Jámbor împotriva Ungariei

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 75775/11 Miklós János JÁMBOR împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 19 aprilie 2016 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 5 decembrie 2011, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Cazul a fost originar dintr-o cerere prezentată de dl Miklós János Jámbor, un național maghiar, care s-a născut în 1956 și a trăit în Kisvárda. La 7 august 2015, Registrul a fost informat că reclamantul original a murit la 30 ianuarie 2012. Văduva sa, dna Miklós Jánosné Jámbor, a solicitat să continue cererea în locul său.

În ceea ce privește poziția sa, Curtea subliniază că, în mai multe cazuri în care un reclamant a murit în cursul procedurii, a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor familiei apropiate care exprimă dorința de a continua procedura în fața Curții (a se vedea Karner c. Austria) , nr. 40016/98, § 22, CEDO 2003 IX, cu alte referințe … 1, CEDO 1999-VI) Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Justiției. Cererea se referă la o plângere în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurilor de drept al muncii la care reclamantul original a fost parte.

La 7 august 2015 și 9 septembrie 2015, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora văduva inițială a fost de acord să renunțe la orice alte cereri împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-și plăti 3.900 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte.

În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 mai 2016. Fatoș Aracı Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 75775/11 Miklós János JÁMBOR against Hungary The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 19 April 2016 as a Committee composed of: Boštjan M. Zupančič, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Iulia Antoanella Motoc, judges and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 5 December 2011, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The case originated in an application brought by Mr Miklós János Jámbor, a Hungarian national, who was born in 1956 and lived in Kisvárda. On 7 August 2015 the Registry was informed that the original applicant had died on 30 January 2012. His widow, Ms Miklós Jánosné Jámbor, requested to continue the application in his stead. As regards her standing, the Court points out that in a number of cases in which an applicant died in the course of the proceedings, it has taken into account the statements of the applicant’s heirs or of close family members expressing the wish to pursue the proceedings before the Court (see Karner v. Austria , no. 40016/98, § 22, ECHR 2003 ‑ IX, with further references).

It sees no reason to reach a different conclusion in the present case and therefore accepts that the applicant’s widow can pursue the application initially brought by her late husband. It is therefore the widow who is to be regarded as having applicant status (see, mutatis mutandis , Dalban v. Romania [GC], no. 28114/95, § 1, ECHR 1999‑VI) The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Justice. The application concerned a complaint under Article 6 of the Convention about the length of labour law proceedings to which the original applicant had been a party.

On 7 August 2015 and 9 September 2015 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the original applicant’s widow agreed to waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her 3,900 euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Hungarian forints at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 12 May 2016. Fatoș Aracı Boštjan M. Zupančič Deputy Registrar President