KOTUMANOVA v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
KOTUMANOVA v. RUSSIA (CtEDO, 2016)
Comunicat la 12 mai 2016 THIRD SECTION Cerere nr. 57964/08 Nadezhda Mikhaylovna KOTUMANOVA împotriva Rusiei depusă la 4 septembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Nadezhda Mikhaylovna Kotumanova, este un național rus, care s-a născut în 1954 și trăiește în Volgograd. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Informații de fundal în ceea ce privește proprietatea imobiliară a reclamantului La 19 februarie 1952 administrația locală a atribuit o parcelă de teren de măsurare de 600 m mp la K. pentru utilizare permanentă. Apoi K. a avut o casă de măsurare de 38,9 m mp („casa A”) construită pe parcela. La 7 August 1980 administrația locală a recunoscut soția lui K. și fiica sa, Zh., ca proprietar al trei sferturi și, respectiv, un sfert al casei. La 14 noiembrie 1980, soția lui K. a transferat proprietatea ei la Zh. La 7 iulie 1981 Zh. a vândut casa soțului reclamantului. Hotărârea de achiziție a rămas tăcut cu privire la titlul terenului. La o dată neespecificată, familia reclamantului a avut o altă casă de 395.3 m mp („casa B”) construită pe ploaie. Potrivit reclamantului, casele A și B au fost utilizate de fiica ei. Reclamantul a locuit într-o adresă diferită. La 15 mai 2001, Curtea de District Volgograd Sovetskiy a recunoscut titlul reclamantului în case ca urmare a decontarii divorțului. Mai 2003 registrul regional de teren a confirmat titlul reclamantului pentru casa A. În 2003 reclamantul a solicitat în mod eșuat autorităților să privatizeze parcela. La 7 februarie 2008, registrul regional de teren a emis un document care confirmă titlul reclamantului pentru casa B. Societatea de construcții în ceea ce privește parcela Pe 20 August 2003 administrația locală a exprimat o intenție preliminară de a atribui parcela de teren în cazul în care casele A și B au fost situate unei societăți de construcții. Conform deciziei relevante, societatea de construcții a fost autorizată să demoleze toate casele și alte clădiri situate pe parcela de teren cu garanția că proprietarii proprietăților imobiliare vor fi rambursate în consecință. Septembrie 2006 administrația locală a ordonat reclamantului să demoleze casa B. (a) Primul set de proceduri civile Într-o dată neespecificată, societatea de construcții a introdus o acțiune împotriva reclamantului care încearcă să recunoască casa B ca construcție neautorizată și să o demoleze. Decembrie 2006 Curtea de District a acordat în întregime cererile societății de construcție și a ordonat ca reclamantul să fie demolat. Curtea a luat în considerare titlul reclamantului pentru casa A; totuși, a motivat faptul că parcela de teren pe care casa A a fost localizată nu a fost formal atribuit reclamantului. La 23 mai 2007, Curtea Regională Volgograd a anulat hotărârea de 28 de judecată Decembrie 2006 și trimiterea acestei chestiuni pentru o nouă examinare. Curtea a remarcat că decizia emise de administrația locală la 20 August 2003 nu a putut fi interpretat ca acordarea titlului de teren contestat societății de construcții și ca instanța de la primul nivel de competență să verifice dacă societatea de construcții a avut dreptul de a aduce acțiuni civile împotriva reclamantului. (b) Al doilea set de proceduri civile Într-o dată neespecificată, administrația locală a introdus o acțiune împotriva reclamantului care solicită demolarea casei B. Într-o dată neespecificată, reclamantul a adus o acțiune civilă împotriva administrației locale care solicită recunoașterea titlului ei în trama și a contestat decizia administrației locale de a atribui terenului companiei. Curtea de District a hotărât să se alăture examinării cererilor depuse de reclamantul, societatea de construcții și administrația locală. La 30 noiembrie 2007, Curtea de District a remarcat că reclamantul nu a fost atribuit oficial titlu de teren și a acordat în întregime cererile administrației locale și a ordonat ca reclamantul să demoleze casa B. La 5 Martie 2008 Curtea Regionala a susținut hotărârea din 30 noiembrie 2007 privind recursul. Curtea a respins toate cererile depuse de reclamantul și de societatea de construcții. Hotărârea a rămas tăcut în ceea ce privește documentul care confirmă proprietatea reclamantului în casa B emisă la 7 februarie 2008. Judecătorul G. a scris un aviz disidente în care el a raționat după cum urmează: „Când a respins cererile [de aplicare], instanța de la primul nivel de jurisdicție a raționat în mod eronat că [reclamantul] utilizase în mod ilegal complotul, având în vedere că nu i-a fost atribuit și că statutul juridic al parcelei de teren nu a fost stabilit. Curtea de recurs a luat în considerare faptul că [casa B] a fost construită în absența permisului relevant [de la] administrația locală. Concluziile de mai sus nu sunt susținute de circumstanțele factuale ale cauzei și de dovezile examinate de instanțe. Respectând cele de mai sus, rezultă că [casa A] a fost cumpărată în comun de [de reclamantul] și de soțul ei în 1981 în temeiul unui acord de achiziție. Hotărârea a fost înregistrat în conformitate cu legislația în vigoare în momentul respectiv ... Se pare că parcela de teren pe care [casa A] a fost construită a fost transferată legal proprietarilor [de casa A], inclusiv [de reclamantul] în 1981. În 2001, după divorțul și diviziunea proprietății, [de reclamantul] a achiziționat titlul la domiciliu și al complotului. În 2003 reclamantul a solicitat administrației să privatizeze parcela. Cererea a fost respinsă. [Administrația locală] nu a decis să achiziționeze parcela prin achiziționarea obligatorie pentru utilizarea municipală sau a statului. ... În ceea ce privește faptul că, în 2003 [administrația locală] a respins ilegal cererea [aplicantului] de a aduce titlul pe teren în conformitate cu noua legislație aplicabilă prin privatizare, achiziționare sau închiriere. Intenția administrației de a dobândi parcela de teren prin achiziționarea obligatorie pentru uz municipal în viitor nu poate fi considerată ca fiind relevantă pentru examinarea [depunerea aplicatorului]. ... În consecință, parcela de teren este legal în posesia și utilizarea [aplicantului]. Ea îl folosește în conformitate cu scopul său (pentru a servi casa care este construită pe parcela). Titlul [aplicantului] la casa este înregistrat în conformitate cu legislația aplicabilă. [Administrația locală și compania de construcții] nu au furnizat dovezi că [casa B] a fost construită în încălcare materială a normelor sau reglementărilor de construcție sau că conservarea casei ar încălca ... drepturile sau interesele altor persoane sau că ar fi un pericol pentru viața publică sau sănătatea. Singurul motiv pentru care se susține decizia de a recunoaște [casa B] ca construcție neautorizată este lipsa unui permis de construcție. Cu toate acestea, în astfel de circumstanțe, instanța [la primul nivel de competență] a decis ilegal că [casa B] ar trebui demolată. În conformitate cu legislația aplicabilă (articolul) 222 din Codul Civil), construcția neautorizată ar trebui demolată ... sub rezerva excepțiilor prevăzute la alin. (3) din citat articol. art. 222 3 prevede că instanța poate recunoaște titlul construcției neautorizate ... al persoanei care dețin titlul pe terenul pe care a fost efectuată construcția neautorizată. În momentul în care [în examinarea cazului de către instanță de recurs] titlul reclamantului [cazului B] a fost înregistrat. ... până în prezent nu au existat decizii judiciare finale care să autorizeze achiziționarea parcelei de teren sau limitarea drepturilor [aplicătorului] în ceea ce privește această parcelă. În ceea ce privește faptul că [administrația locală și societatea de construcții] nu sunt justificate și nu sunt legale. În consecință, hotărârea de demolare a [casa B] este ilegală și ar trebui anulată.” Expropriarea casei A (a) Primul set de proceduri civile Într-o dată neespecificată, societatea de construcții a adus o acțiune împotriva reclamantului care urmărește să diseze casa A. Administrația locală a susținut afirmațiile societății de construcții. Acestea au remarcat că, chiar dacă legislația actuală nu a stabilit o procedură de rambursare a valorii casei către proprietarul său în cazul în care parcela de teren a fost transferată către o organizație comercială, aceasta nu a interzis aplicarea procedurii de expropriare într-o astfel de situație. Martie 2007 Curtea de District a acordat în totalitate cererile societății de construcții. A constatat că îndepărtarea casei A era necesară pentru construirea unei unități de locuință multipla și că pierderea reclamantului ar fi compensată în mod adecvat prin plata de 1.398.607 ruble ruse (RUB) de către societatea de construcții. La 23 mai 2007, Curtea Regională a anulat hotărârea din 9 Martie 2007 constatând că această chestiune a fost examinată în absența reclamantului și a trimis-o pentru a fi examinată în mod proaspăt. (b) Al doilea set de proceduri civile Într-o dată neespecificată, reclamantul a interzis o acțiune împotriva administrației locale care solicită recunoașterea titlului său în casa B. Curtea de District a aderat la examinarea cererilor depuse de reclamant și la o cerere depusă anterior de societatea de construcții. Martie 2008 Curtea de District a acordat în totalitate cererile societății de construcție și a respins cererile reclamantului. În ceea ce privește înregistrarea titlului reclamant la Casa B din 7 Februarie 2008, instanța a motivat faptul că reclamantul a obținut o astfel de înregistrare după hotărârea de demolare a Casei B și nu ar trebui luată în considerare ca fiind obținută cu o credință proastă. La 28 mai 2008, Curtea Regională a susținut hotărârea din 27 martie 2008 privind recursul. Se pare că hotărârile împotriva reclamantului au fost executate. Casele A și B au fost demolate. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și al articolului 8 din Convenție cu privire la pierderea caselor sale și a parcela de teren atașat la acestea. În ceea ce privește faptul că parcela de teren a fost atribuită inițial pentru construcția casei achiziționate mai târziu de familia reclamantului și (2) la certificatul de proprietate emis de Serviciul Federal de înregistrare la 7 Februarie 2008, reclamantul are un interes de proprietate eligibil pentru protecție în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, a constituit proprietatea reclamantului o suprafață de teren și casa care măsoară 395.3 mp? Dacă este cazul, a existat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? A fost deținută reclamantul de posesiuni în interesul public, și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În cazul în care a fost necesară această privație pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general? În special, această privație impune reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 9, CEDO 1999-V? Guvernul este solicitat să furnizeze copii ale următoarelor documente: hotărârea Curții de district Sovetskiy din 15 mai 2001 privind diviziunea proprietăților în procedura de divorț în cazul reclamantului; Decizia administrației locale refuzând cererea reclamantului de recunoaștere a titlului pe terenul de teren din 2003. Părțile sunt solicitate să precizeze atunci când a fost construită a doua casă a reclamantului de 395.3 m mp..