BARIK EDIDI c. ESPAGNE

RESPONDENT

ESP

HOTĂRÂRE

26.04.2016

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

BARIK EDIDI c. ESPAGNE (CtEDO, 2016)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 21780/13 Zoubida EDIDI împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 26 aprilie 2016 într-o cameră compusă din Helena Jäderblom, președinte, Luis López Guerra, Helen Keller, Johannes Silvis, Dmitry Dedov, Pere Pastor Vilanova, Alena Poláčková, grefier de secțiune și Stephen Phillips, grefier de secțiune Având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului și libertățile fundamentale), având în vedere cererea formulată anterior la 12 martie 2013, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie în fața recurentei, Zubida Barik Edidi, este cetățean spaniol născut în 1970 și rezident în Getafe. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către M.L. Mazón Costa, avocat în Murcia. Guvernul spaniol ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: în octombrie 2009, recurenta, avocată a stării sale, a asistat la audierile desfășurate în fața tribunalului din cadrul Audiencia Nacional în cadrul unui proces privind infracțiunile de terorism islamic. În cursul primelor ședințe ale procesului, reclamanta, cu capul acoperit de un hijab (foulard islamic), a ocupat locul destinat publicului, fără a face obiectul unor observații din partea instanței. La ședința din 20 În octombrie 2009, ea s-a așezat în zona rezervată părților, îmbrăcată în rochia avocaților, cu hijab care îi acoperă părul și fața, cu excepția ovalului feței. Ea nu a primit nici o observație din partea instanței cu această ocazie. Înainte de începerea ședinței, președintele Tribunalului a solicitat recurentei să se întoarcă la zona prevăzută pentru public pe motiv că avocații care se prezentau la bară (în estrados) nu își puteau acoperi capul cu o eșarfă. Ea a susținut deja să fie instalat în același loc în timpul ședinței anterioare, fără ca nimeni să nu fi simțit atunci că a plecat. Ea a făcut să se știe, de asemenea, că aceasta nu a fost prima dată când s-a prezentat în instanță îmbrăcată astfel și i-a reamintit președintelui că regulamentul cerea doar purtarea rochiei, obligația pe care și-a asumat-o. După mai multe discuții orale cu președintele Tribunalului, reclamanta s-a întâlnit cu publicul. La sfârșitul acestei zile s-a desfășurat fără nici un alt incident. A doua zi, 23 octombrie La 3 noiembrie 2009, observatorul a ajuns la concluzia că, în urma refuzului său inițial de a părăsi locația, președintele tribunalului i-a răspuns că aceasta era o cameră și că aceasta era cea care comanda. La 3 noiembrie 2009, observatorul a ajuns la concluzia că (...) ceea ce s-a întâmplat în timpul incidentului nu a afectat dreptul la apărare, întrucât avocata nu a acționat ca atare și orice reclamație privind disciplina în sală trebuie să fie formulată prin (...) acțiune în justiție (audiencia în justiție), fără a fi necesară intervenția comitetului de gestionare (Junta de Gobierno) (...) La 11 noiembrie 2009, recurenta a introdus o acțiune în fața Camerei de la mail-Audiencia Nacional competentă în materie de funcționare a instanțelor 10. La 11 noiembrie 2009, reclamanta a introdus o acțiune în fața Camerei de la Audiencia Nacional în materie de funcționare internă a instanțelor (sala de Gobierno) fără să fi introdus în prealabil acțiunea în justiție în temeiul articolului 556 din Legea organică privind sistemul judiciar (LOPJ). 11. La 14 decembrie 2009, audiencia Agriculture a trimis dosarul Consiliului General al Autorității Judiciare (CGPJ) pe motivul că nu era competentă, în conformitate cu art. 59 din Regulamentul nr. 111/2000 din 26 iulie 2000 privind organele administrative ale instanțelor. În special, la a considerat că reclamanta se plângea de un act cu caracter pur organizațional și nu jurisdicțional. 12. reclamanta nu a contestat această decizie. 13. Având în vedere lipsa unui răspuns din partea CGPJ, recurenta a considerat că acțiunea sa fusese respinsă (șilența administrativă cu valoare negativă) și a formulat la Tribunalul Suprem un recurs administrativ special în vederea protejării drepturilor sale fundamentale. 14. printr-o hotărâre din 2 noiembrie 2010, Tribunalul Suprem a respins acțiunea. El a justificat după cum urmează lipsa unui răspuns din partea CGPJ (...) este vorba despre o decizie adoptată de cel care preceda procesul în exercitarea funcțiilor de poliție de la tribunalul din statul membru respectiv (poliția de estrados) care îi erau conferite prin art. 684 din Codul de procedură penală și constituie (...) o corecție specială a numărului celor menționate la art. 557 din LOPJ. Prin urmare, sistemul de recurs este cel prevăzut la art. 556 din [LOPJ]: recurs în instanță în fața aceleiași instanțe judecătorești însărcinate cu procesul penal și, în caz de respingere, recurs în fața camerei competente în materie de funcționare internă a instanțelor (sala de Gobierno) din cadrul căreia decizia pune capăt acestei căi judiciare 15. Având în vedere că trimiterea dosarului la CGPJ de către mail-Audiencia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Recurenta a solicitat nulitatea procedurii în fața Tribunalului Suprem. Cererea sa a fost respinsă și i s-a impus cheltuielile procedurii, cu o sumă de 600 EUR (EUR). La 8 martie 2011, invocând articolele 14 (interdicia discriminării), 16 (libertatea religioasă), 18 (viea privată) și 24 (dreptul la un proces echitabil) din Constituie, recurenta a formulat o aciune de 18 La 16 martie 2011, în timp ce acțiunea a fost pendinte, reclamanta sesizează din nou Curtea Constituțională împotriva respingerii cererii sale în nulitate. La 18 iulie 2011, acțiunea sa a fost declarată inadmisibilă pentru întârziere. de către reclamantă și a considerat că, deși în temeiul articolului 556 din LOPJ, acțiunea în instanță este facultativă și dacă este posibil să se introducă direct o cale de atac în litigiul din Alzada , acesta din urmă trebuie prezentat în termen de 5 zile, pe care recurenta nu l-a respectat în prezenta cauză. Potrivit hotărârii contestate, faptele au avut loc în cursul uneia dintre ultimele ședințe [ale procesului] la sfârșitul lunii octombrie 2009, probabil la 22 dimineața, în timp ce memoriul introductiv al recursului dl zada a fost prezentat la 11 noiembrie 2009, adică în afara termenului 19. Prin decizia din 17 septembrie 2012, Tribunalul Constituțional a declarat acțiunea din partea reclamantei inadmisibile pe motiv de lipsă a încălcării unui drept fundamental. Cererea de sancțiune disciplinară în fața Consiliului General al Autorității Judiciare 21. Noiembrie 2009, recurenta a depus o cerere de sancțiune disciplinară împotriva președintelui Tribunalului în fața comisiei de disciplină a CGPJ. 22. În apărarea sa scrisă din 22 decembrie 2009, magistratul a negat că a ținut aceste afirmații. În plus, acesta a amintit conținutul articolului 37 din Decretul regal 65 [42] din 22 iunie 2001 de aprobare a statutului general al baroului spaniol : În opinia sa, acest articol trebuia interpretat ca nepermițând un alt cuier (birtă) și cerând, în orice caz, ca acesta să fie retras prin intrarea și ieșirea din sală, precum și în timpul luărilor de cuvânt. 23. La 8 februarie 2010, comisia de disciplină a decis clasificarea plângerii. Pe lângă faptul că reclamanta nu reprezenta niciuna dintre părțile la procedură, raportul nota că incidentul a fost produs înainte de începerea procedurii și că nu a avut, prin urmare, niciun impact în desfășurarea procedurii. 24. Recurenta nu a formulat nici o cale de atac împotriva acestei decizii. Dreptul intern relevant 25. La art. 59 din Regulamentul nr. 11 din 26 iulie 2000 privind organele administrative ale instanțelor se poate citi astfel Actele președinților instanțelor, ale Audiencias Procvinciales ] și camerelor li se vor aplica dispozițiile acestui regulament privind actele camerelor competente în materie de funcționare internă a tribunalelor (salas de Gobierno Acordurile lor [președinți ai tribunalelor (...) și camere] vor fi comunicate Consiliului General al Autorității Judiciare (...). Împotriva acestor acorduri, va fi posibil să se introducă o acțiune dalzada în plenul Consiliului General al Autorității Judiciare (...) în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament (...) și, cu titlu complementar, cu cele ale Legii 30/1992 din 26 noiembrie 1992 (...) 26. Articolele 555 și următoarele din Legea organică nr. 6/1985 din 1 iulie 1985 privind sistemul judiciar dispun de art. 555 (...) [măsura] corecție va fi prevăzută de către autoritatea în fața căreia are loc procesul art. 556 Împotriva deciziei de a impune [măsura] corecției, va fi posibil să se introducă o acțiune în justiție în fața grefierului, a judecătorului sau a camerei, care va răspunde în ziua următoare. Împotriva acestei decizii sau împotriva celei de a impune sancțiunea, în cazul în care recursul de la culpă nu a fost utilizat, va fi posibil să se introducă, în termen de cinci zile, o cale de atac în fața camerei competente în materie de funcționare internă a instanțelor (sala de Gobierno) ), care se va pronunța după un raport prealabil al grefierului, judecătorului sau camerei care a impus sancțiunea (...) art. 557 În cazul în care una dintre [măsurile de corecție] speciale prevăzute în legislație este pertinentă (...), este necesar să se aplice dispozițiile celor două articole anterioare în ceea ce privește modalitățile lor de impunere și acțiunile care pot fi utilizate 27. art. 684 din Codul de procedură penală reglementează în art. 684 competențele disciplinare ale președintelui Tribunalului art. 684 (...) Președintele va putea rechema în ordine orice persoană care îi cauzează o tulburare și îi va scoate din spațiul în care este considerat relevant (...) 28. Dispozițiile relevante ale Decretului regal nr. 656/2001 din 22 iunie 2001 de aprobare a statutului general al baroului spaniol, prevede art. 1. Avocații vor fi prezenți în fața instanțelor care poartă rochie și, în mod opțional, cu cioc, fără alte semne distinctive decât cel al baroului, și vor adapta ținuta lor la demnitatea și prestigiul rochiei, precum și la respectul [datorit] justiției. (2) Avocații nu vor fi obligați să se descopere decât la intrare sau la ieșirea din sălile de judecată și la momentul de a solicita cuvântul Articolul În tribunale va fi desemnat un loc separat de public, în aceleași condiții ca și cel raportat pentru reprezentanții [Părți], la uzul [alți] avocați care, îmbrăcați în rochie, doresc să participe la procesele și audierile publice GRIFS 29. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurenta se plânge că: nu există nicio instanță internă care să fi cunoscut din adâncul revendicărilor sale. 30. Invocând, de asemenea, articolele 8 și 9 din convenție și art. 1 din protocol și 12 la Convenție, recurenta se plânge că nu a fost autorizată să ia loc în zona rezervată părților cu capul acoperit de hijab. Comisia susține, pe de o parte, că reglementarea relevantă nu: nu în mod expres portul eșarfei în astfel de circumstanțe; pe de altă parte, ea vede o discriminare în raport cu colegii săi de afaceri care, îmbrăcată ca ea în rochia lor de avocat, nu poartă hjab. PE DESPRE încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenția 31. 6 alin. (1) din Convenție, ale cărei părți implicate au art. 6 § Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) În primul rând, guvernul reproșează recurentei că nu și-a îndeplinit obligația de bună-credință prevăzută la art. 34 și 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție, deoarece nu a menționat, în cererea sa inițială, acțiunea sa la camera competentă în materie de funcționare internă a instanțelor (sala de Gobierno) din la Audiencia Nacional din 16 martie 2011 și nici respingerea ulterioară a acesteia pentru întârziere printr-o decizie din 18 iulie 2011. 39 din statutul general al baroului spaniol (care prevede o locație specifică în sălile pentru avocați, alții decât reprezentanții părților), pe care le-a prezentat în fața Curții, fără a fi invocat în procedura internă. 33. Guvernul exclude, de asemenea, neobosirea căilor de atac interne, în măsura în care, pe de o parte, în cazul în care reclamanta nu a contestat decizia din 18 iulie 2011 de respingere a acțiunii sale pentru întârziere și, pe de altă parte, în cazul în care audiencia Agha a respins acțiunea recurentei pentru întârziere, din cauza faptului că a fost prezentat după termenul de cinci zile prevăzut la art. 35. Curtea nu este chemată să se pronunțe cu privire la aceste afirmații, având în vedere faptul că cererea se confruntă cu alte cauze de mai jos. Cu privire la presupusa lipsă de răspuns la afirmațiile recurentei 36. Curtea ia notă de faptul că instanțele spaniole (în special, Tribunalul Suprem în hotărârea sa din 2 noiembrie 2010) au considerat că calea adecvată pentru pretențiile recurentei era cea prevăzută la articolele 556 și următoarele din LOPJ și că, având în vedere aceste dispoziții, recurenta și-a formulat în mod tardiv cererea; din acest motiv, decizia din 18 iulie 2011 a Comisiei audiencia Agriculture 37. În această privință, Curtea constată că recurenta însăși a introdus inițial acțiunea sa în cauza Alzada în fața Camerei competente în materie de funcționare internă a instanțelor (sala de Gobierno) de la la . Audiencia Nacional . Or, procedura corespunzătoare era reglementată în mod clar de articolele 556 și următoarele din LOPJ (punctul 26 de mai sus). 38. Curtea constată, de altfel, că hotărârea Tribunalului Suprem din 2 noiembrie 2010 este neechivoc în acest sens. În special, hotărârea a declarat că "actul" este "măsură de corecie specială" a numărului celor menționate la art. 557 din LOPJ, calificare care face aplicabilă regimul de recurs prevăzut la art. 556 din aceeași lege; și anume, în primul rând, o cale de atac care urmează să fie prezentată în fața aceleiași instanțe, responsabilă de procesul penal (recursul de recurs d Curtea a Uniunii Europene (denumită în continuare "Justiția"), apoi, în caz de respingere, o acțiune în fața camerei competente în materie de funcționare internă a instanțelor (sala de Gobierno) de la la mailul Audiencia Agha 39. Prin urmare, reclamanta nu putea să se prevaleze de articolul respectiv. 59 din Regulamentul privind organele de administrație ale instanțelor, dispoziție care se referea numai la acțiunile introduse în fața CGPJ (punctul 25 de mai sus). 40. Curtea arată că reclamanta a urmat două căi paralele în fața respingerii cererii sale în declarație împotriva hotărârii Tribunalului Suprem. 41. L Amgaro , care a fost declarată inadmisibilă printr-o decizie din 17 septembrie 2012. 42. Laatre a conchis pentru ea să sesizeze din nou, la 16 martie 2011, Ladiennecia Agha Sala de Gobierno ), care și-a respins acțiunea printr-o decizie din 18 iulie 2011, care a fost organizată după cum urmează este de data aceasta recunoscută ca fiind competentă pentru examinarea dosarului (revenind astfel la decizia sa din 14 decembrie 2009, prin care a trimis dosarul CGPJ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43. În măsura în care recurenta, pentru a critica respingerea acțiunii sale pentru întârziere, se pronunță asupra aplicabilității dispozițiilor LOPJ în cazul de față, el ia act de faptul că instanțele interne au fost deja pronunțate, considerând că aceste dispoziții erau cele aplicabile în speță și că, în ultimă instanță, Tribunalul Constituțional, în decizia sa din 17 septembrie 2012, a considerat inadmisibilă acțiunea din în această privință, Curtea amintește autorităților naționale, în special curților și tribunalelor, că este de competența de a interpreta faptele și legislația internă (a se vedea, mutatis mutandis Burut c. Austria, 22 februarie 1996, § 29, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996 II, Brualla Gómez de la Torre c. Spania, 19 decembrie 1997, § 31, Rec. 1997 VIII, și Edificaciones March Gallego S.A. c. Spania, 19 februarie 1998, § 33, Rec., 1998 I) și nu îi revine sarcina de a înlocui propria apreciere a faptelor și a dreptului lor în lipsa unei arbitrale, cu excepția cazului în care și în măsura în care aceasta ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție (a se vedea, printre altele, Hotărârea Tejedor García c. Spania, 16 decembrie 1997, § 31, Rec., 1997 VIII). 45. În lumina argumentelor de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La aplicarea articolelor 556 și următoarele din LOPJ în speță nu poate fi considerată nerațională sau arbitrară, Curtea trebuie să respingă acest aspect ca fiind în mod vădit nefondat, în conformitate cu articolele 35 § 3 și 4 din Convenție. Cu privire la încălcarea prezumată a articolelor 8 și 9 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 46. În acest sens, Curtea face trimitere la argumentele expuse la alineatele 36-48. 45 de mai sus și constată că introducerea tardivă de către reclamant a primei sale acțiuni în instanțele din Alzada a privat instanțele interne de posibilitatea de a se pronunța asupra fondului pretențiilor sale. 49. Prin urmare, aceste obiecții trebuie respinse pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție, din cauza nerespectării de către reclamant a formalităților prevăzute de dreptul național pentru introducerea acțiunilor. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 19 mai 2016. Stephen Phillips Helena Jäderblom Grefier Președinte