CASE OF BRAMBILLA AND OTHERS v. ITALY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Brambilla și alții v. Italia

- 22567/09

Hotărârea din 23.6.2016 [Secția I]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de a primi informații

Condamnarea jurnaliștilor pentru deținerea și utilizarea de dispozitive radio care le permiteau să intercepteze convorbirile confidențiale dintre carabinieri:

no violation

În fapt

– Primul reclamant este directorul unui ziar local, iar ceilalți doi reclamanți sunt jurnaliști, angajați la acest ziar.

În august 2002, reclamanții au interceptat o convorbire din care reieșea că serviciul de carabinieri a decis să trimită o patrulă la o locație în care erau stocate arme în mod ilegal. De îndată ce carabinierii a ajuns acolo, la fața locului au apărut și cel de-al doilea și cel de-al treilea reclamanți. Având un ordin de percheziție, carabinierii au găsit în mașina acestora două aparate care puteau intercepta convorbirile radio ale forțelor de ordine. Aceștia au mers apoi la sediul ziarului la care lucrau reclamanții și au confiscat două dispozitive setate pe frecvențele radio ale serviciului de carabinieri. În memoria acestor dispozitive erau înregistrate și alte frecvențe ale centrelor operative ale forțelor de poliție.

Reclamanții au fost condamnați în apel la pedepse cu închisoarea cuprinse între șase luni și un an și trei luni, cu confiscarea echipamentelor radio. Totuși, Curtea de Apel a suspendat pedeapsa închisorii. De asemenea, Curtea de Casație a respins recursul reclamanților.

În drept

– Articolul 10: Curtea are îndoieli cu privire la existența unei ingerințe în libertatea de exprimare a reclmanților în prezenta speță. Chiar presupunând că articolul 10 ar fi fost incident, aceasta a observat că măsurile percheziției, confiscării și privării de libertate aplicate împotriva lor erau prevăzute de lege.

Aplicarea măsurilor menționate urmărise scopuri legitime, inclusiv protecția drepturilor altora și, în special în ceea ce privește interceptarea convorbirilor forțelor de poliție, protecția securității naționale, apărarea ordinii și prevenirea comiterii de infracțiuni.

Reclamanților nu li s-a interzis să aducă la cunoștința publicului anumite fapte. În conformitate cu dreptul intern, condamnarea lor s-a bazat exclusiv pe deținerea și utilizarea aparatelor radiofonice pentru obținerea rapidă de informații la acest subiect prin interceptarea convorbirilor dintre forțele de poliție, convorbiri cu caracter confidențial.

De asemenea, deciziile instanțelor de judecată constataseră caracterul confidențial al convorbirilor purtate de către operatorii forțelor de ordine, calificarea penală a acțiunilor întreprinse de către reclamanți fiind astfel justificată în mod corespunzător.

În scopul obținerii de informații care ar putea fi publicate în ziarul local, reclamanții au avut un comportament care, în conformitate cu dreptul intern și cu jurisprudența constantă a Curții de Casație, contravenea legii penale care interzicea, în totalitate, interceptarea de către o persoană a convobirilor care nu îi erau adresate, inclusiv a celor purtate de către forțele de poliție. Acțiunile reclamanților au reprezentat, de asemenea, o metodă utilizată frecvent în exercitarea activității lor de jurnaliști.

În cele din urmă, Curtea de Apel le-a suspendat reclamanților pedepsele și nu există niciun element în dosar care să ateste faptul că reclamanții au executat efectiv pedeapsa închisorii. Sancțiunile aplicate în cazul reclamanților nu par unele disproporționate.

Aceste instanțe au diferențiat în mod corespunzător obligația reclamanților de a respecta dreptul intern și exrcitarea de către aceștia a activității lor jurnalistice, fără a o limita în exces.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).

(Vezi

Stoll

v. Elveția

[MC],

69698/01

, 10 decembrie 2007;

Pentikäinen v. Finlanda

[MC],

11882/10

, 20 octombrie 2015;

Erdtmann v. Germania

(déc.),

56328/10

, 5 ianuarie 2016; și

Salihu și alții v. Germania

(dec.),

33628/15

.