AFFAIRE WINTERSTEIN ET AUTRES c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Dommage matériel et préjudice moral - réparation (Article 41 - Préjudice moral;Dommage matériel;Satisfaction équitable)
AFFAIRE WINTERSTEIN ET AUTRES c. FRANCE (CtEDO, 2016)
SECȚIUNEA A CINCEA
CAUZA WINTERSTEIN ȘI ALȚII c. FRANȚA
(Cerere nr. 27013/07)
HOTĂRÂRE
(Satisfacție echitabilă)
STRASBOURG
28 aprilie 2016
DEFINITIVĂ
28/07/2016
Această hotărâre a devenit definitivă în virtutea articolului 44 § 2 al Convenției. Poate fi supusă unor corecturi de formă.
În cauza Winterstein și alții c. Franța,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), ședând sub formă de cameră alcătuită din:
Angelika Nußberger,
președintă,
Ganna Yudkivska,
Erik Møse,
André Potocki,
Yonko Grozev,
Carlo Ranzoni,
Mārtiņš Mits,
judecători,
și din Claudia Westerdiek,
grefieră de secțiune,
După deliberări în ședință de consiliu pe 29 martie 2016,
Pronunță hotărârea următoare, adoptată la acea dată:
PROCEDURĂ
La originea cauzei se află o cerere (nr. 27013/07) dirigată împotriva Republicii Franceze și prin care douăzeci și cinci cetățeni francezi, în numele lor și în numele copiilor lor minori («reclamanții»), au sesizat Curtea pe 13 iunie 2007 în virtutea articolului 34 al Convenției de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale («Convenția»).
Reclamanții au fost reprezentați de doamnele F. Poupardin și M.‑A. Soubré M'Barki, avocate la Pontoise. Guvernul francez («Guvernul») a fost reprezentat de agenții săi, doamna E. Belliard, directoare a afacerilor juridice la ministerul Afacerilor Externe, cărei i-a succedat dl. F. Alabrune.
Printr-o hotărâre din 17 octombrie 2013 («hotărârea de fond»), Curtea a constatat că a existat, pentru toți reclamanții, o încălcare a articolului 8 al Convenției în măsura în care aceștia nu au beneficiat, în cadrul procedurii de expulzare din terenurile pe care le ocupau în pădurea Trou-Poulet din Herblay, de un examen al proporționalității ingerințelor în conformitate cu cerințele acestui articol. În plus, a constatat că a existat și o încălcare a articolului 8 pentru acei reclamanți care au solicitat relogarea pe terenuri familiale, din cauza lipsei de ținere suficiență în seama a nevoilor lor.
Invocând art. 41 al Convenției, reclamanții solicitau diverse sume în repararea daunelor materiale și morale suferite, precum și despăgubirea cheltuielilor efectuate în fața Curții.
Întrebarea privind aplicarea articolului 41 al Convenției nefiind în stare de judecată, Curtea a amânat-o și a invitat Guvernul și reclamanții să-i prezinte în scris, în termen de trei luni de la data când hotărârea ar fi devenit definitivă, observațiile lor pe această materie și în special să o informeze cu privire la orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 190, și punctul 4 din dispozitiv).
Atât reclamanții cât și Guvernul au depus observații.
Pe 20 martie 2014, Mișcarea ATD Pată Comună, care era reclamantă în hotărârea de fond, a informat Curtea că Rosita Ricono a decedat pe 9 martie 2013, lăsând ca moștenitori copiii săi Sony și Brenda Winterstein, născuți în 1993 și respectiv 1999 din uniunea sa cu Jessy Winterstein (de asemenea reclamant în propriul nume și în numele acestora), precum și Manzon Ricono, născut în 2007 din uniunea sa cu Francis Dorkel (nu este reclamant). Pe 16 decembrie 2015, Sony și Brenda Winterstein au exprimat dorința de a continua petiția în numele mamei lor.
FAPTE
I. EVOLUȚIA SITUAȚIEI DUPĂ HOTĂRÂREA DE FOND
În hotărârea de fond (§ 40), Curtea a făcut distincție între trei grupuri de reclamanți: familiile relogare în locuințe sociale, familiile rămase sau revenit la Herblay și acelea care au plecat din regiunea. Conform ultimelor informații de care dispune Curtea, situația unor reclamanți a evoluat după cum urmează:
- Martine Payen, care era rămasă în pădurea Trou-Poulet, a acceptat o locuință socială în Deux-Sèvres pentru a se apropia de fiica sa;
- Mario Guiton locuiește în prezent cu Stella Huet și copiii lor în pădurea Trou-Poulet alături de părinții săi, Germain Guiton și Michèle Périoche;
- Steeve Lefevre, Graziella Avisse și copilul lor trăiesc alături de membri ai familiei pe un teren la Saint-Ouen l'Aumône pentru care nu au titlu de proprietate;
- Pierre Mouche locuiește pe o zonă de cazare la Gargenville, alături de fiica sa Vanessa Ricono, fiul acesteia și alți membri ai familiei;
- Franck Mouche, fiul lui Pierre Mouche, a locuït pe zone de cazare și parcări din zone comerciale, uneori alături de tatăl lui. Adresa sa actuală nu este cunoscută;
- Philippe Lefèvre, cu partenera sa (care nu este reclamantă) și copilul lor, nu are o locuință fixă și se deplasează între părinții soției în Mayenne și Val d'Oise;
- Jessy Winterstein este cazat la rude în diverse locuri (Argenteuil, Evreux, Herblay și Méry-sur Oise). Cât privește Sony și Brenda, copiii pe care i-a avut cu Rosita Ricono, decedata pe 9 martie 2013, primul, fiind în cuplu, este cazat de familia partenerei sale și cea de-a doua locuiește, fie cu tatăl ei, fie cu mătuși sale;
- Gypsy Debarre a fost cazată cu trei dintre copiii săi la un unchi din Haute-Savoie, apoi i s-a propus o cazare provizorie la rude din Grenoble; fost concubinul ei, Paul Mouche, nu are o locuință fixă. Adresa lor actuală nu este cunoscută.
II. EVOLUȚIA JURISPRUDENȚEI INTERNE
După adoptarea hotărârii de fond, mai multe decizii au tras consecințele constatării încălcării privind lipsa ținerii în seama de judecătorii interni a proporționalității ingerințelor în drepturile pe care reclamanții le trag din art. 8 al Convenției (§§ 155-158).
Astfel, prin două ordine din 24 ianuarie și 2 iulie 2014, judecătorul de urgență al tribunalului regional de prim-rang din Bobigny a respins cererile depuse respectiv de o societate privată și de primăria Bobigny, cu scopul expulsării unor tabere de romi instalate ilegal pe terenuri proprietatea acestora. Bazandu-se în special pe art. 8 al Convenției și pe hotărârile pronunțate de Curt în prezenta cauză și în cauza Yordanova și alții c. Bulgaria (nr. 25446/06, 24 aprilie 2012), judecătorul a procedat la un examen al proporționalității măsurilor de expulzare solicitate care l-a condus să cântărească, pe de o parte, dreptul de proprietate al celor care au formulat cereri și, pe de altă parte, dreptul la respectul vieții private și familiale și al domiciliului învinuiților, pentru a prevaloriza pe din urmă. A ținut seama în special de vechimea și stabilitatea instalării, interesul superior al numeroșilor copii care frecventează școala și lipsa măsurilor de relogare.
Într-o hotărâre din 22 ianuarie 2015, curtea de apel din Paris, deși a confirmat o ordine a președintelui tribunalului regional de prim-rang din Paris care ordonase expulsarea unei tabere de romi de pe un teren proprietatea orașului Paris, a considerat totuși că-i aparține să aprecieze proporționalitatea acestei măsuri «la lumina dreptului lor la respectul vieții private și familiale, dreptul lor la demnitate și dreptul lor la locuire, care sunt de valoare egală cu dreptul de proprietate al orașului Paris». În speță, curtea de apel a estimat că expulsarea nu era disproporționată, dar a acordat ocupanților un termen de șase luni pentru a permite serviciilor statului să procedeze la diagnosticul și sprijinul prevăzute de circulara interministerială din 26 august 2012 referitoare la modalitățile operațiunilor de evacuare a taberelor ilicite.
În sfârșit, pe 17 decembrie 2015, Curtea de Casație (camera civile 3) a, la invocarea articolului 8 al Convenției, anulat o hotărâre a curții de apel din Versailles care, într-o cauză opunând orașului Herblay proprietara unui teren pe care fuseseră instalate cabane și caravane pe care le ocupa cu familia sa, fusese în favoarea cererii în urgență a orașului vizând îndepărtarea acestora pentru neconformitate cu regulile de urbanism. Curtea de apel susținuse că nici art. 8, nici dreptul la locuire nu puteau crea obstacol respectării normelor de urbanism, nici puteau face dispărută perturbarea rezultând din încălcarea acestora sau puteau șterge caracterul manifest ilicit al acesteia.
Curtea de Casație s-a exprimat în felul următor:
«(...) pronunțând astfel, fără a căuta, așa cum i se ceruse, dacă măsurile ordonate erau proporționale în raport cu dreptul la vie privată și familială și la domiciliu [ale celor interesați], curtea de apel nu a acordat o bază legală hotărârii sale.»
În consecință, Curtea de Casație a retrimis cauza în fața curții de apel din Versailles altfel constituită.
DREPTURI
I. PRIVIND CALITATEA PENTRU ORIZONT A SONY ȘI BRENDA WINTERSTEIN
Curtea constată că Sony și Brenda Winterstein, moștenitori ai Rosita Ricono, au manifestat dorința de a continua petiția în numele mamei lor și le recunoaște calitate pentru a se substitui de acum înainte acesteia. Prezenta hotărâre va continua să numească Rosita Ricono drept reclamantă, deși calitatea aceasta trebuie de acum să fie atribuită moștenitorilor săi (a se vedea în special Dalban c. România [GC], nr. 28114/95, § 1, CEDO 1999‑VI și Malhous c. Republica Cehă (decizie) [GC], nr. 33071/96, CEDO 2000‑XII).
II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 46 AL CONVENȚIEI
Curtea amintește că, atunci când constată o încălcare, Statul pârât are obligația, în virtutea articolului 46 al Convenției, nu numai de a plăti celor interesați sumele acordate la titlu de satisfacție echitabilă prevăzută de art. 41, ci și de a adopta măsuri individuale și/sau, după caz, generale în ordinea sa juridică internă, pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte și pentru a șterge consecințele acesteia, obiectivul fiind de a plasa reclamantul, pe cât posibil, într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost dacă nu ar fi existat o nerespectare a cerințelor Convenției (a se vedea printre multe altele Del Río Prada c. Spania [GC], nr. 42750/09, § 138, CEDO 2013 și jurisprudența citată).
Dacă Statul pârât rămâne liber în principiu, sub controlul Comitetului Miniștrilor, de a alege mijloacele de a-și îndeplini obligațiile sale în virtutea articolului 46 § 1 al Convenției, cu condiția ca aceste mijloace să fie compatibile cu concluziile cuprinse în hotărârea Curții, aceasta din urmă poate, în anumite situații particulare și pentru a ajuta Statul pârât să-și îndeplinească aceste obligații, indica tipul de măsuri care ar putea fi adoptat pentru a pune capăt situației care a dus la constatarea unei încălcări (Del Río Prada, mai sus citat, § 139 și jurisprudența citată).
Curtea consideră că așa este cazul în speță. Ea amintește că, în hotărârea pe fond, a concluzionat (§ 167) că a existat, în ceea ce privește toți reclamanții, o încălcare a articolului 8 al Convenției în măsura în care aceștia nu au beneficiat, în cadrul procedurii de expulzare, de un examen al proporționalității ingerințelor conforme cu cerințele acestui articol. În plus, a concluzionat că a existat și o încălcare a articolului 8, pentru acei reclamanți care au solicitat relogarea pe terenuri familiale, din cauza lipsei de ținere suficiență în seama a nevoilor lor.
Curtea se bucură de evoluția jurisprudenței interne din după adoptarea hotărârii de fond, ceea ce se manifestă în special prin hotărârea pronunțată de Curtea de Casație pe 17 decembrie 2015 (paragrafele 9‑13 mai sus). Observă totuși că hotărârea curții de apel din 13 octombrie 2005 poate fi executată în orice moment și că majorația continuă să curgă cu privire la reclamanții care au rămas în pădurea Trou-Poulet (paragraf 113 din hotărârea de fond). Dreptul francez nepermițând încă, în materie civilă, redeschiderea unei proceduri în urma unei hotărâri care constată o încălcare a Convenției, Curtea consideră că execuția hotărârii de fond implică în primul rând ca autoritățile să se angajeze să nu ia măsuri în vederea executării silite a hotărârii din 13 octombrie 2005 mai sus citată (a se vedea mutatis mutandis Yordanova și alții c. Bulgaria, nr. 25446/06, § 167, 24 aprilie 2012).
Curtea consideră în plus că execuția hotărârii de fond implică ca toți reclamanții care nu au fost încă relogați să poată, ținând seama de vulnerabilitatea lor și nevoile lor specifice, fi acompaniați în vederea accesului lor la o locuință, pe un teren familial sau în locuință socială conform dorințelor lor, și să beneficieze, în așteptarea acestui lucru, de o cazare durabilă fără risc de expulzare.
III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI
Conform articolului 41 al Convenției:
«Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia, și dacă dreptul intern al Părții Contractante nu permite ștergerea decât incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.»
A. DAUNELE
Daunele materiale
a) Argumentele părților
i) Reclamanții
Mai mulți dintre reclamanți care au plecat din pădurea Trou-Poulet invocă că au trebuit să abandoneze cabane sau caravane precum și bunurile pe care le conțineau și solicită despăgubirea pentru daunele materiale suferite. Catherine Herbrecht pretinde 600 EUR, Pierre Mouche, Rosita Ricono, Paul Mouche și Gypsy Debarre 2 000 EUR, Thierry Lefèvre și Sophie Clairsin, Patrick Lefèvre și Sylviane Huygue‑Bessin 3 000 EUR și Solange Lefèvre 5 000 EUR. Perechile formate din Thierry Lefèvre și Sophie Clairsin și Patrick Lefèvre și Sylviane Huygue‑Bessin precizează că suma de 3 000 EUR pe care o solicită include o parte corespunzătoare investiției pe care au făcut-o prin achiziționarea terenului pe care s-au instalat (§ 40 din hotărârea de fond).
ii) Guvernul
Guvernul subliniază că nici o dovadă nu este prezentată pentru a ateста realitatea pierderilor pretinse și nici a sumei acestora. Propune următoarele sume: 300 EUR pentru Catherine Herbrecht, 1 000 EUR fiecare pentru Pierre Mouche, Rosita Ricono, Paul Mouche și Gypsy Debarre, 1 500 EUR pentru fiecare dintre perechile formate din Thierry Lefèvre și Sophie Clairsin și Patrick Lefèvre și Sylviane Huygue‑Bessin și 2 500 EUR pentru Solange Lefèvre.
b) Aprecierea Curții
Cu privire la cererea de reparare a daunelor materiale, Curtea amintește că trebuie să existe un liant de cauzalitate între daunele pretinse de reclamanți și încălcarea Convenției (a se vedea printre altele Kurić și alții c. Slovenia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 26828/06, § 81, CEDO 2014). Pentru a determina în asemenea caz nivelul de satisfacție echitabilă pe care este necesar să-l acorde fiecărui reclamant pentru pierderile sale materiale, Curtea se bucură de un putere de apreciere pe care o exercită în funcție de ceea ce consideră echitabil (ibidem, § 82 și jurisprudența citată).
În speță, încălcarea articolului 8 constatată de Curte se datorează faptului că instanțele interne au ordonat expulsarea sub astreinte a reclamanților, fără a fi analizat proporționalitatea acestei măsuri (§§ 156‑158 din hotărârea de fond). Chiar dacă nu se poate specula asupra ceea ce ar fi fost rezultatul procedurii în caz contrar, Curtea consideră totuși probabil, așa cum arată deciziile intervenit după adoptarea hotărârii de fond (paragrafele 9-13 mai sus), că în vedere a vechimii și stabilității instalării reclamanților și a tolerei lungi a orașului, interesului superior al numeroșilor copii care frecventează școala și lipsei măsurilor de relogare pentru cei mai mulți dintre aceștia, măsura de expulzare ar fi fost, fie respingă, fie asortită de termene și garanții care să le permită să-și pregătească plecarea în condiții mai bune.
Or, din dosarul cauzei reiese că reclamanții care au plecat în grabă în urma procedurii de expulzare au trebuit să abandoneze, fie caravana lor, fie cabane sau bungalouri pe care le construiseră (care au fost imediat distruse de autoritățile orașului) cu bunurile personale pe care le conțineau. Curtea consideră deci că acest aspect al daunelor materiale suferite de aceștia este legat de încălcarea constatată și că trebuie să fie despăgubit. Dimpotrivă, suma solicitată de Thierry Lefèvre și Sophie Clairsin, Patrick Lefèvre și Sylviane Huygue-Bessin la titlu de investiție pe terenul pe care îl ocupă nu poate fi luată în considerare la acest titlu și suma solicitată va fi redusă în consecință.
Ținând seama de dificultatea de a fixa cu precizie pierderile suferite de reclamanți și de elementele de care dispune, Curtea decide să le acorde următoarele sume:
600 EUR pentru Catherine Herbrecht, 2 000 EUR fiecare pentru Pierre Mouche, Rosita Ricono, Paul Mouche și Gypsy Debarre, 2 000 EUR pentru fiecare dintre perechile formate din Thierry Lefèvre și Sophie Clairsin și Patrick Lefèvre și Sylviane Huygue‑Bessin și 3 000 EUR pentru Solange Lefèvre.
Daunele morale
La titlu de daune morale, acei reclamanți care au rămas în pădurea Trou-Poulet (Laetitia Winterstein, Germain Guiton, Michelle Perioche precum și Mario Guiton și Stella Huet) solicită 7 500 EUR; ceilalți reclamanți pretind sume variind de la 15 000 EUR (Martine Payen, Thierry Lefèvre și Sophie Clairsin, Patrick Lefèvre și Sylviane Huygue‑Bessin, Catherine Herbrecht, Catherine Lefèvre, Sabrina Lefèvre, Solange Lefèvre și Sandrine Plumerez) la 20 000 EUR (Pierre Mouche, Paul Mouche, Franck Mouche, Gypsy Debarre, Steeve Lefèvre și Graziella Avisse, Jessy Winterstein, Rosita Ricono, Philippe Lefèvre și Vanessa Ricono).
Referindu-se la hotărârea de fond, Guvernul invocă că daunele morale pe care se pot prevala reclamanții sunt diferite în funcție de faptul dacă au suferit doar din cauza lipsei de examen al proporționalității măsurii de expulzare sau dacă au suferit și din cauza lipsei de relogare pe terenuri familiale. Guvernul observă că Solange Lefèvre, Catherine Lefèvre, Sabrina Lefèvre, Sandrine Plumerez și Martine Payen au fost casate în locuințe sociale și consideră că suma de 3 000 EUR ar fi de natură să despăgubiți daunele morale ale acestora. Propune o sumă de 7 000 EUR pentru ceilalți reclamanți.
Curtea constată că reclamanții se împart în trei grupuri pentru prezentarea cererilor lor: un prim grup de reclamanți (cei care au rămas în pădurea Trou-Poulet, și anume Laetitia Winterstein, Germain Guiton, Michelle Perioche precum și Mario Guiton și Stella Huet) limitează la 7 500 EUR pretenția lor la titlu de daune morale. Legată de aceste cereri, Curtea le admite în totalitate.
Al doilea grup de reclamanți, care au fost relogați în locuințe sociale sau au găsit o instalare relativ stabilă (și anume Martine Payen, Thierry Lefèvre și Sophie Clairsin, Patrick Lefèvre și Sylviane Huygue‑Bessin, Catherine Herbrecht, Catherine Lefèvre, Sabrina Lefèvre, Solange Lefèvre și Sandrine Plumerez) solicită 15 000 EUR iar al treilea grup, corespunzând celor care nu au o locuință fixă (Pierre Mouche, Paul Mouche, Franck Mouche, Gypsy Debarre, Steeve Lefèvre și Graziella Avisse, Jessy Winterstein, Rosita Ricono, Philippe Lefèvre și Vanessa Ricono) 20 000 EUR. Curtea consideră că aceste sume corespund daunelor suferite de reclamanți și decide să le le acorde.
B. CHELTUIELI ȘI COSTURI
Reclamanții solicită în comun 12 500 EUR pentru cheltuielile și costurile efectuate în fața Curții, descompuse după cum urmează: 5 000 EUR pentru rambursarea onorariilor avocaților lor (pentru care justifică prin note de onorar), 2 500 EUR la titlu de cheltuieli diverse de deplasare și transport și 2 500 EUR la titlu de activitate de actualizare din 17 octombrie 2013 (data hotărârii de fond).
Guvernul observă că în afară de justificări pentru onorariile avocaților, nici o piesă justificativă nu este prezentată. Propune să se acorde reclamanților o sumă globală de 5 000 EUR.
Conform jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și costurilor decât în măsura în care se dovedesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, ținând seama de justificările în posesia sa și de criteriile mai sus menționate, Curtea consideră rezonabil să acorde în comun reclamanților suma de 5 000 EUR pentru procedura în fața sa.
C. DOBÂNZI PE ÎNTÂRZIERE
Curtea consideră că este adecvat să se calibreze rata dobânzilor pe întârziere pe baza ratei dobânzii facilitații de creditare marginale a Băncii Centrale Europene majorate cu trei puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE,
Pronunță
a) că Statul pârât trebuie să verseze reclamanților, în termen de trei luni de la data când hotărârea va fi devenit definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 al Convenției, următoarele sume:
i. pentru daune materiale
- 600 EUR (șase sute de euro) pentru Catherine Herbrecht,
- 2 000 EUR (doi mii de euro) fiecare pentru Pierre Mouche, Rosita Ricono (de repartizat între copiii săi Sony și Brenda Winterstein și Manzon Ricono), Paul Mouche și Gypsy Debarre,
- 2 000 EUR (doi mii de euro) pentru fiecare dintre perechile formate din Thierry Lefèvre și Sophie Clairsin și Patrick Lefèvre și Sylviane Huygue‑Bessin,
- 3 000 EUR (trei mii de euro) pentru Solange Lefèvre,
plus orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit;
ii. pentru daune morale
- 7 500 EUR (șapte mii cinci sute de euro) fiecare pentru Laetitia Winterstein, Germain Guiton și Michelle Perioche,
- 7 500 EUR (șapte mii cinci sute de euro) în comun pentru Mario Guiton și Stella Huet,
- 15 000 EUR (cincisprezece mii de euro) fiecare pentru Martine Payen, Catherine Herbrecht, Catherine Lefèvre, Sabrina Lefèvre, Solange Lefèvre și Sandrine Plumerez,
- 15 000 EUR (cincisprezece mii de euro) pentru fiecare dintre perechile formate din Thierry Lefèvre și Sophie Clairsin și Patrick Lefèvre și Sylviane Huygue‑Bessin,
- 20 000 EUR (douăzeci de mii de euro) fiecare pentru Pierre Mouche, Paul Mouche, Franck Mouche, Gypsy Debarre, Jessy Winterstein, Rosita Ricono (de repartizat între copiii săi Sony și Brenda Winterstein și Manzon Ricono), Philippe Lefèvre și Vanessa Ricono,
- 20 000 EUR (douăzeci de mii de euro) în comun pentru Steeve Lefèvre și Graziella Avisse,
plus orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit;
iii. pentru cheltuieli și costuri,
5 000 EUR (cinci mii de euro) în comun reclamanților, plus orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit,
b) că, de la expirarea acestui termen și până la versare, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu aceea a facilitații de creditare marginale a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;
Respinge
cererea de satisfacție echitabilă pentru ceea ce rămâne.
Pronunțat în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 28 aprilie 2016, în aplicarea articolelor 77 §§ 2 și 3 ale Regulamentului Curții.
Claudia Westerdiek
Angelika Nußberger
Grefieră
Președintă
ANEXĂ
Reclamanții
Nume
Data nașterii
Data instalării
Doamna Laëtitia Winterstein
1974
în propriul nume și în calitate de reprezentantă legală a copiilor săi minori Salomé Winterstein, născută în 1992, Cheyenne François, născută în 1996, Cydelle François, născută în 1999, Naomie François, născută în 2001 și Chico François, născut în 2005
1984
Dl. Jessy Winterstein
1973
în propriul nume și în calitate de reprezentant legal al copiilor săi minori Sony Winterstein, născut în 1993, și Brenda Winterstein, născută în 1999
1982
Doamna Rosita Ricono (decedată în 2013)
1976
1982
Doamna Solange Lefèvre
1948
1967
Dl. Philippe Lefèvre
1988
Doamna Catherine Lefèvre
1964
în propriul nume și în calitate de reprezentantă legală a copiilor săi minori Mallaury Lefèvre, născută în 1995, Davis Lefèvre, născut în 2001 și Angie Lefèvre, născută în 2003
1967
Doamna Sabrina Lefèvre
1988
fiica doamnei Catherine Lefèvre, în propriul nume și în calitate de reprezentantă legală a copilului ei minor Shawn Lefèvre, născut în 2003
Dl. Steeve Lefèvre și Doamna Graziella Avisse
1985
1984
Dl. Thierry Lefèvre și Doamna Sophie Clairsin
1980
1981
în propriul lor nume și în calitate de reprezentanți legali ai copiilor lor minori, Océane Debouis, născută în 2000, Preston Clairsin, născut în 2005 și Tyron Lefèvre, născut în 2006
Dl. Patrick Lefèvre și Doamna Sylviane Huygue-Bessin
1970
1973
în propriul lor nume și în calitate de reprezentanți legali ai copiilor lor minori, Jennifer Lefèvre, născută în 1990, Laura Lefèvre, născută în 1993, Stessy Lefèvre, născută în 1995, Maelis Lefèvre, născută în 2001, Jason Lefèvre, născut în 2003 și Maïna Lefèvre, născută în 2006
1970
Doamna Vanessa Ricono
1988
fiica dl. Pierre Mouche
Doamna Michèle Perioche
1956
1990
Doamna Sandrine Plumerez
1975
în propriul nume și în calitate de reprezentantă legală a copiilor săi minori, Pamela Alison Plumerez, născută în 1996, Dawson Emile Plumerez, născut în 2003 și Kenny Steeve Plumerez, născut în 2004
1993
Dl. Germain Guiton
1950
1990
Dl. Mario Guiton și Doamna Stella Huet
1978
1976
în propriul lor nume și în calitate de reprezentanți legali ai copiilor lor minori, Douglas Guiton, născut în 2000 și Shelley Guiton, născută în 2005
1990
Doamna Martine Payen
1956
1980
Doamna Catherine Herbrecht
1975
în propriul nume și în calitate de reprezentantă legală a copiilor săi minori, Genissa Mouche, născută în 1994, Mandy Mouche, născută în 1996 și Chelsy Herbrecht, născută în 2004
1993
Dl. Paul Mouche și Doamna Gypsy Debarre
1971
1974
în propriul lor nume și în calitate de reprezentanți legali ai copiilor lor minori, Kelly Debarre, născută în 1991, Gypsy-Falon Debarre, născută în 1992, Dylan Debarre, născut în 1995, Prosper Dujardin, născut în 1999, Jordan Dujardin, născut în 2000, și Kency Mouche, născută pe 29 noiembrie 2005
1998
Dl. Pierre Mouche
1950
1982
Dl. Frank Mouche
1974
1980