CtEDO 18.05.2016 Auto

ENDRIZZI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
18.05.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ENDRIZZI c. ITALIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 18 mai 2016 Prima secțiune Cerere nr. 71660/14 Pierpaolo ENDRIZZI împotriva Italiei introdusă la 5 noiembrie 2014 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Pierpaolo Endrizzi, este un resortisant italian născut în 1968 și rezident în Caldes. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Moscatelli, avocat în Cesena. Circumstanțele cazului Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: de la căsătoria reclamantului cu T.L.G. a născut un copil, G., la 11 ianuarie 2005. În iulie 2005, T.L.G. a părăsit casa familiei cu copilul și s-a mutat la familia sa în Sicilia la o distanță de 1000 km. În iulie 2007, judecătorul Trento a pronunțat separarea de corp. În ceea ce privește custodia copilului, acordul între părți prevedea că custodia era încredințată ambilor părinți, cu reședința principală stabilită la mama din Sicilia și un drept de vizită și de cazare foarte extins pentru solicitant. După separare, T.L.G. s-a opus puternic oricărei relații dintre reclamant și G., în vârstă de doi ani. În noiembrie 2007, T.L.G. a depus o plângere împotriva reclamantului pentru violență sexuală asupra copilului. A fost deschisă o anchetă și s-a desfășurat o expertiză privind condițiile psihofizice ale copilului. Plângerea a fost clasată deoarece nu exista nici o dovadă că reclamantul a atins sexual copilul. Potrivit expertului, T.L.G. era îngrijorată de faptul că reclamantul se putea întâlni cu copilul și, din aceste motive, consideră că copilul trebuia să petreacă perioade lungi cu tatăl său pentru a crea o relație cu el. La 16 iulie 2009, Tribunalul a însărcinat serviciile sociale din Catania cu organizarea întâlnirilor. La 3 martie 2008, T.L.G. a depus o altă plângere penală în Catania. Trei ani mai târziu, la 10 mai 2011, plângerea a fost clasată. În decizia de clasificare a fost subliniată dificultatea mamei de a se separa de copil pentru a-i permite să stabilească o relație cu reclamantul. Între timp, în timp ce ancheta penală asupra celei de-a doua plângeri era în desfășurare, tribunalul pentru copii din Catania a inițiat o procedură pentru a-l distruge pe reclamant de la autoritatea sa părintească. În octombrie 2009, tribunalul însărcina serviciile sociale să ajute T.L.G. să își exercite rolul de părinte și să își îmbunătățească competențele părintești. În perioada noiembrie 2009-octombrie 2010, reclamantul a trimis la tribunalul pentru copii din Catania cinci organisme de urgență pentru a-și putea întâlni fiul. La 16 iulie 2009, tribunalul a însărcinat serviciile sociale de observare a copilului și a prezentat un raport privind relația dintre copil și solicitant. În ianuarie 2010 a fost organizată o întâlnire între reclamant și copil. Întâlnirea a durat doar câteva minute pe motiv că copilul era foarte agitat. În martie 2010, serviciile sociale au decis că, având în vedere conpolititatea dintre ambii părinți și starea psihică a copilului, a fost în interesul acestuia din urmă să nu-și mai vadă tatăl și, prin urmare, vizitele au fost suspendate. Printr-o decizie din 26 octombrie 2011, Tribunalul pentru copii din Catania a constatat că experții au exclus faptul că copilul a fost supus violenței sexuale, dar că el suferea de conflictualitatea existentă între ambii părinți. Având în vedere clasificarea plângerii penale, nu mai era necesar să se interzică contactele dintre reclamant și fiul său. Tribunalul a observat că psihiatrii au subliniat situația dificilă în care se afla copilul pe motiv că mama îi transmitea stresul și neliniștea cu privire la contactele cu tatăl. La 5 aprilie 2012, a fost numit un psihiatru. Prin decizia din 2 ianuarie 2013, Curtea de apel, după ce a subliniat că copilul suferea de tensiunea emoțională a mamei și, prin urmare, a refuzat să-l vadă pe solicitant, a respins recursul reclamantului și a subliniat că ar trebui luate măsuri pentru a reconstrui o relație compromisă în prezent. Din dosar reiese că reclamantul nu și-a mai văzut fiul din 2013. A contactat de mai multe ori serviciile de psihiatrie, dar n-a primit niciun răspuns în schimb. În conformitate cu art. 8 din Convenție, reclamantul a invocat o încălcare a dreptului la respectarea vieții sale de familie ca urmare a faptului că, în ciuda existenței mai multor decizii ale instanței pentru copii de stabilire a condițiilor de exercitare a dreptului său de vizită, nu a mai putut exercita acest drept din 2007. Reclamantul reproșează serviciilor sociale că au exercitat o autonomie prea mare în punerea în aplicare a hotărârilor Tribunalului pentru copii din Catania și că acesta nu a exercitat un control constant asupra muncii acestor servicii sociale, având în vedere, în special, că din 2013 nu a fost organizată nicio reuniune. Potrivit reclamantului, ruperea contactelor cu copilul său a făcut imposibilă construirea unei relații stabile cu fiul său. A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața de familie, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, din cauza pretinsei lipse de diligență a autorităților competente sesizate de mai sus pentru a obține punerea în aplicare a dreptului său de vizită, în condițiile stabilite de instanțele interne începând din 2007? Autoritățile naționale au adoptat toate măsurile pe care le putea solicita în mod rezonabil pentru a asigura un echilibru corect între diferitele interese prezente în speță Guvernul este invitat să furnizeze informații privind măsurile luate pentru a asigura punerea în aplicare a dreptului de vizită al reclamantului, precum și detaliile privind evoluția procedurii începând cu ianuarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă