Comunicat la 18 mai 2016 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 16990/15 Vladislav NIKOLIδ împotriva Sloveniei depusă la 7 aprilie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vladislav Nikolić, este un național francez, care s-a născut în 1936 și trăiește în Clermont-Ferrand. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 iulie 1982, reclamantul, în calitate de titular de locație special protejată, a încheiat un acord de locație în ceea ce privește un apartament social. La o dată neespecificată la sfârșitul anului 1980, reclamantul a părăsit Slovenia să locuiască în Franța, unde a obținut cetățenie franceză. La 9 noiembrie 1991, el a depus o cerere de achiziție a apartamentului menționat anterior în condiții favorabile. Cu toate acestea, la 23 Decembrie 1991 Comuna Ljubljana („Comunitatea”) l-a informat că el nu a putut cumpăra apartamentul deoarece el nu a avut cetățenie slovenă. La 28 iulie 1992, reclamantul a încheiat un acord de locație cu Comuna pentru apartamentul în cauză. În 2004, reclamantul și-a reintrodus cererea de achiziție a apartamentului pe baza Hotărâreaui privind Succesiunea. La o dată neespecificată, municipalitatea a respins cererea din cauza faptului că reclamantul nu a folosit apartamentul de mai mult de șase luni. La 6 februarie 2009, reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva municipiului în fața Curții de district Ljubljana, susținând încheierea unui contract de achiziție pentru apartamentul în cauză. Referindu-se la art. 2 din anexa G din Hotărârea privind Succesiunea, reclamantul a susținut că, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord, dreptul de achiziționa în condiții favorabile ar fi trebuit să fie reintegrat în mod special protejat de locația sa și dreptul de a cumpăra în condiții favorabile. În declarația sa de apărare, municipalitatea a afirmat că în 1991 reclamantul nu mai avea o locație specială protejată, deoarece nu a ocupat apartamentul de mai mult de șase luni la sfârșitul anilor 1980 și la începutul anilor 1990. În plus, după ce municipalitatea și-a respins cererea la 23 decembrie 1991, reclamantul nu a contestat această decizie în fața instanțelor civile, astfel cum prevede legea privind locuința. La 2 aprilie 2009, Curtea a respins cererea reclamantului. În primul rând, Curtea a abordat problema aplicabilității Hotărâreaui privind Succesiunea, constatand că nu prevede reintegrarea locației special protejate. Curtea a subliniat că municipalitatea a fost corectă în respingerea cererii reclamantului de achiziționare a apartamentului la 23 Decembrie 1991, deoarece reclamantul nu a îndeplinit condițiile de cetățenie prevăzute la art. 16 alineatul (2) din Actul Constituțional de punere în aplicare a Cartei Constituționale de bază privind independența și suveranitatea Republicii Sloveniei („Actul Constituțional”). Curtea a subliniat, de asemenea, că termenul de limitare de doi ani stabilit în Legea privind locuința pentru solicitarea achiziției în condiții favorabile a expirat și nu a putut fi extins, indiferent de circumstanțele reclamantului. Cu toate acestea, instanța nu a putut accepta afirmația municipiului că reclamantul și-a pierdut locația special protejată în 1991 din cauza neocupației apartamentului, deoarece această chestiune nu a apărut în momentul respectiv. Nici instanța nu a acceptat faptul că nu a contestat decizia municipală din 23 decembrie 1991 în fața instanței civile, în termenul prevăzut în Legea privind locuința, a avut ca rezultat pierderea inventarului special protejat, deoarece acest termen nu era obligatoriu. Reclamantul a apelat, plângând că a fost discriminat din cauza cetățeniei în contravenție cu art. 6 din anexa G la Hotărârea privind Succesiunea. La 14 septembrie 2009, Curtea Superioră Ljubljana a respins recursul și a susținut hotărârea de primă instanță. Curtea a reiterat faptul că art. 6 din anexa G a Hotărâreaui privind Succesiunea nu a obligat statele succesoare să restabilească o locație special protejată, ci doar să aplice legislația națională fără discriminare. În plus, instanța a susținut că, în 1991, atunci când legea privind locuința a intrat în vigoare, reclamantul nu mai trăiește în țară și, prin urmare, nu mai are o locație specială protejată. La 5 mai 2011, Curtea Supremă a anulat hotărârea de a doua instanție și a retras cazul pentru reexaminare. În opinia Curții Supreme, instanța Supremă nu a furnizat motive suficiente pentru concluzia că reclamantul și-a pierdut locația special protejată în 1991. La 8 decembrie 2011, Curtea Supremă a susținut din nou hotărârea de primă instanță. Curtea nu a acceptat argumentul reclamantului că a fost discriminat ca în opinia sa, Hotărârea privind problemele de succesiune nu a putut fi interpretat ca fiind persoane care nu îndeplinesc obligația cetățeniei de achiziționa apartamente de proprietate socială. La 27 septembrie 2012, Curtea Supremă a respins recursul și a susținut decizia de a doua instanță. Referitor la secțiunea 117 din Legea privind locuința și la art. 16 din Legea constituțională, Curtea Supremă a susținut că trebuie îndeplinite două cerințe pentru a exercita dreptul de achiziționare în condiții favorabile în conformitate cu Legea privind locuința din 1991, și anume existența unei locații special protejate și a cetățeniei slovene, în timp ce străinii pot achiziționa bunuri doar prin moștenire și în condiții de reciprocitate. Aceste cerințe au fost aplicabile în mod egal tuturor persoanelor interesate de achiziționarea apartamentelor de proprietate socială. Curtea Supremă a recunoscut că reclamantul a avut o locație special protejată în legătură cu apartamentul în cauză atunci când legea privind locuința a intrat în vigoare în 1991, dar nu cetățenia slovenă. În opinia Curții Supreme, art. 6 din anexa G la Hotărârea privind Succesiunea nu a putut fi interpretat ca conferind dreptul de achiziționa în condiții favorabile persoanelor care nu îndeplinesc cerințele legale de achiziție a bunurilor. Octombrie 2014 Curtea Constituțională a respins plângerea, constatând că nu se referă la o chestiune constituțională importantă, nici la o încălcare a drepturilor omului, care ar avea consecințe grave pentru reclamant. La 22 octombrie 2014, decizia Curții Constituționale a fost notificată reclamantului. Contextul istoric și juridic privind locația specială protejată a fost explicat de Curtea din Berger-Krall și alții c. Slovenia , nr. 14717/04 , §§ 7-17, 12 iunie 2014. La 19 octombrie 1991 a intrat în vigoare Legea privind locuința (Journalul Oficial al RS nr. 18/91). În conformitate cu dispozițiile sale, locația special protejată a fost înlocuită ex lege cu un contract normal de închiriere (Secțiunea) 141. Deținătorii anteriori de „indemnități speciale protejate” sau, în cazul decesului lor, membrii familiei lor care trăiesc în apartamente au primit, printre altele, posibilitatea de achiziționa apartamentele în condiții favorabile, de a plăti un preț definit administrativ, care, ca medie, a constituit 10% din valoarea pieței (Secțiunile 117-124). În cazul în care noul proprietar a refuzat să vândă apartamentul, un titular de locație special protejată ar putea solicita unei instanțe civile să se pronunțe pe această temă în termen de 15 zile de la refuzul (secțiunea 128). art. 16 din Legea Constituțională de punere în aplicare a Cartei Constituționale de bază privind independența și suveranitatea Republicii Sloveniei (Journalul Oficial al RS nr. 1/91) prevede că persoanele fizice care, la intrarea în vigoare a prezentei acte, nu au cetățenie a Republicii Sloveniei nu pot achiziționa drepturi de proprietate asupra bunurilor imobiliare, cu excepția pe baza moștenirii și a condiției de reciprocitate efectivă. art. 2 din anexa G la Hotărârea privind Succesiunea prevede că drepturile la bunuri imobile situate într-un stat succesor și la care cetățenii SFRY au avut dreptul la 31 Decembrie 1990 este recunoscută, protejată și restaurată de către statul respectiv în conformitate cu normele și normele stabilite ale dreptului internațional și indiferent de cetățenie, cetățenie, reședință sau domiciliu a acestor persoane, inclusiv persoanele care, după 31 decembrie 1990, au achiziționat cetățenia domiciliului sau reședința stabilită într-un alt stat decât un stat succesor. art. 6 din aceeași anexă prevede, de asemenea, că legislația internă a fiecărui stat succesor în ceea ce privește locația specială protejată se aplică în mod egal persoanelor care erau cetățeni ai SFRY și care avea astfel de drepturi, fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoare, limba, religia, opinia politică sau o altă opinie, origine națională sau socială, asociație cu o minoritate națională, proprietate, naștere sau alt statut. COMPLAINTA Reclamantul se plânge că a fost împiedicat să achiziționeze apartamentul în cauză în condiții favorabile pe motive discriminatorii de naționalitate în încălcarea articolelor 6 și 14 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1, art. 1 din Protocolul nr. 12 și art. 3 din Protocolul nr. Reclamantul, în circumstanțele cazului, are vreun drept recunoscut care a dat naștere unei „poziții” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 în temeiul legislației slovene și/sau al Hotărâreaui privind problemele de succesiune? Presupunând că reclamantul a avut o „poziție”, a suferit discriminări din cauza naționalității sale, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza aplicării dispozițiilor articolului 16 din Actul Constituțional de punere în aplicare a Cartei Constituționale de bază privind independența și suveranitatea Republicii Sloveniei, care impune cerința de cetățenie pentru achiziționarea imobiliare (a se vedea Stec și alții c. Regatul Unit (dec.) [GC], nos. 65731/01 și 65900/01, § 55, CEDH 2005 X; și Andrejeva c. Letonia ([GC], nr. 55707/00, CEDO 2009)?
Communicated on 18 May 2016
Application no. 16990/15
Vladislav NIKOLIĆ
against Slovenia
lodged on 7 April 2015
The applicant, Mr Vladislav Nikolić, is a French national, who was born in 1936 and lives in Clermont-Ferrand.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 12 July 1982 the applicant, as a holder of specially protected tenancy, concluded a tenancy agreement in respect of a socially-owned flat. On an unspecified date at the end of the 1980’s the applicant left Slovenia to live in France where he obtained French citizenship. On 9
November 1991 he lodged a request for the purchase of the abovementioned flat under favourable terms. However, on 23
December 1991 the Ljubljana Municipality (“the Municipality”) informed him that he could not purchase the flat as he did not have Slovenian citizenship. On 28
July
1992 the applicant concluded a tenancy agreement with the Municipality for the flat at issue.
In 2004 the applicant resubmitted his request for the purchase of the flat on the basis of the Agreement on Succession Issues. On an unspecified date the Municipality allegedly dismissed the request on the ground that the applicant had not used the flat for more than six months.
On 6 February 2009 the applicant lodged a civil action against the Municipality before the Ljubljana District Court, claiming the conclusion of a purchase contract for the flat at issue. Referring to Article 2 of Annex
G of the Agreement on Succession Issues, the applicant maintained that his specially protected tenancy and the right to purchase under favourable terms should have been reinstated under the terms of the said Agreement.
In its statement of defence, the Municipality stated that in 1991 the applicant no longer had specially protected tenancy as he had not been occupying the flat for more than six months at the end of the 1980’s and beginning of the 1990’s. Moreover, after the Municipality dismissed his claim on 23 December 1991, the applicant failed to contest that decision before the civil courts as required by the Housing Act.
On 2 April 2009 the court dismissed the applicant’s claim. The court, firstly, addressed the issue of applicability of the Agreement on Succession Issues, finding that it did not provide for the reinstatement of specially protected tenancy. The court pointed out that the Municipality was correct in dismissing the applicant’s request for the purchase of the flat on 23
December 1991 as the applicant did not fulfil the condition of citizenship as provided for in Section 16 (2) of the Constitutional Act Implementing the Basic Constitutional Charter on the Independence and Sovereignty of the Republic of Slovenia (“the Constitutional Act”). The court further pointed out that the two-year limitation time-limit set in the Housing Act for requesting the purchase under favourable terms had expired and could not be extended, regardless of an applicant’s circumstances. However, the court could not accept the Municipality’s contention that the applicant had lost his specially protected tenancy in 1991 due to non-occupation of the flat as this issue had not arisen at the relevant time. Neither did the court accept that the failure to contest the Municipality’s decision of 23 December 1991 before a civil court within the time-limit provided for in the Housing Act resulted in the loss of specially protected tenancy, as this time-limit was non-mandatory.
The applicant appealed, complaining that he had been discriminated against on the ground of citizenship contrary to Article 6 of Annex G to the Agreement on Succession Issues.
On 14 September 2009 the Ljubljana Higher Court dismissed the appeal and upheld the first-instance judgment. The court reiterated that Article 6 of Annex G of the Agreement on Succession Issues had not obliged the successor States to reinstate specially protected tenancy, but only to apply national legislation without discrimination. The court further held that in 1991 when the Housing Act had entered into force the applicant no longer lived in the country and, thus, he no longer had a specially protected tenancy.
The applicant lodged an appeal on points of law, reiterating his previous complaint. On 5 May 2011 the Supreme Court quashed the second-instance judgment and remanded the case back for re-examination. In the Supreme Court’s view, the higher court did not provide sufficient reasons for the conclusion that the applicant had lost his specially protected tenancy in 1991.
On 8 December 2011 the Higher Court again upheld the first-instance judgment. The court did not accept the applicant’s argument that he had been discriminated against as in its view the Agreement on Succession Issues could not be interpreted as entitling persons who did not fulfil the citizenship requirement to purchase socially-owned flats.
The applicant lodged an appeal on points of law. On 27 September 2012 the Supreme Court dismissed the appeal and upheld the second-instance decision. Referring to Section 117 of the Housing Act, and to Article 16 of the Constitutional Act, the Supreme Court held that two requirements had to be met in order to exercise the right to purchase under favourable terms in accordance with the 1991 Housing Act, namely the existence of a specially protected tenancy and the Slovenian citizenship, whereas foreigners could acquire property only by way of inheritance and under the condition of reciprocity. These requirements were equally applicable to all persons interested in buying socially-owned flats. The Supreme Court acknowledged that the applicant had a specially protected tenancy over the flat at issue when the Housing Act entered into force in 1991, but not Slovenian citizenship. In the Supreme Court’s view, Article
6 of Annex G to the Agreement on Succession Issues could not be interpreted as conferring the right to purchase on favourable terms to persons who did not fulfil the statutory requirements for acquisition of property.
The applicant lodged a constitutional complaint. On 15
October 2014 the Constitutional Court dismissed the complaint, finding that it did not concern an important constitutional question or entail a violation of human rights which would have serious consequences for the applicant. On 22
October 2014 the Constitutional Court’s decision was served on the applicant.
B.
Relevant domestic law
The historical and legal background concerning specially protected tenancy was explained by the Court in
Berger-Krall
and Others v. Slovenia
, no.
14717/04, §§ 7-17, 12 June 2014.
On 19 October 1991 the Housing Act entered into force (Official Gazette of the RS no. 18/91). According to its provisions, specially protected tenancy was replaced
ex lege
with a normal lease contract (Section
141). The previous holders of “specially protected tenancies” or, in the event of their death, their family members living in the flats, were given,
inter alia
, the possibility of purchasing the flats on favourable terms, paying an administratively defined price which, as an average, amounted to 10 per cent of the market value (Sections 117-124). The right of purchase had to be exercised within two years form the entry into force of the Housing Act (Section 123). If the new owner refused to sell the flat, a holder of specially protected tenancy could request a civil court to rule on the issue within fifteen days from the refusal (Section 128).
Article 16 of the Constitutional Act Implementing the Basic Constitutional Charter on the Independence and Sovereignty of the Republic of Slovenia (Official Gazette of the RS no. 1/91) provides that natural persons who on the entry into force of this Act do not have citizenship of the Republic of Slovenia cannot acquire ownership rights to real estate, except on the basis of inheritance and on condition of actual reciprocity.
Article 2 of Annex G of the Agreement on Succession Issues provides that the rights to immovable property located in a successor State and to which citizens of the SFRY were entitled on 31
December 1990 shall be recognised, and protected and restored by that State in accordance with established standards and norms of international law and irrespective of the nationality, citizenship, residence or domicile of those persons. This shall include persons who, after 31 December 1990, acquired the citizenship of or established domicile or residence in a State other than a successor State. Article 6 of the same Annex further provides that domestic legislation of each successor State concerning specially protected tenancy shall be applied equally to persons who were citizens of the SFRY and who had such rights, without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.
The applicant complains that he was prevented from purchasing the flat at issue under favourable terms on the discriminatory ground of nationality in breach of Articles 6 and 14 of the Convention, Article 1 of Protocol
No.
1, Article 1 of Protocol No. 12 and Article 3 of Protocol No.
7.
1.
Did the applicant, in the circumstances of the case, have any recognised right that gave rise to a “possession” within the meaning of Article 1 of Protocol No.
1 under the Slovenian law and/or the Agreement on Succession Issues?
2.
Assuming that the applicant had a “possession”, has he suffered discrimination on the ground of his nationality, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1, by reason of the application of the provision of Article 16 of the Constitutional Act Implementing the Basic Constitutional Charter on the Independence and Sovereignty of the Republic of Slovenia, which imposes the citizenship requirement for the purchase of real estate (see
Stec and Others v. the United Kingdom
(dec.) [GC], nos. 65731/01 and 65900/01, § 55, ECHR 2005
‑
X; and
Andrejeva v. Latvia
([GC], no. 55707/00, ECHR 2009)?