CtEDO 29.04.2016 AI

KNOX c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
29.04.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KNOX c. ITALIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicată pe 29 aprilie 2016

Cerere nr. 76577/13

Amanda Marie KNOX

împotriva Italiei

depusă pe 24 noiembrie 2013

Reclamanta, d-na Amanda Marie Knox, este o cetățeană a Statelor Unite ale Americii născută în 1987 și rezidând la Seattle. Este reprezentată în fața Curții de d-l Carlo Dalla Vedova, avocat la Roma.

Circumstanțele cauzei

Faptele din cauză, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează.

1.

Desfășurarea faptelor și declarațiile date pe 6 noiembrie 2007

Pe 2 noiembrie 2007, poliția, alertată de terți, s-a întors spre locuința reclamantei, care se afla pe loc cu prietenul ei, d. R.S. Acolo, a descoperit corpul fără viață al d-nai M.K., colocatare a reclamantei, cu gâtul tăiat.

Pe 6 noiembrie 2007, reclamanta a fost audiată de două ori la biroul de poliție din Perugia. Primele declarații au fost date la 1h45 dimineață în fața a patru agenți de poliție și a doua, la 5h45 dimineață, în fața unui magistrat.

Cu puține diferențe, în ambele circumstanțe, reclamanta a afirmat că în seara din 1 noiembrie 2007, d. D.L., proprietar al unui pub unde lucra din când în când, s-a dus la apartamentul reclamantei, că s-a retras în dormitor în compania d-nai M.K. și că, după ceva timp, a auzit strigătele d-nai M.K. provenind din dormitor.

Pe 6 noiembrie 2007, la 12h00, reclamanta a fost pusă în detenție preventivă.

Pe 9 noiembrie 2007, a redactat două memorii de mână pe care le-a transmis avocaților săi. Porțiunile relevante ale unuia dintre acestea se citesc după cum urmează:

[Vorbind despre interogatoriile duse în noaptea din 5 și 6 noiembrie 2007] M-au întrebat ce făcusem [între 1 noiembrie la 15h00 și 2 noiembrie la 1h30] și mi-am dat seama că nu avem prea multe amintiri. Le-am spus că am văzut un film cu R., că am luat masa cu el (...). Mi-au spus că mint, că știu că nu am fost cu R. și că, în schimb, m-am întâlnit cu cineva și că au dovezi că seara aceea am fost acasă. Aceasta m-a pus într-o stare de confuzie mare. Le-am spus că nu mint și au început să se enerveze spunând-mi „opreșteți mintind, știm că ai fost acolo". (...) Aveam frică pentru că nu reușeam să-mi amintesc ce făcusem în perioada de timp pe care o indicaseră. (...) Mi-au spus că știu că am spus lui R. să mint. Le-am spus că nu este adevărat. Apoi am vorbit despre mesajul trimis de [d. D.L.] care mi-a spus să nu merg la muncă seara aceea. M-au întrebat dacă am răspuns la acest mesaj. Nu puteam să-mi amintesc la acel moment, deci am răspuns „nu". Apoi și-au luat telefonul și mi-au arătat un mesaj în care îi spuneam „Ci vediamo, buona serata – Pe curând, seară bună". M-au tratat de „mincinoasă proastă" și mi-au spus că protejez pe cineva. Puneau în fața mea bucăți de hârtie pentru a-mi face scrie numele ucigașului, dar eu nu știam. Nu aveam niciun element pentru a putea răspunde la întrebările lor și aceasta mă terorizează. Pentru că nu reușeam să-mi amintesc. Interpretul m-a spus apoi că a avut un accident groaznic de mașină și nu a avut amintiri despre ce se întâmplase timp de un an. Mi-a spus că poate am văzut ceva groaznic de care nu reușeam să-mi amintesc. După cum nu puteam să-mi amintesc, am început să cred că este adevărat. (...) Mă incitau să furnizez numele ucigașului, altfel aș fi petrecut următorii treizeci de ani în închisoare. Mi-au spus că au luat deja pe ucigaș și că doresc doar ca eu să zic numele, dar eu nu știam nimic. Unul dintre agenți m-a lovit în cap de două ori. În capul meu, căutam răspunsuri. Eram cu adevărat confuzată. (...) Am cerut deci să revad mesajul pe telefonul meu pentru a vedea dacă-mi amintisem că l-am trimis și când am văzut mesajul m-am gândit la [d. D.L.]. M-am imaginat că l-am întâlnit pe terenul de baschet, l-am imaginat în fața casei mele, m-am imaginat acoperindu-mi urechile pentru a nu auzi strigătele [d-nai M.K.] și apoi am spus „d. D.L.". Am spus [d. D.L.], și acum regret total pentru că știu că ceea ce am spus a rănit pe cineva și eu nu am idee dacă el a fost implicat în această poveste sau nu. Apoi m-am comportat în mod histerc, am plâns și eram îngrijorată pentru ce putea să mi se întâmple. Eram atât de confuzată. Mi-au spus că trebuie să scriu totul, dar eu am spus că nu eram sigură (...) și că toate acestea nu mi se păreau reale. Apoi mi-au lăsat să mă odihnesc. Mă gândeam la totul (...) și pe măsură ce mă linișteam, deveneam sigură că lucrurile pe care le spusesem despre [d. D.L.] nu erau adevărate. Dar încă nu-mi amintisem ce făcusem cu prietenul meu după ce am luat masa.

"

Prin decizie din 9 noiembrie 2007, tribunalul din Perugia a ordonat detenci preventivă a reclamantei. A luat în considerare în special rezultatele autopsiei, examenele ADN ale reclamantei și d. R.S., mărturiile și interceptările ambientale culese, precum și anumite contradicții în relatul faptelor furnizat de reclamantă. Această măsură a fost confirmată de tribunal pe 30 noiembrie 2007 și, apoi, de Curtea de Casație, pe 1 aprilie 2008, în urma unui recurs introdus de reclamantă.

În cadrul acestei din urmă ordonnații, Curtea de Casație a considerat că declarațiile date de reclamantă la 5h54 pe 6 noiembrie 2007, contrar celor date în aceeași zi la 1h45, nu erau utilizabile. Se pare că, la 5h45, reclamanta era audiată de un magistrat, dobândind deci calitatea de „persoană pusă în examen" (indagata), fără ca totuși apărarea să fie asigurată conform legii.

2.

Diferitele faze ale procedurii penale la care reclamanta și d. R.S. au fost supuși

Diferitele etape ale procedurii penale pot fi rezumate după cum urmează:

a)

hotărâre de condamnare a curții de asediu din Perugia din 5 decembrie 2009 pronunțată împotriva reclamantei și d. R.S. pentru, printre altele, complicitate în violență sexuală și crimă. Reclamanta a fost condamnată, de asemenea, pentru denunțare calomnioasă, pentru a o fi inculpat pe d. D.L. de moartea d-nai M.K., știind că este nevinovat. În cadrul acestei proceduri, reclamanta a fost audiată pe 13 martie, 12 și 13 iunie 2009. La audiere, ea a confirmat versiunea faptelor rezultând din memoriile sale, în special cu privire la poziția interpretului și presiunile exercitate de acesta și de agenții de poliție, precum și lovirile pe care le-ar fi suferit. Aceste declarații au fost supuse unei ulterioare proceduri penale pentru denunțare calomnioasă inițiate împotriva reclamantei (a se vedea punctul i) mai jos);

b)

hotărâre a Curții de Casație din 2010 condamnând d. R.G., o cunoștință a d-nai M.K., la o pedeapsă definitivă de șaisprezece ani de închisoare pentru crima și violența sexuală perpetrate împotriva acesteia. Această hotărâre a fost pronunțată la finalizarea unei proceduri abreviate;

c)

hotărâre de achitare a reclamantei și d. R.S. pronunțată de curtea de apel din Perugia pe 3 octombrie 2011 privind capetele de complicitate în violență sexuală și crimă și confirmarea condamnării reclamantei pentru denunțare calomnioasă. În porțiunile sale relevante, această hotărâre se citește după cum urmează:

Denunțare calomnioasă

Declarațiile „spontane" date de Amanda Knox pe 6 noiembrie 2007 și memoriile sale au fost achiziționate din dosar.

(...) Declarațiile, chiar dacă pot fi utilizate privind infracțiunea de denunțare calomnioasă, nu pot fi utilizate privind alte infracțiuni de care d-na M.K. a fost victimă, după cum a fost observat de Curtea de Casație în hotărârea sa din 1 aprilie 2008, deoarece acestea, date în absența unui avocat, sunt afectate de nulitate absolută.

Pentru a evalua portada declarațiilor „spontane" și a memoriilor, acestea din urmă, scrise chiar după, trebuie să se ia în considerare contextul în care au fost date declarațiile și memoriile au fost scrise.

Durata obsesivă a interogatoriilor, duse zi și noapte, de mai mulți oameni, împotriva unei tinere străine care, la acea vreme, nu înțelegea și nici nu vorbea bine limba italiană, care-și ignora drepturile, lipsită de asistența unui avocat (la care ar fi avut dreptul, ținând seama că fusese pusă în examen pentru delicte foarte grave) și, în plus, asistată de un interpret care (...) nu s-a limitat la traducere, dar o încuraja să se amintească explicând-i că, probabil, din cauza traumei suferite, era confuzată în amintirile sale, face cu adevărat de înțeles că [reclamanta] se afla într-o situație de presiune psihologică importantă – cuvântul „stres" ar fi limitativ – de natură să ridice îndoieli privind spontaneitatea declarațiilor date. Spontaneitate care s-a manifestat, într-un mod ciudat, pe parcursul nopții, după ore de interogatoriu".

d)

hotărâre a Curții de Casație din 25 martie 2013 anulând hotărârea de achitare privind cei doi inculpați și redirecționând dosarul către Curtea Asediilor de Apel din Florența. Curtea a confirmat condamnarea reclamantei pentru denunțare calomnioasă și a redireccionar această parte a dosarului privind existența unei circumstanțe agravante, și anume faptul că a calomniat pe d. D.L. pentru a nu fi urmărită pentru omor;

e)

ordonnație a Curții de Casație din 30 septembrie 2013 dispunând reluarea anumitor dovezi, la cererea reclamantei și d. R.S.;

f)

hotărâre a Curții Asediilor de Apel din Florența din 30 ianuarie 2014 condamnând reclamanta la douăzeci și opt de ani și șase luni de închisoare pentru complicitate în violență sexuală și crimă și a condamnat reclamanta pentru denunțare calomnioasă, cu circumstanța agravantă, la trei ani de închisoare, astfel făcând această condamnare definitivă;

g)

reclamanta s-a pourvut în casație. A susținut, printre altele, că declarațiile „spontane" din 6 noiembrie 2007 au fost date sub presiune, reamintind pasajele relevante ale hotărârii Curții de Casație din 1 aprilie 2008. Ea a denunțat că nu a fost asistată de un avocat și că a suferit lovituri în cap (scappellotti) în cursul interogatoriului, reamintind conținutul memoriilor sale din 9 noiembrie 2007;

h)

hotărâre a Curții de Casație depusă pe 7 septembrie 2015, achitând reclamanta și d. R.S. de capetele de inculpare pe motiv că faptele contestate nu s-au produs („perchè il fatto non sussiste"):

i)

în interimul acestui timp, reclamanta a fost supusă unei alte proceduri penale pentru denunțare calomnioasă, privind în special declarațiile pe care le-a dat pe 13 martie, 12 și 13 iunie 2009 împotriva agenților de poliție care au procedat la interogatoriile sale. Prin sentință din 14 ianuarie 2016, tribunalul din Florența a achitat reclamanta. A considerat în special că aceasta fusese supusă unei presiuni psihologice puternice din partea investigatorilor, determinând-o să formuleze numele d. D.L. în unicul scop de a pune capăt unui tratament contrar drepturilor persoanei puse în examen. Pasajele relevante ale acestei sentințe, privind ceea ce interesează cererea în cauză, se citesc după cum urmează:

Activitățile de investigații (...) privind reclamanta sunt caracterizate de numeroase nereguli proceduale care au determinat Curtea de Casație să considere [pe 1 aprilie 2008] că declarațiile culese nu erau utilizabile. (...)

Din cauza defectelor activităților [de investigații], procesele-verbale nu sunt fiabile privind ora de începere a activităților. De plus, procesele-verbale nu indică orele de încheiere a acestora. (...)

Alegerea total necorespunzătoare a interpretului a fost, de asemenea, neregulată. Aceștia erau agenți ai biroului de poliție din Perugia. Astfel, erau în situația unei colaborări profesionale cu colegii care efectuau investigațiile. Această situație s-a tradus într-un comportament emoțional tendent către empatia [cu reclamanta]. Aceasta se întâmpla într-un context extrem de delicat, nu doar pentru investigații (declarațiile referitoare la acestea fiind ulterior considerate neutilizabile), ci și privind poziția [reclamantei] care era la acel moment pusă în examen.

Această calitate ambiguă de persoană exercitând funcții auxiliare pentru poliție și, în același timp, aparținând aceleiași echipe de investigatori a fost însoțită de atitudini maternale și transport afectiv (în special privind comportamentul necesar și cel puțin atipic al [doi interpreți] și al unuia dintre agenții de poliție [care, pe de o parte, au adoptat atitudini familiare tind să creeze empatia cu reclamanta și, pe de altă parte, au luat-o de mână și au îmbrățișat-o (abbracciata) în timp ce formula acuzațiile împotriva d. D.L.)] (...).

Interpretul ar fi trebuit să fie străin și neutru în raport cu procedura penală în desfășurare, în scopul evident și elementar de a evita contaminări care se reflectă asupra comportamentului profesional al auxiliarului. (...)

Ansamblul acestor circumstanțe nu figurează în procesele-verbale (...). Singura abordare care se impunea în cazul de față era aceea de a informa persoana pusă în examen de drepturile sale de apărare, declarate inviolabile în Constituția noastră. Aceasta pentru motivi evidente că era vorba de o persoană care trebuia pusă în condiția de a-și apăra libertatea personală împotriva puterii de autoritate a Statului, acesta din urmă având deja atribuit [reclamantei], prin intermediul investigatorilor, calitatea de persoană pusă în examen. (...)

Această situație se pune în contradicție cu detenția imediat următoare [a reclamantei], care tocmai fusese tratată cu o atitudine maternală și afecțiune plăcută. Această desfășurare a faptelor a creat cu sigurință o anumită stânjenire, cel puțin pentru persoana interesată, care ar fi trebuit evitată (...) pentru a salva demnitatea [reclamantei] (...), precum și libertatea sa personală, ca drept fundamental și inviolabil al persoanei, care constituie un aspect (...) al drepturilor fundamentale ale omului. (...)

[În acest context] principiul prezumției de nevinovăție a fost, de asemenea, încălcat. (...)

"

3.

Alte elemente privind desfășurarea interogatoriilor reclamantei

a)

Interceptările telefonice culese de biroul de poliție din Perugia pe 4 noiembrie 2007

Din procesul-verbal aferent rezultă că reclamanta a indicat interlocutorului că fusese pusă sub presiune puternică și stres de autoritățile. A constatat că lipsia somnului din noptea anterioară unde dormise doar două ore. D. R.S., care a intervenit și în conversația telefonică, a indicat că poliția era în curs de „apăsare a creierului" reclamantei (literal „să-i lueze creierul în picioare").

b)

Procesul-verbal al ședinței din 13 martie 2009, privind în special mărturisirea d-nai A.D.

D-na A.D., agent de poliție exercitând și funcții de interpret, a asistat la interogatoriul reclamantei în noaptea din 5 și 6 noiembrie 2007.

La sosirea la biroul de poliție din Perugia, aproximativ la 00h30 din 6 noiembrie 2007, reclamanta era deja supusă unui interogatoriu de doi agenți de poliție.

Conform mărturiei d-nai A.D., reclamanta era, la început, destul de calmă. Cu toate acestea, la un moment dat, ea a afirmat că nu răspunsese la un sms care i fusese trimis de d. D.L. Odată ce răspunsul ei de pe mobil i fu arătat, reclamanta a suferit un „șoc emoțional", a început să plângă purtând mâinile la urechi și clătinând capul spunând „Este el! Este el o simt, e rău".

Conform acestei mărturii, reclamanta era înconjurată de polițiști care o confortau, unul dintre ei i-a luat și mâinile pentru a o liniști. Reclamanta nu ar fi suferit mau trăitări, nu ar fi fost lovită în cap. Nimeni nu i-ar fi amenințat cu fraze de genul „vei petrece treizeci de ani în recluziune". Nimeni nu i-ar fi spus la niciun moment „dacă numești un avocat, pentru tine este mai rău".

Din această mărturie rezultă, de asemenea, că, la un moment al interogatoriului, d-na A.D., în scopul de a stabili o relație umană și de încredere cu reclamanta, i-ar fi povestit anecdote din viața sa privată, cum ar fi faptul că are două fiice de aproximativ aceeași vârstă ca reclamanta, precum și un episod traumatizant pe care l-a trăit (o fractuă a picioarelor) din cauza căruia și-a pierdut memoria privind faptele care s-au produs.

La mărturie, d-na A.D. a afirmat, de asemenea, că joacă rolul de „mediatoare" în sensul că munca ei nu consistă doar în traducerea declarațiilor, ci și în trezirea unei relații umane cu interlocutorul pentru „a percepe nevoile persoanei în cauză și a le traduce".

D-na A.D. a indicat, apoi, că li-a fost cerut reclamantei dacă dorește să numească un avocat și ea a răspuns cu nu. Această circumstanță nu a fost, cu toate acestea, transcrisă în procesul-verbal.

Conform d-nai A.D., reclamanta apoi s-a odihnit adormind pe o scaun care i fusese pus la dispoziție. La 8h00 getuul a fost înlocuit de o colegă.

c)

Procesul-verbal din 12 iunie 2009, privind în special audirea reclamantei

La această audiere, reclamanta a declarat că fusese lovită în cap de două ori de o polițistă în cursul interogatoriului ei. A expus că polițiștii foloseau cu ea un ton alterat și că strigau. Reclamanta a indicat, de asemenea, că nu i-a fost permis să folosească telefonul pentru a apela mama ei. În plus, a semnalat că, după ce a dat declarații incriminând pe d. D.L., a cerut de mai multe ori să fie audiată din nou, deoarece nu era sigură de ceea ce declarase, ținând seama de situația de confuzie și stres emoțional.

Reclamanta a declarat, de asemenea, că a cerut să poată fi asistată de un avocat și că, cu toate acestea, aceasta i-a fost deconsiliată de polițiști care i-au indicat că „prezența unui avocat ar fi agravat situația ei, deoarece demonstra astfel că nu dorește să coopereze cu poliția". Reclamanta a renunțat, deci, la asistența juridică.

În final, în cursul audieri, ea a susținut că, în timp ce redacta declarații împotriva d. D.L., ea se afla într-o stare de incapacitate, ținând seama de presiunea psihologică puternică exercitată asupra ei.

4.

Publicarea informațiilor personale

În cursul detenției sale în penitenciarul din Perugia, reclamanta a fost examinată de un medic al institutului penitenciar, cu ocazia unui pretins control al virusului HIV. Cu această ocazie, medicul i-a cerut să indice toate persoanele cu care întreținuse relații sexuale.

Zilele următoare, aceste informații private au fost publicate în ziare și preluate de diferite media.

Reclamanta a inițiat o procedură civilă pentru despăgubire din cauza încălcării dreptului ei de a nu vedea divulgate informații personale. Prin sentință din 20 martie 2014, tribunalul din Milano a recunoscut încălcarea dreptului reclamantei și a condamnat partea opusă la repararea daunei pe care o suferise.

1.

Reclamanta ridică mai multe pretenții privind lipsa de echitate a procedurii penale la finalizarea căreia a fost condamnată la trei ani de închisoare pentru denunțare calomnioasă.

a)

Invocând art. 6 §§ 1 și 3 a) din Convenție, reclamanta se plânge de nu fi fost informată în cel mai scurt timp și într-o limbă comprehensibilă despre natura și motivele acuzației formulate împotriva sa.

b)

Sub aspectul art. 6 §§ 1 și 3 c), ea denunță, în plus, să nu fi fost asistată de un avocat în cursul interogatoriilor din 6 noiembrie 2007.

c)

Invocând art. 6 §§ 1 și 3 e), reclamanta se plânge, de asemenea, de nu fi fost asistată de un interpret profesional și independent în cursul interogatorului ei și de faptul că agenta de poliție care o asistase în cursul interogatoriilor din 6 noiembrie 2007 a executat funcții de „mediatoare" astfel suggerând ipoteze asupra desfășurării faptelor.

2.

Invocând art. 3 din Convenție, reclamanta se plânge de faptul că loviturile în cap pe care le-a suferit (scappellotti) au constituit tratamente inumane și degradante.

3.

Invocând art. 8 din Convenție, ea denunță încălcarea dreptului ei la respectarea vieții private și familiale, pe motiv că, pe 6 noiembrie 2007, a fost forțată să răspundă la întrebări privind d. D.L., în timp ce se afla în lipsă de discernământ și voință (incapacità di intendere e volere) și sub presiune psihologică.

1.

Reclamantei i se cere să prezinte o copie a hotărârii tribunalului din Perugia din 5 decembrie 2009, privind condamnarea ei pentru denunțare calomnioasă, precum și o copie a apelului și recursului în casație privind această procedură.

2.

Părților li se cere să indice dacă hotărârea tribunalului din Florența din 14 ianuarie 2016 a fost atacată sau dacă a devenit definitivă, precum și să furnizeze o copie a documentelor relevante.

1.

Reclamanta a-și epuizat căile de recurs interne care i-au fost disponibile pentru a se plânge de încălcarea art. 3 din Convenție, privind loviturile (scappellotti) pretins suferite, și ale art. 6 §§ 1 și 3 a), c) și e) și 8 din Convenție?

2.

În caz afirmativ:

a)

reclamanta a fost supusă, în încălcarea art. 3 din Convenție, la tratamente inumane sau degradante?

b)

Reclamanta a fost informată, după cum cere art. 6 § 3 a) din Convenție, în cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o înțelegea și într-o manieră detaliată, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva ei pentru denunțare calomnioasă?

c)

Reclamanta a putut avea asistența unui apărător de alegerea ei, după cum cere art. 6 § 3 c) din Convenție, în special în cursul interogatoriilor din 6 noiembrie 2007?

d)

Reclamanta a obținut asistența gratuită a unui interpret, în sensul art. 6 § 3 e) din Convenție?

e)

Presiunea psihologică pretins suferita de reclamantă în cursul interogatoriilor din 6 noiembrie 2007, a prejudiciat dreptul ei la un proces echitabil, în sensul art. 6 § 1 din Convenție, și dreptul la respectarea vieții sale private, protejat de art. 8 § 1 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă