CASE OF VERSINI-CAMPINCHI AND CRASNIANSKI v. FRANCE - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Versini-Campinchi și Crasnianski v. Franța

-

49176/11

Hotărârea din 16.6.2016 [Secția a V-a]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea corespondenței

Respectarea vieții private

Utilizarea trascrierii unei conversații cu un client, în cadrul unei proceduri disciplinare împotriva unui avocat, ca urmare a interceptării telefonice:

nicio încălcare

În fapt

– Avocat de profesie, reclamanta*, dna

Crasnianski, avusese în decembrie 2002 o conversație telefonică cu un client a cărui linie fusese interceptată, la cererea unui judecător de instrucție. Transcrierea conversației dezvăluise, prin cuvintele reclamantei, informații care erau protejate de secretul profesional. Procurorul general a transmis transcrierea la baroul de avocați, în vederea inițierii unei proceduri disciplinare, după care a fost aplicată o sancțiune.

În drept

– Articolul 8: Curtea a recunoscut existența unei ingerințe în dreptul la respectarea vieții private și a corespondenței nu doar al persoanei vizate de interceptări, ci și al reclamantei, de vreme ce convorbirea fusese interceptată și transcrisă. Această ingerință continuase prin utilizarea transcrierii în cadrul procedurii disciplinare subsecvente.

a)

Cadrul legal suficient și scopul legitim

– Date fiind dispozițiile pertinente ale codului de procedură penală și jurisprudența Curții de casație, reclamanta, profesionist al dreptului, putea să prevadă, în contextul cauzei, că linia telefonică a clientului ei era susceptibilă de a fi interceptată și că dezvăluirea unor informații protejate de secretul profesional ar fi condus la inițierea unor proceduri penale sau disciplinare.

Ingerința contestată fusese, așadar, « prevăzută de lege ». Mai mult, ea a urmărit scopul legitim al « apărării ordinii ».

b)

Proporționalitatea

i.

Cu privire la efectivitatea controlului judecătoresc de care a beneficiat reclamanta

– În speță, interceptarea și transcrierea contestate fuseseră dispuse de un magistrat și realizate sub controlul acestuia, un control judiciar care făcea parte din procedurile penale împotriva clientului reclamantei, iar reclamanta a avut parte de un control al legalității transcrierii acelei interceptări în cadrul procedurii disciplinare al cărei subiect era.

Prin urmare, chiar dacă reclamanta nu a avut posibilitatea să sesizeze un judecător cu o cerere de eliminare a transcrierii convorbirii telefonice în discuție, Curtea a considerat că această cauză se deosebește de cazul

Matheron v. Franța

(

57752/00

, 29 martie 2005): în circumstanțele particulare ale prezentei cauze, a existat un control efectiv, apt să limiteze ingerința contestată la ceea ce era necesar într-o societate democratică.

ii.

Cu privire la greutatea care trebuie acordată, dat fiind faptul că fusese o convorbire între un avocat și clientul său

– Stabilind foarte clar că excepția instituită de prevederile contestate pentru principiul confidențialității schimburilor dintre avocat și clientul său își are limitele în respectarea dreptului la apărare, dreptul francez conținea o garanție adecvată și suficientă împotriva abuzului. Astfel, de vreme ce transcrierea conversației dintre reclamantă și clientul ei se bazase pe faptul că conținutul său putea conduce la prezumția că reclamanta comisese ea însăși o infracțiune și că judecătorul național se asigurase că această transcriere nu încălcase dreptul la apărare al clientului, împrejurarea că prima era avocata celui de-al doilea nu era suficient pentru a se trage concluzia că existase o încălcare a articolului 8 în cazul ei.

Cu privire la ideea că eventualitatea urmăririi avocatei în baza unei asemenea transcrieri putea manifesta un efect inhibitor în cazul libertății de conlucrare dintre avocat și clientul său, și deci pentru apărarea acestuia din urmă, aceasta nu poate fi susținută, de vreme ce chiar afirmațiile avocatei constituie un comportament său ilegal. Într-adevăr, un profesionist al dreptului cum este avocatul este suficient de competent încât să cunoască unde se află limitele legalității; și în special ca să realizeze că ceea ce îi comunică unui client poate conduce la prezumția că el însuși a comis o infracțiune. Cu atât mai mult cu cât cuvintele însele pot constitui o infracțiune, atunci când îndeplinesc componentele infracțiunii de violare a secretului profesional, prevăzută de Codul penal.

Din cele menționate mai sus rezultă că ingerința contestată nu a fost disproporționată, raportat la scopul legitim urmărit.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).

(Vezi și

Lambert v. France

,

23618/94

, 24 august 1998 ;

Michaud v. Franța

,

12323/11

, 6 decembrie 2012; și

Pruteanu v. România

,

30181/05

, 3 februarie 2015)

* Capătul de cerere referitor la dl Versini-Campinchi a fost declarat inadmisibil.