BERLIOZ c. ITALIE

Detenția reclamantului Reclamantul este reținut în închisoarea Pisa-Don Bosco unde a fost condamnat pe viață din 1998 pentru, printre altele, crimă, sechestrare și furt agravat. În iulie 2007, tribunalul pentru aplicarea pedepsei cu închisoarea din Florența a primit o cerere de suspendare a detenției din cauza stării sale de sănătate. Ulterior, măsura de suspendare a fost prelungită de mai multe ori până la 19 februarie 2011, data la care reclamantul a fost retemnițat. În perioada 19 februarie 2011 - 7 decembrie 2011, a fost reținut în centrul clinic al închisorii Pisa-Don Bosco. În ziua aceea, a fost transferat la închisoarea Milano-Opera. A stat acolo până la 23 iunie 2012, data la care a fost transferat din nou la închisoarea Pisa-Don Bosco, unde este în prezent deținut.

Condițiile de sănătate ale reclamantului Din diversele rapoarte și rapoarte din dosar reiese că reclamantul suferă de numeroase probleme de sănătate, cum ar fi boala chliacă, de hipertensiune arterială severă, de insuficiență renală cronică, de tulburări de ritm cardiac, de o formă acută de cefalee esențială, de angină pectorală, de tulburări de anxietate, de tulburare bipolară și de atacuri de panică. În plus, ca urmare a rănilor provocate de focuri de armă, brațul și mâna stângă sunt afectate de limitări funcționale și senzoriale severe care au necesitat mai multe intervenții chirurgicale de-a lungul anilor.

Tratamente de fizioterapie administrate în închisoarea Pisa-Don Bosco În ceea ce privește mai exact starea brațului și a mâinii stângi, cel mai târziu începând cu 2011, medicii închisorii au recomandat în repetate rânduri necesitatea de a efectua în mod regulat cicluri de fizioterapie și de a utiliza un aparat ortopedic pentru a evita paralizie totală a brațului și pentru a recupera și a menține astfel un anumit grad de funcționalitate și motoritate. Din data de 14 aprilie 2014, un specialist în neurochirurgie, precum și o specialistă în chirurgie de mână a spitalului Pisa menționau necesitatea de a efectua o altă intervenție chirurgicală de mână. Un raport al serviciului de fizioterapie și reabilitare al centrului medical din închisoarea Pisa-Don Bosco din 18 februarie 2014 a evidențiat o deteriorare a stării brațului stâng al reclamantului și a subliniat necesitatea continuării reeducarii într-un centru specializat pentru a nu împiedica recuperarea. Prin raportul din 14 aprilie 2014, directorul medical al Serviciului medical al închisorii a observat că tratamentele de fizioterapie din penitenciare erau limitate de insuficiența personalului sanitar și a altor resurse și că ar fi fost de dorit să se continue reeducarea. într-un centru specializat extern sau să transfere reclamantul într-o închisoare cu un serviciu medical mai bine echipat. Din dosarul medical și din alte documente conținute în dosar reiese că reclamantul face obiectul unei monitorizări medicale constante și că a beneficiat de câteva sesiuni de fizioterapie efectuate de medicii din închisoare a căror frecvență și durată nu au fost precizate. Din dosar reiese, de asemenea, că un aparat ortopedic i-a fost furnizat la o dată nespecificată. Cu toate acestea, în septembrie 2011, s-a prevăzut o intervenție chirurgicală manuală la care reclamantul a refuzat să se supună.

Alimentele furnizate reclamantului În ceea ce privește mai exact boala celiacă de care suferă, reclamantul indică faptul că trebuie să urmeze cu strictețe un regim alimentar care să excludă orice sursă de gluten. Din dosar reiese că, în 2011, conducerea închisorii Pisa-Don Bosco a preluat oale special dedicate pregătirii meselor reclamantului și că, până la data transferului acesteia din închisoarea Milano-Opera către închisoarea Pisa-Don Bosco, a primit hrană adecvată. Cu toate acestea, informațiile conținute în dosar par să indice faptul că mai puțin un regim alimentar adecvat nu i-a fost acordat de administrația locală de sănătate (azienda sanitaria locală) ) sau de către conducerea închisorii. În special, prin raportul din 14 aprilie 2014, directorul de sănătate al Serviciului Medical al închisorii … Reclamantul susține că trebuie să achiziționeze, pe cheltuiala sa, alimentele respective care îi sunt aduse din afara închisorii sau în timpul vizitelor.

Cererile depuse de reclamant în fața organelor interne cu privire la condițiile sale de detenție De la începutul detenției sale, reclamantul a sesizat de mai multe ori instanțele cu privire la punerea în aplicare a unei cereri de suspendare a detenției din cauza stării sale de sănătate. La 10 ianuarie 2014, judecătorul pentru aplicarea pedepsei cu închisoarea Pisa a formulat o cerere de a obține detenție la domiciliu, precum și o cerere de a solicita spitalizare în afara închisorii pentru a beneficia de tratamentul adecvat brațului stâng. În timp ce le respingea pe acestea din urmă, judecătorul a observat că principala problemă de sănătate, și anume starea brațului stâng al reclamantului, putea fi tratată mai bine printr-o sesiune de fizioterapie într-un centru medical extern la închisoare. El a adăugat că ar fi fost de dorit să se transfere reclamantul într-o instituție penitenciară unde ar fi fost mai practic să se organizeze sesiunile respective. Prin urmare, judecătorul a solicitat departamentului de administrație din statul membru respectiv să adopte măsurile menționate și a transmis cazul instanței de aplicare a pedepselor din Florența în vederea unei decizii definitive cu privire la cererile reclamantului. La 13 martie 2014, având în vedere concluziile unui expert numit la o dată nespecificată, Tribunalul de aplicare a pedepselor din Florența a luat act de faptul că măsuri precum fizioterapie, utilizarea unui aparat ortopedic și, eventual, o altă intervenție chirurgicală ar putea îmbunătăți funcționalitatea brațului și a mâinii stângi a reclamantului. El a luat act, de asemenea, de faptul că tratamentele de fizioterapie furnizate în închisoarea na a fost inadecvat din cauza insuficienței personalului sanitar calificat și de echipamente. În orice caz, s-a considerat că starea de sănătate a reclamantului nu justifică suspendarea pedepsei și că protecția sănătății sale ar putea fi asigurată prin tratamentele pe care centrul clinic al închisorii Pisa-Don Bosco sau, după caz, un alt centru din afara închisorii ar fi putut să i le furnizeze, precum și prin intervențiile ulterioare la care ar fi putut fi supus. Nu pare să fi fost adoptată nicio măsură pentru a da curs deciziilor instanțelor de aplicare a pedepselor din 11 ianuarie 2014 și 13 martie 2014. În mai 2014, reclamantul a depus o cerere de spitalizare de urgență într-un centru medical specializat în afara închisorii pentru a urma un tratament de fizioterapie și de reabilitare. printr-o decizie din 6 august În 2014, instanța de aplicare a pedepselor, care se referă, de asemenea, la concluziile unui expert care l-a examinat pe reclamant la 27 iunie 2014, consideră că nu există niciun element care să justifice spitalizarea de urgență și, prin urmare, a respins cererea. La 27 mai 2013, ca urmare a unei condamnări ulterioare la o pedeapsă de 10 ani de închisoare impusă de o hotărâre din Roma din 8 mai 2012 pentru șantaj agravat și port ilegal de arme, condamnarea pe viață a reclamantului a fost însoțită de o pedeapsă secundară de șase luni de izolare. La 13 iulie 2013, serviciul medical al închisorii, având în vedere starea de sănătate a reclamantului, a solicitat aplicarea acestei pedepse. Reclamantul a fost pus la izolare la 26 iulie 2013. La 5 august 2013, reclamantul a primit un Între timp, la 24 august 2013, ca urmare a agravării stării de sănătate a reclamantului, conducerea închisorii Pisa-Don Bosco a decis să revină la regimul de detenție normală. Prin Ordonanța din 27 noiembrie 2013, Curtea de apel de la Roma a suspendat executarea acestei pedepse auxiliare. GRIEF Reclamantul susține că condițiile de detenție la care este supus, în special lipsa îngrijirii medicale adecvate și a unei alimentații adecvate pentru boala chliacă, precum și plasarea la izolare pe o perioadă de aproximativ o lună după încetarea instanței de apel din Roma, constituie un tratament inuman și degradant și se plânge de o încălcare a articolului 3 din convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție În special, dispunea el de o cale de atac eficientă pentru a se plânge, pe de o parte, de calitatea îngrijirii care i-au fost administrate în închisoare Condițiile de detenție la care a fost supus reclamantul și, în special, lipsa pretinsei îngrijiri medicale adecvate, a produselor alimentare adaptate la boala chliacă, precum și plasarea sa în izolare pe o perioadă de aproximativ o lună de la încetarea instanței de apel de la Roma, constituie ele un tratament inuman sau degradant contrar art. 3 din Convenție? cereri de reinserții către părți Guvernul pârât este invitat să furnizeze Curții o copie lizibilă a dosarului medical al reclamantului, precum și rapoarte prezentate de medicii de la serviciul medical al închisorii începând cu data transferului în închisoarea Pisa-Don Bosco în iunie 2012. Guvernul pârât este invitat să informeze Curtea cu privire la natura și frecvența tratamentelor de reeducare acordate reclamantului de la transferul său în închisoarea Pisa-Don Bosco din iunie 2012, precum și cu privire la măsurile adoptate ca urmare a deciziilor instanțelor de aplicare a pedepsei cu închisoarea din ianuarie și martie 2014 prin care se solicită departamentului de administrație din Pisa-Don Bosco să continue reabilitarea reclamantului într-un centru specializat. Guvernul pârât este invitat să precizeze dacă produsele alimentare adaptate la boala celiacă au fost furnizate reclamantului de către administrația din Ecuador sau de către un alt serviciu public, ca urmare a transferului său în închisoarea Pisa-Don Bosco din iunie 2012. Guvernul pârât este invitat să furnizeze Curții o copie a tuturor deciziilor adoptate de instanțele de aplicare a pedepselor și, după caz, a hotărârilor relevante ale Curții de Casație. În plus, guvernul este invitat să furnizeze o copie a oricărui schimb de informații între instanțele de aplicare a pedepsei cu moartea și departamentul de administrație a statului în care reclamantul a fost transferat în închisoarea Pisa-Don Bosco din iunie 2012. Reclamantul este invitat să furnizeze Curții o copie a acțiunilor introduse în fața instanțelor de aplicare a pedepsei cu închisoarea Pisa-Don Bosco în iunie 2012. Reclamantul este, de asemenea, invitat să precizeze dacă este cazul și dacă este necesar, este prevăzut împotriva hotărârilor instanțelor de aplicare a pedepsei și să furnizeze o copie a recursurilor respective.

La détention du requérant Le requérant est détenu dans la prison de Pise-Don Bosco où il purge une peine de réclusion criminelle à perpétuité depuis 1998 pour, entre autres, meurtre, séquestration et vol aggravé. En juillet 2007, le tribunal de l’application des peines de Florence fit droit à une demande tendant à obtenir la suspension de la détention en raison de son état de santé. La mesure de suspension fut, par la suite, prorogée plusieurs fois jusqu’au 19 février 2011, date à laquelle le requérant fut réincarcéré. Du 19 février 2011 jusqu’au 7 décembre 2011, il fut détenu dans le centre clinique de la prison de Pise-Don Bosco. Ce jour-là, il fut transféré à la prison de Milan-Opera. Il y resta jusqu’au 23 juin 2012, date à laquelle il fut une nouvelle fois transféré à la prison de Pise-Don Bosco, où il est actuellement détenu.

Les conditions de santé du requérant Il ressort des divers comptes rendus et rapports contenus dans le dossier que le requérant souffre de nombreux problèmes de santé, notamment de la maladie cœliaque, d’hypertension artérielle sévère, d’insuffisance rénale chronique, de troubles du rythme cardiaque, d’une forme aiguë de céphalée essentielle, d’une angine de poitrine, de troubles anxieux, de troubles bipolaire et d’attaques de panique. En outre, suite aux blessures provoquées par des tirs d’armes à feu, son bras et sa main gauches sont atteints de limitations fonctionnelle et sensorielle sévères ayant nécessité plusieurs interventions chirurgicales au fil des ans.

Les traitements de physiothérapie administrés dans la prison de Pise-Don Bosco En ce qui concerne plus précisément l’état de son bras et de sa main gauches, au plus tard à partir de 2011, les médecins de la prison préconisèrent à plusieurs reprises la nécessité d’effectuer régulièrement des cycles de physiothérapie ainsi que d’utiliser un appareil orthopédique afin d’éviter la paralysie totale du bras et de récupérer et conserver ainsi un certain degré de fonctionnalité et de motricité. Il ressort d’un compte-rendu daté du 14 avril 2014, rédigé par le directeur sanitaire du service médical de la prison de Pise-Don Bosco, qu’un spécialiste en neurochirurgie ainsi qu’une spécialiste en chirurgie de la main de l’hôpital de Pise mentionnèrent la nécessité d’effectuer une autre intervention chirurgicale de la main Un compte-rendu du service de physiothérapie et rééducation du centre médical de la prison de Pise-Don Bosco, daté du 18 février 2014, mit en évidence une détérioration de l’état du bras gauche du requérant et souligna la nécessité de poursuivre la rééducation dans un centre spécialisé pour ne pas empêcher la possibilité de récupération. Par le compte-rendu du 14 avril 2014, le directeur sanitaire du service médical de la prison observa que les traitements de physiothérapie dispensés au sein du pénitencier étaient limités par l’insuffisance du personnel sanitaire et d’autres ressources et qu’il aurait été souhaitable de poursuivre la rééducation dans un centre spécialisé externe ou de transférer le requérant dans une prison dotée d’un service médical mieux équipé. Il ressort du dossier médical et des autres documents contenus dans le dossier que le requérant fait l’objet d’un suivi médical constant et qu’il a bénéficié de quelques séances de physiothérapie pratiquées par les médecins de la prison dont la fréquence et la durée n’ont pas été précisées. Il ressort également du dossier qu’un appareil orthopédique lui fut fourni à une date non précisée. Une intervention chirurgicale à la main était prévue en septembre 2011, intervention à laquelle le requérant refusa toutefois de se soumettre.

La nourriture fournie au requérant En ce qui concerne plus précisément la maladie cœliaque dont il souffre, le requérant indique qu’il doit suivre scrupuleusement un régime alimentaire excluant toute source de gluten. Il ressort du dossier qu’en 2011 la direction de la prison de Pise-Don Bosco acquit des casseroles spécialement dédiées à la préparation des repas du requérant et que, jusqu’à la date de son transfèrement de la prison de Milan-Opera à celle de Pise-Don Bosco, il reçut de la nourriture adaptée. Toutefois, les informations contenues dans le dossier semblent indiquer qu’actuellement aucun régime alimentaire adapté ne lui ait dispensé par l’administration sanitaire locale ( azienda sanitaria locale ) ou par la direction de la prison. En particulier, par le compte-rendu du 14 avril 2014, le directeur sanitaire du service médical de la prison expliqua qu’aucun dossier concernant la fourniture d’aliments adaptés au requérant n’existait dans la base de données de l’administration sanitaire locale. Le requérant allègue devoir acquérir, à ses frais, lesdits aliments qui lui sont apportés de l’extérieur de la prison ou lors des visites.

Les demandes introduites par le requérant devant les instances internes quant à ses conditions de détention Depuis le début de sa détention, le requérant a saisi plusieurs fois les juridictions de l’application des peines d’une demande tendant à obtenir la suspension de la détention en raison de son état de santé. Le 10 janvier 2014, le juge de l’application des peines de Pise se prononça sur une demande visant à obtenir sa détention à domicile ainsi que sur une autre visant à solliciter son hospitalisation à l’extérieur de la prison afin d’y bénéficier des traitements adaptés à son bras gauche. Tout en rejetant ces dernières, le juge observa que le problème de santé principal, à savoir l’état du bras gauche du requérant, pouvait être mieux traité par des séances de physiothérapie dans un centre médical externe à la prison. Il ajouta qu’il aurait été souhaitable de transférer le requérant dans un établissement pénitentiaire où il aurait été plus pratique d’organiser lesdites séances. Le juge enjoignit donc le département de l’administration pénitentiaire à adopter lesdites mesures et transmit le dossier au tribunal de l’application des peines de Florence pour décision définitive quant aux demandes du requérant. Le 13 mars 2014, se référant aux conclusions tirées par un expert nommé à une date non précisée, le tribunal de l’application des peines de Florence prit acte que des mesures telles qu’une physiothérapie, l’utilisation d’un appareil orthopédique et, éventuellement, une autre intervention chirurgicale pouvaient améliorer la fonctionnalité du bras et de la main gauches du requérant. Il prit également acte de ce que les traitements de physiothérapie dispensés en prison n’étaient pas adéquats en raison de l’insuffisance du personnel sanitaire qualifié et d’équipements. En tout cas, il estima que l’état de santé du requérant ne justifiait pas une suspension de la peine et que la protection de sa santé pouvait être assurée par les traitements que le centre clinique de la prison de Pise-Don Bosco – ou, le cas échéant, un autre centre extérieur à la prison – aurait pu lui fournir ainsi que par les ultérieures interventions auxquelles il aurait pu être soumis. Aucune mesure ne semble avoir été adoptée pour donner suite aux décisions des juridictions de l’application des peines du 11 janvier 2014 et du 13 mars 2014. En mai 2014, le requérant déposa une demande d’hospitalisation d’urgence dans un centre médical spécialisé extérieur à la prison pour suivre un traitement de physiothérapie et de rééducation. Par une décision du 6 août 2014, le juge de l’application des peines, se référant aussi aux conclusions tirées par un expert qui avait examiné le requérant le 27 juin 2014, estima qu’aucun élément ne justifiait une hospitalisation d’urgence et rejeta donc la demande.

La mesure de placement à l’isolement appliquée au requérant Le 27 mai 2013, suite à une ultérieure condamnation à une peine de dix ans de réclusion infligée par un jugement de la cour d’appel de Rome du 8 mai 2012 pour extorsion aggravée et port illégal d’armes, la condamnation à perpétuité du requérant fut assortie d’une peine accessoire de six mois d’isolement diurne. Le 13 juillet 2013, le service médical de la prison, compte tenu de l’état de santé du requérant, déconseilla l’application de ladite peine. Le requérant fut placé à l’isolement le 26 juillet 2013. Le 5 août 2013, le requérant souleva un « incident d’exécution » ( incidente d’esecuzione ) par lequel il demanda la révocation de la mesure. Entre-temps, le 24 août 2013, suite à une aggravation de l’état de santé du requérant, la direction de la prison de Pise-Don Bosco décida de son retour au régime de détention normale. Par une ordonnance du 27 novembre 2013, la Cour d’appel de Rome suspendit l’exécution de ladite peine accessoire. GRIEF Le requérant allègue que les conditions de détention auxquelles il est soumis, notamment le défaut de soins médicaux appropriés et d’une alimentation adaptée à la maladie cœliaque ainsi que le placement à l’isolement pendant environ un mois suite à l’arrêt de la cour d’appel de Rome, constituent un traitement inhumain et dégradant. Il se plaint d’une violation de l’article 3 de la Convention.