Comunicat la 22 aprilie 2016 Prima secțiune Cerere nr. 17249/10 Ana GJIKONDI și altele împotriva Greciei introduse la 26 martie 2010 EXPOSAT DE FĂCUT Lista reclamanților, reprezentată de Monitor grec Helsinki, figurează în anexă. Ele sunt sora și părinții de foc Luan Berdellima, resortisant albanez, născut la 8 iulie 1968. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 august 2004, Luan Berdellima a fost atacat în centrul de dai, în apropierea Direcției Generale de Poliție din Etta și a fost transferat la spitalul KAT. Doi resortisanți albanezi și prieteni ai victimei, V.D. și I.S., au fost martori oculari. La 25 august 2004, Luan Berdellima a murit în urma rănilor sale. La 26 august 2004, V.D. a depus o plângere împotriva I.L., unul dintre autorii acuzați de atac, și un alt autor neidentificat în fața procurorului Tribunalului Penal din Etta. La 26 august 2004, procurorul Tribunalului Corecțional din Etta l-a numit pe directorul secției de poliție din Kifissia să efectueze o anchetă preliminară asupra incidentului, precum și o autopsie pentru a determina cauza morții lui Luan Berdellima. Reclamanții susțin că cei doi martori oculari, V.D. și IS, au fost intimidați. Temându-se pentru viața lor, ar fi părăsit Grecia pentru Albania și ar fi refuzat să se întoarcă pentru a depune mărturie. Potrivit unor articole din presa albaneză la 29-30 august 2004, unul dintre autorii crimei a fost polițist. La 29 august 2004, secția de poliție din Kifissia a transmis dosarul cazului subordonării infracțiunilor împotriva vieții și proprietății Direcției Generale a Poliției din Ecuador. În aceeași zi, aceasta din urmă a condus o anchetă, fără să interogheze I.L. La 30 august 2004, subdirecția infracțiunilor împotriva vieții și a proprietății Direcției Generale a Poliției a constatat că crima comisă intenționat fusese comisă de doi autori neidentificati și a trimis dosarul cazului procurorului Tribunalului de Justiție. În aceeași zi, acesta din urmă a ordonat subdirecționarea infracțiunilor împotriva vieții și a proprietății de a efectua o anchetă pentru a identifica autorii. La 23 iunie 2005, reclamanții au depus o cerere pentru a se constitui parte civilă. La 24 iulie 2005, un articol publicat în ziarul To Vima a declarat că poliția cunoaște identitatea autorilor, dar nu a făcut obiectul arestării lor, deoarece erau protejați de un membru al guvernului. În aceeași zi, autoritatea greacă Helsinki a scris ministrului de la mail și procurorului din apropierea tribunalului de corecție din mai multe motive, solicitând ca mai întâi ancheta privind incidentul să fie atribuită unui judecător de laminare în locul poliției. La 30 iulie 2005, ziarul To Vima a publicat un articol în care șeful poliției din Grecia susținea că participarea unui polițist nu a apărut din dosar și că a avut loc o neînțelegere. La o dată nespecificată, procurorul districtual a deschis o anchetă cu privire la acuzațiile privind deficiențele procedurii, în apropierea tribunalului corecțional da'e. La 7 și 13 iulie 2006, I.L. a fost interogat de subordonarea infracțiunilor împotriva vieții și a proprietății Direcției Generale Poliție. La 3 noiembrie 2006, subdirecția menționată a trimis dosarul cauzei instanței judecătorești. La 26 aprilie 2007, autoritatea greacă Helsinki a informat instanța cu privire la adresele actuale ale primei reclamante și cu privire la doi martori oculari, V.D. și I.S. El a adăugat că adresele altor doi reclamanți erau disponibile în dosarul cauzei. și I.S. au fost invitate să prezinte o copie a dosarului reprezentantului reclamantului și au fost aprobate la 7 mai 2007, V.D. și I.S. au semnat o declarație în care prezentau pentru prima dată versiunea lor a faptelor. Ei au susținut că atacul avea motive rasiste și că un polițist era implicat în acesta. La 9 mai 2007, reprezentantul reclamanților a semnat o declarație prin care declara că a luat cunoștință de faptul că instanța de judecată a cauzei era încheiată. La 30 octombrie 2007, cauza a fost clasată în ceea ce privește cel de-al doilea autor, încă neidentificat. Reclamanții au declarat că au luat cunoștință de această decizie decât în februarie 2010. La 28 aprilie 2009, camera de judecată a Curții de Casație a trimis I.L. în judecată (Decizia nr. 1082/2009). Din această decizie reiese că, la o dată nespecificată, polițiștii de poliție din Kakkavia, un post de frontieră dintre Grecia și Albania, și interoghează V.D. ca martor. Acesta din urmă a recunoscut I.L. ca unul dintre autori și a informat polițiștii că celălalt martor, I.S., a părăsit Grecia în Albania pentru că la câteva zile după atac cei doi oameni la que au vânat în metrou. La 15 și 21 ianuarie 2010, li s-a făcut încuviință în fața tribunalului de Assesie din Tees. I.L. a fost achitat (hotărârea nr. 25-26/2000). Această hotărâre a fost publicată la 12 februarie 2010. La 17 februarie 2010, Monitor Greek Helsinki a scris procurorului în apropierea tribunalului corecțional al statului și procurorului în jurul tribunalului judecătoresc al statului, pentru a fi informat cu privire la evoluțiile cazului în cauză și pentru a obține copii pentru a putea sesiza Curtea. La 25 februarie 2010, această cerere a fost respinsă. Din dosar reiese că lipsa interesului pentru acțiune a fost constatată. La începutul lunii martie 2010, Monitor Greek Helsinki a avut acces la dosarul cauzei. La 19 martie 2010, Monitor grec Helsinki a scris procurorului și vicepreședintelui aproape de Curtea de Casație plângându-se de mai multe deficiențe ale procedurii. În special, el a solicitat procurorului să formuleze un recurs în casație și să îi dea procurorilor din apropierea tribunalului corecțional și a instanței judecătorești de judecată să îi furnizeze copii ale dosarelor privind cele două proceduri pentru a introduce o cale de atac în fața Curții. În plus, acesta l-a invitat pe vicepreședintele Curții de Casație, acționând ca șef de inspecție a instanțelor, să inițieze o procedură disciplinară pentru a investiga actele și omisiunile pretinse ale judecătorilor și ale polițiștilor implicați. Supraveghetorul grec Helsinki afirmă că, în urma acestei scrisori, procurorul din apropierea Curții de Casație a solicitat o copie a hotărârii nr. 25-26/2010. Or, termenul de o lună în care un recurs în casație putea fi pronunțat era deja încheiat. La 12 octombrie 2010, Directorul Monitorului Grec Helsinki s-a prezentat ca martor în fața judecătorului însărcinat cu ancheta disciplinară. La 8 martie 2011, ancheta a fost clasată (Decizia nr. 88/2011). La 7 iunie 2011, Monitor Greek Helsinki a solicitat copii ale dosarului pentru a le prezenta în fața Curții. La 8 iunie 2011, vicepreședintele Curții de Casație a trimis Monitorului Grec Helsinki o copie a deciziei nr. 88/2011. În plus, a precizat că eliberarea unei copii a verdictului nu a fost posibilă deoarece procedura era confidențială. GRIFS Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții se plâng de caracterul inadecvat al anchetei și al procedurii judiciare privind incidentul mortal în cauză și denunțând mai multe deficiențe. În special, acestea afirmă că nu au putut participa la această procedură, că nu au fost ținute la curent cu evoluțiile cazului, că nu au fost invitați martori fundamentali, că nu au fost luate în considerare toate dovezile disponibile, că procedura s-a încheiat la aproximativ șase ani după incident, că investigația cazului a fost atribuită poliției timp de doi ani, în timp ce, potrivit afirmațiilor lor, unul dintre autori era polițist și că procedura disciplinară era lipsită de orice motivație. Ei adaugă că primul suspect, I.L., a fost achitat ca urmare a unei proceduri care nu a respectat garanțiile unui proces echitabil și că nu s-a depus niciun efort pentru a identifica al doilea autor. Invocând art. 14 din Convenția combinată cu art. 2 și 6, reclamanții se plâng că motivarea rasistă a incidentului nu a fost niciodată examinată. În plus, neglijența cu care a fost efectuată ancheta și faptul că martorii albanezi nu au fost ascultați ar fi cauzate de motive rasiste față de resortisanții albanezi. Invocând art. 34 din Convenție, reclamanții se plâng că autoritățile judiciare nu le-au permis să aibă acces la dosarul cauzei și să obțină copii. Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, ancheta și procedurile judiciare desfășurate în speță de autoritățile interne ca urmare a decesului lui Luan Berdellima au îndeplinit cerințele articolului 2 din convenție? Au fost reclamanții constituiți parte civilă la procedura în cauză? Martorii oculari, V.D. și IS au fost interogați? În plus, autoritățile competente au investigat existența unui mobil rasist, în sensul articolului 14 coroborat cu art. 2 din Convenție. A existat, în cazul de față, împrejmuită de statul în cauză în exercitarea efectivă a dreptului de recurs individual al reclamanților în sensul articolului 34 din convenție în ceea ce privește obligația autorităților de a le elibera copii ale dosarelor pe care le-au solicitat? Guvernul este invitat să prezinte toate documentele solicitate de solicitanți. Anexă Prenume Nume Nume Data nașterii Locul de reședință Ana GJIKONDI 05/03/1972 Gramsh Sefit BERDELLIMA 22/10/1938 Gramsh Violeta BERDELLIMA 09/07/1948 Gramsh
Communiquée le 22 avril 2016
Requête n
o
17249/10
Ana GJIKONDI et autres
contre la Grèce
introduite le 26 March 2010
La liste des requérants, représentés par le Moniteur grec Helsinki, figure en annexe. Ils sont la sœur et les parents de feu Luan Berdellima, ressortissant albanais, né le 8 juillet 1968.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Le 11 août 2004, Luan Berdellima fut attaqué dans le centre d’Athènes, à proximité de la Direction Générale de la Police d’Athènes et fut transféré à l’hôpital KAT. Deux ressortissants albanais et amis de la victime, V.D. et I.S., étaient témoins oculaires.
Le 25 août 2004, Luan Berdellima succomba à ses blessures.
Le 26 août 2004, V.D. introduisit une plainte contre I.L., l’un des auteurs allégués de l’attaque, et un autre auteur non identifié devant le procureur du tribunal correctionnel d’Athènes.
Le 26 août 2004, le procureur du tribunal correctionnel d’Athènes ordonna le directeur du commissariat de police de Kifissia de mener une enquête préliminaire sur l’incident, ainsi qu’une autopsie afin de déterminer la cause du décès de Luan Berdellima.
Les requérants allèguent que les deux témoins oculaires, V.D. et I.S., furent intimidés. Craignant pour leur vie, ils auraient quitté la Grèce pour l’Albanie et auraient refusé d’y retourner pour témoigner. Selon des articles parus dans la presse albanaise les 29
et 30 août 2004, l’un des auteurs de l’homicide était policier.
Le 29 août 2004, le commissariat de police de Kifissia transmit le dossier de l’affaire à la sous-direction des crimes contre la vie et la propriété de la Direction générale de la police d’Athènes. Le même jour, cette dernière mena une enquête, sans toutefois interroger I.L.
Le 30 août 2004, la sous-direction des crimes contre la vie et la propriété de la Direction générale de la police d’Athènes constata que le crime d’homicide volontaire avait été commis par deux auteurs non identifiés et renvoya le dossier de l’affaire au procureur du tribunal correctionnel d’Athènes. Le même jour, ce dernier ordonna la sous-direction des crimes contre la vie et la propriété de mener une enquête afin d’identifier les auteurs.
Le 23 juin 2005, les requérants introduisirent une demande afin de se constituer partie civile.
Le 24 juillet 2005, un article paru dans le quotidien
To Vima
affirma que la police connaissait l’identité des auteurs mais ne procédait pas à leur arrestation car ils étaient protégés par un membre du Gouvernement. Le même jour, le Moniteur grec Helsinki écrivit au ministre de l’Ordre public ainsi qu’au procureur près le tribunal correctionnel d’Athènes en demandant que l’enquête sur l’incident soit attribuée à un juge d’instruction au lieu de la police.
Le 30 juillet 2005, le quotidien
To Vima
publia un article dans lequel le chef de la police hellénique affirmait que la participation d’un policier ne ressortait pas du dossier et qu’il s’agissait d’un «
malentendu
», du fait qu’un policier était sur place juste après l’incident.
À une date non précisée, une enquête sur les allégations concernant les défauts de la procédure fut ouverte par le procureur près le tribunal correctionnel d’Athènes.
Les 7 et 13 juillet 2006, I.L. fut interrogé par la sous-direction des crimes contre la vie et la propriété de la Direction générale de la police d’Athènes.
Le 3 novembre 2006, ladite sous-direction renvoya le dossier de l’affaire au juge d’instruction.
Le 26 avril 2007, le Moniteur grec Helsinki informa le juge d’instruction des adresses actuelles de la première requérante et de deux témoins oculaires, V.D. et I.S. Il ajouta que les adresses de deux autres requérants étaient disponibles dans le dossier de l’affaire. Il demanda en outre que V.D. et I.S. soient invités à comparaitre et que la délivrance d’une copie du dossier au représentant des requérants soit approuvée.
Le 7 mai 2007, V.D. et I.S signèrent une déclaration dans laquelle ils présentaient pour la première fois leur version des faits. Ils affirmaient que l’attaque avait des motifs racistes et qu’un policier y était impliqué.
Le 9 mai 2007, le représentant des requérants signa une déclaration attestant qu’il avait pris connaissance du fait que l’instruction de l’affaire était achevée.
Le 30 octobre 2007, l’affaire fut classée en ce qui concerne le second auteur, toujours non identifié. Les requérants allèguent n’avoir pris connaissance de cette décision qu’en février 2010.
Le 28 avril 2009, la chambre d’accusation de la Cour de cassation renvoya I.L. en jugement (décision n
o
1082/2009). Il ressort de cette décision qu’à une date non précisée, des policiers grecs s’étaient rendus à Kakkavia, un poste-frontière entre la Grèce et l’Albanie, et avaient interrogé V.D. en tant que témoin. Ce dernier reconnut I.L. comme l’un des auteurs et informa les policiers que l’autre témoin, I.S., avait quitté la Grèce pour l’Albanie parce que quelques jours après l’attaque ceux deux personnes l’avaient pourchassé dans le métro.
Les 15 et 21 janvier 2010, l’audience eut lieu devant la cour d’assises de Thèbes. I.L. fut acquitté (arrêt n
o
25-26/2010). Cet arrêt fut publié le 12
février 2010.
Le 17 février 2010, le Moniteur grec Helsinki écrivit au procureur près le tribunal correctionnel d’Athènes et le procureur près la cour d’appel afin d’être informé sur les développements des affaires en cause et d’obtenir des copies pour pouvoir saisir la Cour.
Le 25 février 2010, cette demande fut rejetée. Il ressort du dossier que l’absence d’intérêt pour agir fut constatée.
Au début du mois de mars 2010, le Moniteur grec Helsinki eut accès au dossier de l’affaire.
Le 19 mars 2010, le Moniteur grec Helsinki écrivit au procureur et au Vice-président près la Cour de cassation en se plaignant des plusieurs défauts de la procédure. Il demanda notamment au procureur de former un pourvoi en cassation et d’ordonner les procureurs près le tribunal correctionnel et la cour d’appel d’Athènes de lui fournir des copies des dossiers concernant les deux procédures afin d’introduire une requête devant la Cour. Il invita en outre le Vice-président de la Cour de cassation, agissant comme chef d’inspection des tribunaux, d’engager une procédure disciplinaire afin d’enquêter sur les actes et omissions alléguées des juges et des policiers impliqués.
Le Moniteur grec Helsinki affirme que, suite à cette lettre, le procureur près la Cour de cassation avait demandé une copie de l’arrêt n
o
25-26/2010. Or, le délai d’un mois pendant lequel un pourvoi en cassation pouvait être formé s’était déjà écoulé.
Le 12 octobre 2010, le Directeur du Moniteur grec Helsinki se présenta comme témoin devant la juge chargée de l’enquête disciplinaire.
Le 8 mars 2011, l’enquête fut classée (décision n
o
88/2011).
Le 7 juin 2011, le Moniteur grec Helsinki demanda des copies du dossier afin de les soumettre devant la Cour.
Le 8 juin 2011, le Vice-Président de la cour de cassation envoya au Moniteur grec Helsinki une copie de la décision n
o
88/2011. Il précisa en outre que la délivrance d’une copie du verdict n’était pas possible car la procédure était confidentielle.
1.
Invoquant l’article 2 de la Convention, les requérants se plaignent du caractère inadéquat de l’enquête et de la procédure judiciaire sur l’incident mortel en cause et en dénoncent plusieurs défauts. Ils affirment notamment qu’ils n’ont pas pu participer à cette procédure, qu’ils n’ont pas été tenus informés des développements de l’affaire, que des témoins cruciaux n’ont pas été invités à comparaitre, que l’ensemble des preuves disponibles n’a pas été pris en compte, que la procédure s’est conclue six ans environ après l’incident, que l’enquête de l’affaire a été attribuée à la police pendant deux ans alors que, selon leurs allégations, un des auteurs était policier et que la procédure disciplinaire était dépourvue de toute motivation. Ils ajoutent que le premier suspect, I.L., a été acquitté suite à une procédure qui n’avait pas respecté les garanties d’un procès équitable et qu’aucun effort afin d’identifier le second auteur n’a été entrepris.
2.
Invoquant l’article 14 de la Convention combiné avec les articles 2 et
6, les requérants se plaignent que la motivation raciste de l’incident n’a jamais été examiné. Par ailleurs, la négligence avec laquelle l’enquête a été menée et le fait que les témoins albanais n’ont pas été entendus, seraient dus à des motivations racistes envers les ressortissants albanais.
3.
Invoquant l’article 34 de la Convention, les requérants se plaignent que les autorités judiciaires ne leur ont pas permis d’avoir accès au dossier de l’affaire et d’obtenir des copies.
1.
Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie, l’enquête et la procédure judiciaire menées en l’espèce par les autorités internes suite au décès de Luan Berdellima ont-elles satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention
? Les requérants se sont-ils constitués partie civile à la procédure en cause
? Les témoins oculaires, V.D. et I.S, ont-ils été interrogés
? Quelles démarches ont été entreprises afin d’identifier le second auteur
?
2.
Les défauts de la procédure allégués dans le cadre de l’enquête et la procédure judiciaire pourraient-ils être dus à l’origine albanaise de la victime
? De plus, les autorités compétentes ont-elles enquêté sur l’existence éventuelle d’un mobile raciste, au sens de l’article 14 combiné avec l’article
2 de la Convention
?
3.
Y a-t-il eu en l’espèce entrave par l’État à l’exercice efficace du droit de recours individuel des requérants au sens de l’article 34 de la Convention
eu égard à l’omission alléguée des autorités de leur délivrer copies des dossiers qu’ils avaient demandés ?
4.
Le Gouvernement est invité à soumettre l’ensemble des documents demandés par les requérants.
N
o
.
Prénom NOM
Date de naissance
Lieu de résidence
Ana GJIKONDI
05/03/1972
Gramsh
Sefit BERDELLIMA
22/10/1938
Gramsh
Violeta BERDELLIMA
09/07/1948
Gramsh