CASE OF SELMANI AND OTHERS v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Selmani și alții v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

-

67259/14

Hotărârea din 9.2.2017 [Secția I]

Articolul 6

Proceduri constituționale

Articolul 6-1

Drepturi și obligații cu caracter civil

Ședință publică

Oralitatea procesului

Lipsa unei audieri în procedurile din fața Curții Constituționale:

Articolul 6 aplicabil; încălcare

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

Îndepărtarea forțată a unor jurnaliști dintr-o galerie pentru presă din Parlament:

încălcare

În fapt –

Reclamanții erau jurnaliști care tratau o dezbatere parlamentară atunci când au început dezordinile provocate de un grup de deputați, care au atras intervenția forțelor de securitate. Odată ce reclamanții nu au dorit să se supună ordinului de a elibera galeria, aceștia au fost îndepărtați forțat. Fără a desfășura o ședință publică, Curtea Constituțională a constatat că forțele de securitate consideraseră că nevoia de a-i îndepărta pe jurnaliști urmărea chiar protecția lor.

În procedurile din fața Curții, reclamanții s-au plâns, în baza articolului 6, de lipsa unei ședințe publice în fața Curții Constituționale și, în baza articolului 10, de îndepărtarea lor forțată din galeria Parlamentului.

În drept

– Articolul 6

(a)

Cu privire la aplicabilitate

– În ciuda lipsei vreunei obiecții din partea Guvernului, Curtea a considerat necesar să analizeze problema aplicabilității articolului 6. Dreptul național recunoștea dreptul jurnaliștilor acreditați de a face transmisiuni din galeria Parlamentului. Aceste transmisiuni erau necesare pentru ca reclamanții să-și exercite profesia și să informeze publicul. În asemenea circumstanțe, Curtea a considerat că dreptul de a transmite din galeria Parlamentului, care cădea sub incidența libertății de exprimare a reclamanților, era un drept cu caracter civil în scopurile articolului 6 din Convenție.

(b)

Cu privire la fondul cauzei

– Cazul reclamanților fusese examinat în fața Curții Constituționale, care funcționa ca primă și unică instanță. Constatările ei privind necesitatea și proporționalitatea măsurii contestate s-au bazat pe chestiuni de fapt. Deși îndepărtarea ca atare a reclamanților din galeria Parlamentului nu fusese disputată de către părți, decizia Curții Constituționale s-a bazat pe fapte pe care reclamantul le-a contestat și care erau relevante pentru rezultatul cazului. Aceste chestiuni nu erau unele tehnice și nici unele pur juridice. Reclamanții fuseseră îndreptățiți, prin urmare, la o ședință publică, iar Curtea Constituțională nu a oferit nici un motiv pentru care a considerat că o asemenea ședință nu era necesară.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 10: Problema centrală nu fusese caracterul necesar într-o societate democratică al ingerinței de care s-au plâns reclamanții. Dezordinile din camera parlamentară și modul în care autoritățile le-au administrat reprezentau chestiuni de interes public legitim. Prin urmare, media a avut sarcina de a comunica informații despre acest eveniment, iar publicul avea dreptul de a primi asemenea informații.

Media a jucat un rol crucial în oferirea informațiilor privind modul în care administrează autoritățile demonstrațiile publice și aplanează aceste dezordini. Orice încercare de a-i îndepărta pe jurnaliști de la locul demonstrațiilor trebuia supusă unui control strict. Acest principiu se aplica cu atât mai mult în cazurile în care jurnaliștii își exercitau dreptul de a comunica informații către public cu privire la comportamentul reprezentanților lor aleși din Parlament și cu privire la modul în care au administrat autoritățile dezordinile produse în timpul sesiunilor parlamentare.

În timpul tulburărilor din cameră, reclamanții erau spectatori pasivi care își exercitau pur și simplu munca și observau desfășurarea evenimentelor. Ei nu prezentau un pericol pentru siguranța publică, ordinea din cameră sau altele asemenea. Îndepărtarea lor a determinat efecte adverse care i-au împiedicat, în mod instantaneu, să obțină informații directe și de primă-mână, date fiind experiențele personale pe care le trăiau în Parlament. Acestea reprezentaseră elemente importante ale exercițiului funcțiilor jurnalistice ale reclamanților, de care publicul nu trebuia privat.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 5,000 EUR pentru fiecare, în privința prejudiciului moral

(Vezi

Pentikäinen v. Finlanda

[MC],

11882/10

, 20 octombrie 2015,

Nota informativă

189

)