SALIHU AND OTHERS v. SWEDEN - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Salihu și alții v. Suedia (dec.)

-

33628/15

Decizia din 10.05.2016 [Secția a III-a]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

Jurnaliști amendați pentru că au achiziționat o armă de foc în scopul confirmării tezelor unui articol pe care îl scriau despre piața neagră locală a armelor:

inadmisibilă

În fapt

– În anul 2010, în orașul Malmö au fost trase câteva focuri de armă, fapt aparent datorat accesului facil la armele de foc în oraș. Pentru a demonstra cât de ușor este să obții o armă de foc, cei trei reclamanți, jurnaliști, achiziționaseră o armă de pe piața neagră, pe care au predat-o apoi poliției, înainte de publicarea unui articol în presă, a doua zi. În cele din urmă, aceștia au fost acuzați de deținere ilegală de arme de foc și condamnați la plata de amenzi.

În cererea adresată Curții Europene, aceștia s-au plâns,

inter alia

, că pedepsele care le-au fost aplicate le încălcaseră dreptul la libera exprimare garantat de Articolul 10 din Convenție.

În drept

– Articolul 10: Este evident că pedepsele aplicate reclamanților constituiseră o ingerință în drepturile lor, fiind prevăzute de lege și având drept scopuri legitime protecția siguranței publice și prevenirea dezordinii și a comiterii de infracțiuni.

Cu privire la necesitatea măsurilor contestate, Curtea Europeană a subliniat că acestea nu vizaseră interzicerea articolului publicat sau aplicarea de sancțiuni pentru publicarea lui, ele nefiind bazate pe restricțiile specifice presei. Reclamanții fuseseră condamnați doar pentru că nu se conformaseră cu legislația relevantă, care era aplicabilă pentru toți. Aceștia ar fi trebuit să știe că faptele lor încalcă legea penală. Mai mult, chiar dacă articolul viza un subiect de interes public, având în vedere focurile de armă multiple care au fost trase în acea zonă, acesta putea fi argumentat și prin alte metode.

Cu privire la natura și gravitatea sancțiunii, pedepsele aplicate reclamanților au fost reduse doar la amenzi, date fiind scopul jurnalistic și circumstanțele speciale ale cazului. Suma amenzilor impuse nu fusese excesivă și nu a avut un efect inhibitor în privința exercitării dreptului la liberă exprimare de către reclamanți sau de către alți jurnaliști.

Mai important este că problema încălcării dreptului reclamanților în baza articolului 10 fusese judecată și motivată pe fond în fața celor trei instanțe naționale, inclusiv în fața Curții Supreme. Toate instanțele naționale au subliniat importanța rolului jurnaliștilor în societate și au evaluat în mod echilibrat toate interesele în discuție.

Având în vedere toți factorii menționați mai sus, precum și marja de apreciere acordată statelor în acest domeniu, Curtea a reținut că tribunalele naționale au asigurat un echilibru corect între interesele concurente în discuție.

Concluzie

: inadmisibilă (vădit nefondată).

(A se vedea și

Pentikäinen v. Finlanda

[MC],

11882/10

, 20

decembrie 2015; și

Erdtmann v.

Germania

(dec.),

56328/10

, 5

ianuarie 2016,

Nota informativă

192

)