughly corresponding to EUR 428) each to the first and third applicants and LVL 100 (roughly corresponding to EUR 143) to the second applicant.

97. As submitted by the Government and not disputed by the applicants, on 2 December 2013 O.B. lodged an appeal against the aforementioned judgment before the Riga Regional Court (Rīgas apgabaltiesa). No appeal, however, was lodged by the applicants. 98. On 12 March 2014 O.B. withdrew his appeal. On 19 March 2014 the appeal proceedings were discontinued and the judgment of the District Court became final on 1 April 2014.