CASE OF I.C. v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF I.C. v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2016)

Tradus

ș

i revizuit de IER (http://ier.gov.ro/)

CURTEA

EUROPEANĂ

A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA

A PATRA

CAUZA I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 36934/08)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

24 mai 2016

DEFINITI

VĂ

24.08.

2016

Hotărârea

a devenit

definitivă

în

condițiile prevăzute

la art. 44 § 2 din

Convenți

e.

Aceasta poate suferi

modificări

de

formă.

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

1

În cauza I.C. împotriva României,

Curtea

Europeană

a Drepturilor Omului

(Secția

a patra),

reunită

într-o

cameră compusă

din:

András Sajó,

președinte,

Boštjan

M.

Zupančič,

Nona Tsotsoria,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Egidijus

Kūris,

Iulia Motoc,

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

judecători,

ș

i Marialena Tsirli,

grefier de

secți

e,

după

ce a deliberat în camera de consiliu, la 3 mai 2016,

pronunță

prezenta

hotărâre, adoptată

la

aceeași dată:

PROCEDU

RA

află

cererea nr.

36934/08

îndreptată

împotriva

României, în temeiul art. 34 din Co

nvenția

pentru

apărarea

drepturilor omului

ș

i a

libertăților

fundamentale

(„Convenția”),

prin care un resortisant român,

I.C.

(„reclamanta”),

a sesizat Curtea la 14 iulie 20

08.

(„Guvernul”)

a fost reprezentat de agentul

guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor

Externe.

că autoritățile

române nu au efectuat o

anchetă

eficientă

privind violul comis asupra sa pe când avea 14 ani, ceea ce constituie

o

încălcare

a

obligației

lor pozitive de a o proteja de tratamente inumane

ș

i

degradante.

comunicată

Guvernului

ș

i s-a luat

decizia de a autoriza

păstrarea

anonimatului reclamantei, conform art. 47 § 4

din Regulamentul

Curții.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE

CAUZEI

născut

în 1992

ș

i

locuiește

în Cotiglet, România. La

momentul faptelor în litigiu, avea vârsta de 14 ani

ș

i 4 luni.

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

2

A. Evenimentele din 13 ianuarie 2007

său.

În

jurul ore 20:00, a plecat

împreună

cu

două

prietene

–

P.A. (10 ani)

ș

i Z.F.D.

(14 ani)

– să aducă apă potabilă

de la un vecin. Pe drum, trei

băieți –

M.I.C

.

(15 ani), M.S. (15 ani)

ș

i M.C.S. (16 ani)

–

le-au abordat pe fete. M.I.C. i-a

tras

brațul

reclamantei la spate, a prins-o de cap

ș

i i-a spus

să meargă

cu el.

Băieții

au dus-o în

grădina

unei

clădiri părăsite

aflate în apropriere, unde

aștepta

M.C. (un

bărbat

de 22 de ani).

băieți

au plecat. M.C. a împins-o pe

reclamantă

la

pământ,

a

dezbrăcat

-o

parțial ș

i a

întreținut relații

sexuale cu ea. Între timp, un alt

bărbat

–

A.C.L. (26 de ani)

–

a ajuns la locul faptei

ș

i a încercat

să întrețină relații

sexuale cu reclamanta, dar era incapabil din punct de vedere fiziologic. Tot

acolo mai era un al treilea

bărbat –

V.F. (30 de ani).

Ș

i acesta a avut

intenția

să întrețină relații

sexuale cu reclamanta, dar în cele din

urmă

a decis

să

o

ajute

să

se ridice,

să

se

curețe ș

i

să

se îmbrace,

după

care a

însoțit

-o înapoi la

casa unde se

ț

inea priveghiul.

După

20 de minute a venit

tatăl

reclamantei

să

o caute, iar aceasta i-a spus

că

a fost

violată. Tatăl

fetei a alertat imediat

poliția.

B. Examinarea

medicală ulterioară

a reclamantei

supusă

unei

examinări

medico-legale la 14 ianuarie

expertiză

medico

-

legală

ulterior, nu existau

semne de leziuni traumatice pe corpul reclamantei

ș

i nu s-a depistat

spermă.

Medicul legist a constatat semne de patologie care ar fi putut fi rezultatul

actului sexual. În final, medicul a

menționat că

reclamanta se afla într-o st

are

de anxietate

ș

i

teamă ș

i a recomandat consiliere

psihologică ș

i, eventual, un

examen neuropsihiatric.

internată

în Spitalul Clinic de

Neurologie

ș

i Psihiatrie Oradea

(„Spitalul

de Psihiatrie

Oradea”).

În foaia de

observație

clin

ică generală

s-a

menționat că

reclamanta a solicitat tratament

deoarece a fost

violată.

A fost

diagnosticată

cu anxietate

legată

de stres,

iritabilitate,

tulburări

de somn, dizabilitate

intelectuală ușoară

(IQ de 68)

ș

i

infestare cu

păduchi.

I s-a prescris tratament cu anxiolitice

ș

i antidepresive

ș

i,

având o stare

ușor îmbunătățită,

a fost

externată

la 20 februarie 2007.

tatălui

reclamantei, s-a efectuat un

supliment de

expertiză

medico-

legală.

S-a consemnat

că

reclamanta prezenta

o tulburare

psihologică provocată

de o

traumă fizică ș

i

psihologică

la care

fusese

expusă

la 13 ianuarie 2007. Medicul a

reținut că,

potrivit documentelor

prezentate de Spitalul de Psihiatrie Oradea, starea reclamantei a necesitat 14

zile de îngrijire

medicală.

Nu s-au depistat semne de

sarcină.

internată

din nou la Spitalul de

Psihiatrie Oradea. Conform foii de

observație clinică generală,

starea sa de

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

3

sănătat

e se ameliora

ușor,

dar începuse

să aibă

dureri de cap. A fost

externat

ă

a doua zi, cu recomandarea

să

continue tratamentul

inițial ș

i

să revină

pentru

analize suplimentare la

sfârșitul

lunii mai.

internată

în Spitalul de

Psihiatrie Oradea pentru 14 zile, cu simptome incluzând cefalee

frontală,

depresie,

lacrimație ș

i sentimente de izolare

socială.

A fost

diagnosticată

cu

tulburare

emoțională,

tulburare de somn

ș

i anemie, printre alte afec

ț

iuni. A

primit tratament cu medicamente neurotrope, anxiolitice

ș

i vitamine. Medicii

au prescris tratament ulterior cu medicamente neurotrope

ș

i anxiolitice

până

la o examinare

ulterioară, programată

pentru luna septembrie

.

C. U

rmărirea penală

însoțită

de

tatăl său,

a depus plângere

oficială

la

poliție.

În

aceeași

zi, a dat o

declarație scrisă

despre evenimentele

din ziua

anterioară,

acuzându-i pe cei trei

bărbați adulți implicați

în viol. De

asemenea, a

menționat că,

pe tot drumul spre casa

părăsită,

M.I.C.

ș

i M.S. a

u

ț

inut-o de

brațe ș

i gât,

nelăsând

-o

să

plece,

ș

i au

amenințat

-o cu

bătaia dacă

strigă după

ajutor.

Polițiștii

i-au

însoțit

pe

reclamantă ș

i pe

tatăl său

la locul

faptei

ș

i au

făcut planșe

fotografice. Nu s-au

găsit

obiecte sau alte probe.

aceeași

zi, M.C.

ș

i M.I.C. au dat

declarații

scrise la

poliție.

M.C. a declarat

că

nu a constrâns-o în niciun fel pe

reclamantă ș

i

că

nu

ș

tia

că

aceasta avea mai

puțin

de 15 ani. A

susținut că

a

văzut

-o pe

reclamantă

la

priveghi

ș

i a invitat-o

să meargă

cu el la casa

părăsită,

lucru pe care aceasta l-

a

făcut

de

bunăvoie.

Ulterior actului sexual

consimțit

cu reclamanta, a

lăsat

-

o în compania lui M.C.S.

ș

i s-a întors la priveghi. M.I.C. a negat orice

implicare în evenimente, declarând

că

nu a

ieșit

din casa în care s-a

ț

inu

t

priveghiul.

ș

i M.C.S. au dat

declarații

la

poliție.

că

în seara zilei de 13 ianuarie 2007 era în trece

re pe

lângă

casa

părăsită

când a auzit zgomote dinspre

grădină.

A decis

să

intre

să

vadă

ce se

întâmplă.

Acolo l-a

găsit

pe V.F., care i-a spus

că

M.C. era acolo

cu o

fată.

L-a

văzut

pe M.C. deasupra reclamantei,

făcând

sex.

După

ce a

terminat, M.C. l-a chemat

să facă

la fel. A încercat, dar era incapabil din punct

de vedere fiziologic

să facă

sex,

așa că

s-a ridicat

ș

i s-a

îmbrăcat

la loc. A

plecat

împreună

cu M.C., care îl

aștepta

în apropiere.

că

a

văzut

cum M.I.C. a apucat

ș

i a

răsucit brațul

reclamantei

ș

i a plecat cu ea de la priveghi. S-a

ț

inut

după

ei

împreună

cu

M.S., dar a primit un apel telefonic

ș

i a luat-o pe

altă

parte.

declarația

sa, V.F. a

susținut că

era la priveghi când

frații

reclamantei

l-au rugat

să

îi ajute

să își

caute sora. A plecat singur

ș

i a mers la casa

părăsită

,

unde a

văzut

-o pe

reclamantă împreună

cu M.C. Tot acolo era

ș

i A.C.L. În

acel moment, i-a sunat telefonul,

așa că

nu a acordat

atenție

celor trei

persoane. Când a terminat de vorbit la telefon, a auzit-o pe

reclamantă

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

4

chemându-l

ș

i s-a dus la ea. Era

singură, întinsă

pe podea,

dezbrăcată

de la

brâu în jos. A întrebat-o ce s-a întâmplat, dar aceasta nu a spus nimic. Când

aceasta i-a zis

să vină

mai aproape, el a început

să

o

sărute ș

i a vrut

să facă

sex cu ea, dar s-a jenat pentru asta,

așa că

a ajutat-o

să

se îmbrace

ș

i

să își

curețe

haina de noroi

,

după

care a

însoțit

-o înapoi la priveghi.

două

prietene ale reclamantei au dat

declarații

la

poliție.

Acestea au

menționat că

M.I.C., M.S.

ș

i M.C.S. s-au apropiat de

reclamantă,

i-au

răsucit brațul

la spate

ș

i au luat-o cu ei. Când s-a întors la

priveghi, reclamanta nu le-a spus unde a fost. P.A. a mai declarat

că

a auzit-

o pe

reclamantă

strigând la cei trei

băieți să

o lase în pace. Z.F. i-a

văzut,

de

asemenea, pe cei trei

băieți

înconjurând-o pe

reclamantă ș

i luând-o cu ei.

altă

descriere

detaliată

a faptelor într-o

declarație întocmită

la 18 ianuarie 2007. A repetat

că

cei trei

băieți

au

forțat

-

o

să meargă

cu ei

fără să spună

unde o duc,

așa că

nu

ș

tia ce se

întâmplă

.

Odată ajunși

la casa

părăsită,

l-au

găsit

acolo pe M.C., care a

amenințat că

o

bate

dacă

nu

acceptă să facă

sex cu el. Aceasta a mai precizat

că

M.C.S. a

ț

inut-o acolo cu

forța până

când M.C. a violat-o a doua

oară.

Apoi au venit

A.C.L.

ș

i V.F.

ș

i au încercat

să

o violeze, dar nu au

reușit,

V.F. fiind cel care

a ajutat-o în cele din

urmă să

plece de la locul incidentului. În final, a

menționat că

nu mai

făcuse

sex

până

la incidentul din 13 ianuarie

ș

i

că

M.C.,

A.C.L.

ș

i V.F. o

cunoșteau ș

i

ș

tiau ce

vârstă

are

.

poliție că

l-a auzit pe M.C.

cerându-i lui M.I.C.

să

o

ducă

pe

reclamantă

la casa

părăsită fără să

îi

spună

de ce. Când fetele au

ieșit

din casa unde se

ț

inea priveghiul, l-a

văzut

pe

M.I.C. ducându-se

după

ele

ș

i apucând-o pe

reclamantă

de cap,

răsucindu

-i

brațul

la spate

ș

i ducând-o în

direcția

casei

părăsite.

A negat

că

a atins-o pe

reclamantă

sau

că

a vorbit cu ea. Nu a

făcut

decât

să meargă

în spatele acesteia

ș

i

să își

continue drumul pe

lângă

casa

părăsită.

M.C.S. a prezentat

aceeași

versiune asupra faptelor.

declarației inițiale ș

i a declarat la

poliție că

M.C. le-a cerut lui, lui M.S.

ș

i

M.C.S.

să

o

„prindă”

pe

reclamantă ș

i

să

o

ducă

la casa

părăsită.

Apoi a

recunoscut

că

a apucat-o de

brațe,

dar a

susținut că după

aceea reclamanta a

mers cu el de

bunăvoie.

poliția

a luat noi

declarații

de la cei

implicați

în

evenimente, care

ș

i-au reiterat

declarațiile

anterioare. În plus,

toți bărbații

audiați

au declarat

că ș

tiau cu certitudine

că

reclamanta a mai

făcut

sex cu

alți

bărbați ș

i

că

nu

cunoșteau

vârsta ei la momentul respectiv.

lângă

Tribunalul

Județean

Bihor în vederea

continuării cercetării

penale sub

aspectul

săvârșirii infracțiunii

de act sexual cu un minor.

declarație

în

fața

procurorului

ș

i

a solicitat ca M.C., A.C.L., M.I.C., M.C.S

.

ș

i M.S.

să

fie

cercetați

penal pentru

viol

ș

i complicitate la viol.

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

5

26. M.C.

ș

i A.C.L. au dat de asemenea scurte

declarații

în

fața

procurorului. M.C. a

susținut

cu

această

ocazie

că

reclamanta a fost cea care

i-a trimis

vorbă

prin intermediul lui M.I.C.

că dorește să

se

întâlnească

cu el.

A.C.L. a declarat

că ș

tia

că

reclamanta mai

făcuse

sex înainte

ș

i

că

avea

rezultate slabe la

învățătură.

judecată

a lui M.C.

pentru

săvârșirea infracțiunii

de act sexual cu un minor, p

recum

ș

i a lui A.C.L

.

pentru tentativa de a

săvârși aceeași infracțiune.

Procurorul

ș

i-a întemeiat

decizia pe

următoarele

fapte: cei doi

bărbați

au declarat

că

nu au constrâns-o

în niciun fel pe

reclamantă;

certificatul medico-legal nu atesta niciun semn de

violență

pe corpul reclamantei; la întoarcerea sa la priveghi, reclamanta nu le-

a spus prietenelor ei ce a

pățit.

În baza acestor elemente, s-a considerat

că

reclamanta a

consimțit

la actul sexual cu M.C.

ș

i A.C.L. Martorii

–

M.I.C.

,

M.C.S.

ș

i M.S.

–

nu

cunoșteau intențiile

lui M.C.

ș

i, prin urmare, s-a

considerat

că

nu erau

răspunzăto

ri penal în

această cauză.

S-a dispus încetarea

urmăririi

penale

față

de V.F. pe motiv

că

acesta nu a

întreținut

un act sexual

cu reclamanta

.

D. Procesul

28.

Judecătoria Beiuș

a stabilit un prim termen în

această cauză

la 15 iunie

fața instanței că

M.C. a

întreținut două

acte

sexuale cu e

a

fără consimțământul

ei. În sprijinul

susținerilor

sale, a prezentat

copii

după

rapoartele de

expertiză

medico-

legală menționate

la pct.

8-

1

1

supra. De asemenea, a solicitat des

păgubiri

civile pentru

suferința cauzată

d

e

faptele celor doi

inculpați.

fața instanței că,

atunci când a ajuns la priveghi,

M.I.C. i-a spus

că

reclamanta îl

așteaptă

la casa

părăsită.

Când a ajuns la locul

de întâlnire, reclamanta a început

să

îl

sărute ș

i l-a rugat

să meargă

cu ea în

spatele

grădinii,

departe de drum. Apoi s-au întins pe haina lui, iar reclamanta

a început

să

se dezbrace. Au

întreținut relații

sexuale, care au fost

consimțite.

A

făcut

-o pentru

că

V.F. i-a spus mai demult

că

a

făcut

sex cu reclamanta în

trecut. În cele din

urmă,

M.C. a

menționat că

a mai

făcut așa

ceva cu alte fete

la alte priveghiuri.

declarațiile

pe care le-a dat în cursul

urmărir

ii penale.

Ș

i-a încheiat

mărturia

în

fața instanței

cu remarca:

„[...]

Am fost întrebat de cineva din sat

dacă

este

adevărat

ce s-a întâmplat

ș

i

dacă

nu

îmi este

rușine

de ce am

făcut,

dar am

răspuns că

nu este bine

să

fie

lăsate

fetele singu

re

pe

stradă.

”

ș

i 28 septembrie 2007,

instanța

a ascultat

declarațiile

date

de cele

două

prietene ale reclamantei, precum

ș

i de M.I.C.

ș

i M.C.S. În

mărturia

sa, Z.F. a

susținut că

reclamanta era

speriată

când s-a întors la

priveghi. A

menționat,

de asemenea,

că

reclamanta era o

fată

cuminte, care

nu

ieșea

cu

băieții ș

i nu mergea în baruri. M.C.S. a declarat

că

a auzit-o pe

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

6

reclamantă

spunându-i lui M.I.C.

să

îi dea drumul la

mână,

dar acesta din

urmă

a refuzat.

mărturia

sa, M.I.C. a mai declarat

următoarele:

„A

doua zi

dimineața

ne-am dus la

poliție să dăm declarații ș

i

după

aceea l-am întrebat

pe M.C. ce s-a întâmplat de fapt. Atunci acesta mi-

a spus

că

a violat-o [

pe

reclamantă]

.

Nu

părea

prea fericit pentru faptele lui. Am mai

făcut

jocul acesta la un alt priveghi:

trebuie

să

duci fata într-un loc izolat unde trebuie

să

fie

sărutată

de

băiatul

ales de ea.

Când inculpatul [M.C.] mi-a spus

că

a violat-o pe

victimă,

mi-a spu

s

ș

i

că

a

săruta

t

-

o.”

Judecătoria Beiuș

l-a declarat pe M.C. vinovat

pentru

săvârșirea infracțiunii

de act sexual cu un minor

ș

i l-a condamnat la un

an

ș

i 4 luni de închisoare cu suspendare. A.C.L. a fost declarat vinovat pentru

s

ăvârșirea infracțiunii

de

tentativă

de act sexual cu un minor

ș

i condamnat la

un an de închisoare cu suspendare.

instanța

a observat în primul rând

că

în raportul

de

expertiză

medico-

legală

s-a constatat

că

nu s-au fost depistat semne de

violență

pe corpul victimei. De asemenea,

instanța

a stabilit mersul

evenimentelor din seara zilei de 13 ianuarie 2007, astfel cum au fost descrise

de M.I.C., M.C.S.

ș

i M.S. A citat pasaje din

declarațiile

date de prietenele

reclamantei, în care acestea au

menționat că

reclamanta nu a strigat

d

upă

ajutor. În ultimul rând,

instanța

a concluzionat

că

cei doi

inculpați

ar fi trebuit

să ș

tie

că

partea

vătămată

nu împlinise 15 ani.

Instanța

nu a luat în considerare

declarația

reclamantei, rapoartele medicale care atestau starea ei de

sănătate

sau cererile sale de examinare a incidentului ca viol. A respins

pretenția

acesteia pentru

despăgubiri

civile, considerând

că afecțiunile

medicale

descrise în rapoartele de

expertiză

medico-

legală

nu aveau nicio

legătură

cu

incidentul în

cauză.

În plus, din

declarațiile

martorilor

reieșise că

reclamant

a

a mai

făcut

sex înainte de incidentul în litigiu

.

părțile

la proces, inclusiv reclamanta

reprezentată

de avocatul

său,

au formulat apel împotriva

sentinței Judecătoriei Beiuș.

În motivele de

apel, reclamanta a

susținut că

agresiunea

sexuală comisă

împotriva sa nu

poate fi

încadrată

decât ca viol. A solicitat

instanței să extindă

examinarea

cauzei

față

de M.I.C., M.C.S.

ș

i M.S., pe care îi considera complici la viol. În

final, reclamanta a considerat

că

documentele medicale prezentate

atestă

în

mod clar

suferința

sa

ș

i, prin urmare,

că instanța

în mod

greșit

i-a respins

pretențiile

civile.

aplicate celor doi

inculpați

la 3 ani de închisoare pentru M.C.

ș

i un an

ș

i 6 luni

de închisoare pentru A.C.L. Tribunalul a

menținut sentința Judecătoriei

Bihor

privind încadrarea da

tă infracțiunii ș

i suspendarea

executării

pedepselor. D

e

asemenea, Tribunalul a decis

să

acorde reclamantei 2 000 de lei

românești

(RON) [aproximativ 600 de euro (EUR)] pentru prejudiciul moral. Ca

răspuns

la motivele de recurs formulate de

reclamantă,

ins

tanța

a motivat:

„Trebuie menționat că

victima a încercat

să convingă instanța că,

de fapt, nu a

consimțit să întrețină relații

sexuale cu cei doi

inculpați ș

i

că

a fost victima unui viol,

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

7

însă

aceste

susțineri

nu au fost probate în niciun fel. Astfel, martorele Z.F.

ș

i P.A. [...]

au declara

t

că

[...] partea

vătămată

nu a strigat

după

ajutor [...]

ș

i nu le-a spus c

e a

pățit.

[...]

Trebui

e

reținut

de asemene

a

că

din raportul

de

expertiză

medico

-

legală

[...] nu

rezult

ă

că

partea

vătămată

a fost victima unui viol, aceasta neprezentând semne de

vătămar

e

corporală

post

-

traumatică.

”

reclamantă

împotriva acestei

sentințe

a fost

respins ca nefondat la 8 mai 2008 de Curtea de Apel Oradea.

Instanța

a

declarat pe scurt c

ă,

coroborând

declarația

victimei cu raportul de

expertiză

medico-

legală

din 14 ianuarie 2007, se exclude

existența infracțiunii

de viol

în

cauză

.

II. DREPTUL

Ș

I PRACTICA INTERNE RELEVANTE

ș

i practica

relevantă

a

instanțelor naționale,

sunt prezentate în detaliu în

M.G.C. împotriva României

(nr. 61495/11, pct. 30-37, 15 martie 2016,

nedefinitivă).

1037 din 5 aprilie 2012

pronunțată

de Înalta Curte de

Casație ș

i

Justiție

într-o

cauză

privind abuzul

sexual

săvârșit

asupra unei fete de 14 ani de

către

trei

bărbați

în

condiții

similare celor din prezenta

cauză.

Înalta Curte a

menținut

condamnarea

inculpaților

pentru viol, cu motivarea

următoare:

„Pentru

a

reține

aceasta

situație

de fapt

,

instanța

a avut în vedere analiz

a

coroborată

a

mijloacelor de

probă

administrate în

cauză,

respectiv

declarațiile părții vătămate

A.M.A., ale inculpatului B.A., ale martorilor [...], d

eclarațiile

date de

numiții

P.D., R.C.

ș

i A.F. în calitate de

inculpați

(în copie),

mențiunile

procesului verbal de examinare a

victimei

ș

i a mijloacelor materiale de

probă,

fixate prin fotografii judiciare, cercetarea

la

fața

locului

ș

i conducerea în teren a inculpatului dar

ș

i a

celorlalți

autori,

însoțite

de

planșe

cu fotografii judiciare

ș

i

schița

de orientare, certificatul medico-legal [...],

ancheta

socială ș

i

adeverința școlară,

raport de

expertiză

medico

-

legală psihiatrică

[...],

procesul verbal de conducere în teren a inculpatului

ș

i a martorului P.D., cu

planșe

foto

,

raportul de constatare tehnico-

științifică

privind detectarea comportamentului simulat

[...]

În baza probelor administrate în

cauză, instanța

de fond a

reținut

ca

reală apărarea

inculpatului în sensul

că

nu a exercitat constrângeri directe asupra victimei.

Această

împrejurare

însă

este

nerelevantă

din perspectiva

realizării conținutului

constitutiv al

infracțiunii

de viol, inculpatul profitând de imposibilitatea victimei de a se

apăra,

în

condițiile

în care orice posibilitate de

ripostă

fusese

anihilată

prin

acțiunile celorlalți

agresori care

aduseseră

victima într-o

vădită

stare de vulnerabilitate

după

primele acte

de viol

desfășurate

.

Nu trebuie ignorate nici vârsta

fragedă ș

i vulnerabilitatea

psihică

a minorei,

accentuat

ă

în mod deosebit de violul recent, toate în contextul în care s-a

săvârșit

fapta, respectiv

noaptea, într-o

zonă izolată,

în

condițiile

unei temperaturi

scăzute,

victima fiind sumar

îmbrăcată (fără

hanorac

ș

i cu un picior

desculț),

elemente de

natură

a plasa victima într-

o

situație

în care orice încercare de

opoziție

era

sortită eșecului.”

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

8

III. DOCUMENTE

INTERNAȚIONAL

E

RELEVANTE

detaliată

a documentelor

internaționale

relevante privind

violența sexuală

împotriva copiilor

ș

i femeilor poate fi

găsită

în

M.G.C.

împotriva României

(citată

anterior, pct. 38-46).

privește

persoanele cu

dizabilități,

la 2 februarie 2005,

Comitetul de

Miniștri

al Consiliului Europei a adoptat

Rezoluția

ResAp(2005)1 privind

apărarea adulților ș

i copiilor cu

dizabilități

împotriva

abuzului.

Rezoluția recunoaște că

abuzul împotriva persoanelor cu

dizabilități

poate, de asemenea,

să

ia forma abuzului sexual

ș

i a

exploatări

i, inclusiv a

violului, a agresiunii sexuale, a agresiunii indecente sau a expunerii

indecente. În

această privință,

prevede

următoarele

:

„Aceste

abuzuri

necesită

un

răspuns proporțional –

unul care nu reduce alegerile

legitime ale persoanelor cu dizabilit

ăți,

ci unul care

recunoaște

vulnerabilitatea

ș

i

exploatarea. Prin urmare, termenul «abuz» se

referă

la aspecte dintr-un spectru larg,

care include fapte de

natură penală, încălcări

ale eticii profesionale, practici care nu se

încadrează

în

orientările

convenite sau îngrijirea extrem de

inadecvată.

În

consecință,

măsurile

de prevenire

ș

i de

răspuns

la abuzuri

implică

o

gamă largă

de

autorități ș

i

actori, inclusiv

poliția,

sistemul de

justiție penală,

organismele guvernamentale care

reglementează

furnizarea de servicii

ș

i profesiile,

organizațiile

de

susținere

(advocacy)

,

rețelele

de utilizatori

ș

i consiliile

pacienților,

precum

ș

i furnizorii de servicii

ș

i

planificatorii. [...]

Acestea ar trebui

să

încurajeze cooperarea dintre

autorități ș

i

organizații

în vederea

identificării

unor

măsuri

de prevenire a abuzurilor, de

îmbunătățire

a

detectării ș

i

raportării

abuzurilor

ș

i de sprijinire a

victimelor

.”

42.

Părțile

relevante din Recomandarea Rec(2006)5 a Comitetului de

Miniștri către

statele membre privind Planul de

acțiune

al Consiliului Europei

pentru promovarea drepturilor

ș

i a deplinei

participări

a persoanelor cu

dizabilități

în societate au

următorul

cuprins:

„Persoanele

cu

dizabilități

constituie o categorie de

populație variată,

dar toate au în

comun [...] nevoia de

garanții

suplimentare pentru a beneficia pe deplin de drepturile

lor [...].

Există

indicii

că frecvența

abuzurilor

ș

i a

violenței

comise împotriva

persoanelor cu

dizabilități

este considerabil mai mare decât

frecvența

la nivelul

populației

în general

ș

i mai mare în cazul femeilor c

u

dizabilități

[...]

.

Deși

guvernele nu pot ga

ranta

că

nu vor avea loc abuzuri, trebuie

să facă

tot posibilul

pentru a oferi

protecție ș

i cele mai puternice

garanții

posibile [...]. Persoanele cu

dizabilități

care

suferă

acte de abuz sau de

violență

ar trebui

să aibă

acces la sprijin

adecvat. Acestea trebuie

să dispună

de un sistem în care

să poată

avea

suficient

ă

încredere pentru a raporta abuzurile

ș

i a se

aștepta

la

acțiuni

în

consecință,

inclusiv

sprijin individual. Astfel de sisteme

necesită

personal competent

ș

i calificat pentru a

detecta

ș

i a

răspunde

la

situații

de

abuz.”

Organizației Națiunilor

Unite privind drepturile

persoanelor cu

dizabilitățile

a declarat

următoarele

în raportul

său

din 2006

privind monitorizarea

situației

persoanelor cu

dizabilități:

„2.

Persoanele cu

dizabilități

la dezvoltare sunt deosebit de vulnerabile

față

de

încălcările

drepturilor omului. De asemenea, persoanele cu

dizabilități

sunt rareori luate

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

9

în considerare, nu au voce

politică ș

i sunt adesea un subgrup de grupuri sociale

marginalizate deja

ș

i, prin urmare, nu au puterea

de a

influența

guvernele.

Se

confrunt

ă

cu probleme semnificative în ceea ce

privește

accesul la sistemul judiciar pentru a-

și

proteja drepturile sau pentru a solicita repararea

încălcărilor;

iar accesul lor la

organizații

care le pot proteja drepturile este limitat în general.

Deși

persoanele

fără

dizabilități

au nevoie de organisme

naționale ș

i

internaționale

independente pentru a-

și

proteja drepturile omului,

există justificări

suplimentare pentru a garanta

că

persoanelo

r

cu

dizabilități ș

i drepturilor lor li se

acordă

o

atenție specială

prin mecanisme

independente

naționa

le

ș

i

internaționale

de

supraveghere.

”

Convenției

privind drepturile persoanelor cu

dizabilități,

Organizația Națiunilor

Unite a publicat

următoarele constatări

relevante:

„Persoanele

cu

dizabilități riscă să devină

mai des victime ale

violenței

sau violului,

potrivit unui studiu britanic din 2004

,

ș

i

să obțină

mai rar

intervenție

din partea

poliției,

protecție juridică

sau îngrijire

preventiv

ă.

Cercetările arată că violența

împotriva copiilor cu

dizabilități

are loc cu o

frecvență

anuală

de cel

puțin

1,7 ori mai mare decât în cazul cel

or

fără dizabilități.”

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA PRETINSA

ÎNCĂLCARE

A ART. 3

Ș

I ART. 8 DIN

CONVENȚI

E

că autoritățile

române nu au efectuat o

anchetă

eficientă

privind

susținerile

sale referitoare la viol

ș

i

că ș

i-au

încălcat obligația

pozitivă

de a o proteja de tratamente inumane

ș

i degradante.

Articolele relevante din

Convenție prevăd următoarele

:

Art. 3

„Nimeni

nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante

.”

Art. 8

„1.

Orice

persoană

are dreptul la respectarea

vieții

sale private

[…].

”

A. Cu privire la admisibilitate

constată că

acest

capăt

de cerere nu este în mod

vădit

nefonda

t

în sensul art.

35 §

3 lit.

a) din

Convenție.

De asemenea,

constată că

n

u

prezintă

niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar

să

fie

declarat admisibil.

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

10

B. Cu privire la fond

părților

susținut că autoritățile

nu au efectuat o

anchetă eficientă

în

legătură

cu

acuzațiile

sale de viol. Deoarece nu existau probe materiale al

e

agresiunii, sistemul de

justiție penală

înclina mai mult în favoarea

făptuitorilor, nearătând

nicio

grijă

pentru necesitatea de a o proteja ca

minoră.

Discrepanțele

dintre probe au fost ignorate

ș

i s-a pus accent necuvenit pe lips

a

de pe corpul ei a

oricăror

semne de

violență fizică ș

i pe lipsa

opoziției

ei

față

de

făptuitori. Autoritățile

nu au luat în considerare vârsta ei

fragedă ș

i starea

ei

fizică ș

i

psihologică

sau faptul

că ș

ase

bărbați adulți

au participat la abuzul

comis asupra ei.

Această

abordare i-a intensificat sentimentele de

umilință,

suferință ș

i frustrare,

fără să ducă

la o convingere

eficientă

.

48.

Consecințele

grave ale acestei

situații

asupra psihicului reclamantei au

fost consemnate în rapoartele medicale prezentate în cursul procedurii

interne, precum

ș

i în

fața Curții.

susținut că urmărirea penală

a fost

temeinică ș

i

efectivă.

S-

au

făcut

toate demersurile posibile pentru strângerea probelor necesare

ș

i

stabilirea faptelor, iar în lipsa probei

„directe”

a violului,

autoritățile naționale

au luat în considerare toate circ

umstanțele

cauzei.

Autoritățile

nu au stabilit

comiterea violului. Reclamanta a dat

declarații

contradictorii, în timp ce

făptuitorii

au avut o

poziție constantă

pe parcursul

cercetărilor.

Reclamanta a

fost de acord

să

îi

însoțească

pe

băieți

la casa

părăsită ș

i nu a cerut ajutor. În

plus,

diferența

de

vârstă

dintre

reclamantă ș

i

făptuitori

nu era

semnificativă.

susținut că,

din exemplele de

practică internă, așa

cum

au fost deja prezentate în cauza

M.G.C. împotriva României

(citată

anterior),

era evident

că instanțele naționale

nu cereau probe ale

violenței

fizice pentru

a stabili

existența

violului

ș

i

că opoziția

victimei nu era

considerată

un

element important în examinarea acestor cauze. Atunci când victima nu este

atât de

tânără

încât actul

să

fie încadrat automat ca viol dar nu a împlinit

încă

15 ani

ș

i a

consimțit

la actul sexual, legea prevede

că voința

victimei nu este

valabilă

din cauza vârstei sale fragede

ș

i

încadrează

actul ca

infracțiunea

de

act sexual cu un minor.

Instanțele naționale

au

făcut

o

distincție

între cele

două infracțiuni, reținând că

imposibilitatea victimei de a se

apăra

sau de a-

și

exprima

voința

trebuie

stabilită

de la caz la caz. O

fată

de 14 ani s-ar putea

găsi

în imposibilitatea de a-

ș

i da

consimțământul,

în timp ce o

victimă

mul

t

mai

tânără

ar putea avea posibilitatea de a se

apăra ș

i de a-

și

exprima

voința.

Curții

a) Principii generale

reamintește că obligația

Înaltelor

Părți

Contractante în temeiul

art. 1 din

Convenție

de a asigura tuturor persoanelor aflate sub

jurisdicția

lor

drepturile

ș

i

libertățile

definite în

Convenție,

coroborat cu art.

3, impune

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

11

statelor

să

ia

măsuri

destinate

să

garanteze

că

persoanele aflate sub

jurisdicția

lor nu sunt supuse relelor tratamente, inclusiv relelor tratamente administrate

de persoane fizice (a se vedea

I.G. împotriva Moldovei

, nr. 53519/07, pct. 40,

15 mai 2012). Aceste

măsuri

ar trebui

să

asigure o

protecție eficientă,

în

special, a copiilor

ș

i altor persoane vulnerabile,

ș

i

să includă

demersuri

rezonabile pentru prevenirea relelor tratamente despre care

autoritățile

au ori

ar trebui

să aibă cunoștință

(a se vedea

M.C. împotriva Bulgariei

,

citată

anterior, pct.

150). În cazul persoanelor aflate într-o

situație vulnerabilă,

inclusiv al persoanelor cu

dizabilități,

Curtea a

hotărât că autoritățile

trebuie

să

dea

dovadă

de

vigilență deosebită ș

i

să

ofere o

protecție sporită,

având în

vedere faptul

că

adesea vor fi afectate capacitatea sau disponibilitatea acestor

persoane de a depune plângere (a se vedea

B. împotriva României

,

nr. 42390/07, pct. 50, 10 ianuarie 2012).

consideră că

statele au o

obligație

pozitivă, inerentă

art. 3 din

Convenție,

de a adopta norme de drept penal care

pedepsesc efectiv violul

ș

i de a le aplica în

practică

prin intermediul

urmăririi

penale

ș

i trimiterii în

judecată

efective (a se vedea

M.C. împotriva Bulgariei

,

citată

anterior, pct.

153, 4 decembrie 2003). În plus, în conformitate cu

normele

ș

i

tendințele

actuale în materie,

obligațiile

pozitive ale statelor

membre în temeiul art.

3 din

Convenție

trebuie

văz

ute ca impunând

incriminarea

ș

i

urmărirea penală ș

i trimiterea în

judecată

efective a

oricărui

act sexual

neconsimțit,

inclusiv în lipsa

opoziției

fizice din partea victimei

(ibidem, pct. 166).

b) Aplicarea principiilor sus-

menționate

în prezenta

cauză

constată că autoritățile

din prezenta

cauză

s-au confruntat cu

două

versiuni contradictorii ale evenimentelor. Reclamanta a

susținut că

a fost

violată

în seara zilei de 13 ianuarie 2007.

Însă

cei

ș

ase

bărbați

implic

ați

în

incident au

susținut că

reclamanta a

consimțit să întrețină relații

sexuale în

acea

seară.

Prin urmare, sarcina

principală

a

autorităților

în

cauză

a fost de a

stabili

dacă

actul sexual a fost

consimțit.

hotărât

deja

că prezența

a

două

versiuni

ireconciliabile asupra faptelor

necesită,

în mod evident, o evaluare

atentă

la

context a

credibilității declarațiilor făcute ș

i verificarea tuturor

circumstanțelor

conexe (a se vedea

M.C. împotriva Bulgarie

i

,

citată

anterior,

pct. 177).

Acest lucru s-ar putea realiza audiind persoanele cunoscute de

reclamantă ș

i

făptuitori,

ca de exemplu prieteni, vecini, profesori

ș

i alte

persoane, care ar putea oferi

lămuriri

privind credibilitatea

declarațiilor

lor

sau solicitând opinia unui psiholog specializat (a se vedea

I.G. împotriva

Moldovei

,

citată

anterior, pct.

43). În acest context,

autoritățile

ar putea

verifica, de asemenea,

dacă

victima avea motive

să facă acuzații

false

împotriva

presupușilor făptuitori.

Curtea

observă însă că,

în prezenta

cauză,

nu s-a

făcut

niciunul din demersurile de mai sus în nicio

etapă

a

urmăririi

penale

ș

i a procesului.

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

12

observă că

actele

internaționale

privind

situația

persoanelor

cu

dizabilităț

i

subliniază că frecvența

abuzurilor

ș

i actelor de

violență

săvârșite

împotriva persoanelor cu

dizabilități

este considerabil mai

ridicată

decât în cazul restului

populației

(a se vedea supra, pct.

42-44). Potrivit

documentelor medicale din 15 februarie 2007, reclamanta a fost

diagnosticată

cu dizabilitate

intelectuală ușoară.

În acest context, având în vedere natura

abuzului sexual

săvârșit

asupra reclamantei,

existența

unor mecanisme utile

de detectare

ș

i de raportare a unor astfel de acte era

esențială

pentru aplicare

a

eficientă

a legilor penale relevante

ș

i pentru accesul reclamantei la

căi

de atac

adecvate (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Juppala împotriva Finlandei

,

nr.

18620/03,

pct. 42, 2 decembrie 2008). Într-

adevăr,

Curtea

apreciază că

lipsa unei anchete penale

corespunzătoare

sau lipsa unui

răspuns

judicia

r

corespunzător

în

legătură

cu plângeri privind abuzul sexual comis asupra

copiilor sau a altor persoane vulnerabile, precum persoanele cu

dizabilități

intelectuale,

creează

un fundal de impunitate care ar putea constitui o

încălcare

a

obligațiilor

pozitive ale statului în temeiul art. 3 din

Convenție.

cumstanțe,

Curtea

consideră că

dizabilitatea

intelectuală

a reclamantei,

confirmată

de documente medicale, a pus-o într-o stare

sporit

ă

de vulnerabilitate

ș

i impunea atât organelor de

urmărire penală,

cât

ș

i

instanțelor naționale să

dea

dovadă

de

diligență sporită

în analizarea

declarațiilor

reclamantei (a se compara cu

B împotriva României

,

citată

anterior, pct. 57). Într-

adevăr,

ar fi trebuit

să

se acorde o

atenție deosebită

examinării validității consimțământului

reclamantei

față

de actele sexuale, în

raport cu dizabilitatea

intelectuală ușoară

a acesteia. Se pare

însă că

niciuna

din

circumstanțele

personale ale reclamantei

–

precum vârsta

fragedă ș

i starea

sa de dezvoltare

mintală ș

i

fizică –

sau din

circumstanțele

în care a avut loc

incidentul

–

pe timp de noapte, pe vreme rece, precum

ș

i

numărul

de

bărbați

implicați –

nu a fost

luată

în considerare de procurorii sau

judecătorii

care s-

au

pronunțat

în

cauză.

ș

i de

instanțele naționale

par

să

se fi

bazat doar pe

declarațiile

prezumtivilor

făptuitori,

coroborate cu faptul

că

reclamanta nu prezenta pe corp semne de

violență ș

i nu a strigat

după

ajuto

r

ori nu le-a spus imediat prietenelor sale despre pretinsul abuz (a se vedea

supra, pct.

34

ș

i

36).

În acest context, Curtea

observă

multitudinea d

e

măsuri

de

urmărire penală

întreprinse în exemplul de

jurisprudență națională

prezentat de Guvern (a se vedea supra, pct.

39).

ea

consideră că autoritățile

au pus un accent nejustificat pe lipsa de probe privind

rezistența opusă

de

reclamantă ș

i nu au adoptat o abordare

adaptată

la context în cazul de

față

(a

se vedea

M.C. împotriva Bulgariei

,

citată

anterior, pct.

182). Conduita

autorităților

a fost

agravată

de faptul

că instanțele naționale

nu au dispus nicio

evaluare

psihologică

în vederea

obținerii

unei analize de specialitate a

reacțiilor

reclamantei din perspectiva vârstei acesteia. În

același

timp,

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

13

dovezile medicale numeroase ale traumei suferite de

reclamantă

în urma

incidentului în

cauză

nu au fost luate în considerare deloc de

către autorități

.

susținut,

printre altele,

că

reclamanta a dat

declarații

contradictorii în

fața autorităților. Însă

Curtea

observă că

reclamanta, în

declarațiile

pe care le-a dat pe parcursul

urmăririi

penale

ș

i al

procesului, nu a

făcut

decât

să

dea

clarificări

la

declarația inițială, dată

imediat

după

incident. Cei care par

să

fi revenit asupra propriilor

declarații

au fost

M.C.

ș

i M.I.C. (a se vedea supra, pc

t.

14,

22

ș

i

26).

Cu toate acestea, din dosar

nu este clar

dacă autoritățile

au

făcut

demersuri pentru a verifica credibilitatea

acestora sau mersul evenimentelor în versiunea celor doi

bărbați.

fără să

se

pronunțe

cu privire la

vinovăția

lui M.C., A.C.L.

ș

i V.F., Curtea

constată că urmărirea penală

în

cauza reclamantei nu a îndeplinit ceri

nțele

inerente

obligațiilor

pozitive ale

statelor de a aplica efectiv un sistem de drept penal care

pedepsește

toate

formele de viol

ș

i abuz sexual.

Curții să

constate î

ncălcarea obligațiilor

pozitive ale statului pârât în temeiul art. 3 din

Convenție.

Având în vedere

această

concluzie, Curtea

hotărăște,

d

e

asemenea,

că

art. 8 din

Convenție

nu

ridică

nicio

problemă separată

(a se

vedea

I.G. împotriva Moldove

i

,

citată

anterior, pct. 45).

II. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN

CONVENȚI

E

Convenție

prevede

:

„Dacă

Curtea

declară că

a avut loc o

încălcare

a

Convenției

sau a protocoalelor sale

ș

i

dacă

dreptul intern al înaltei

părți

contractante nu permite decât o

înlăturar

e

incomplet

ă

a

consecințelor

acestei

încălcări,

Curtea

acordă părții

lezate,

dacă

este cazul,

o

reparație echitabilă.”

A. Prejudiciu

despăgu

bire

pentru prejudiciul moral

.

susținut că

suma

solicitată

este

excesivă.

consideră că

reclamanta a fost cu

siguranță supusă

unei

suferințe ș

i traume psihice cauzate, cel

puțin parțial,

de

deficiențele

demersului

autorităților

în prezenta

cauză. Pronunțându

-se în echitate, Curtea

acordă

reclamantei 12 000 EUR cu titlu de

despăgubire

pentru prejudiciul

moral.

B. Cheltuieli de

judecată

judecată.

În

consecință,

Curtea nu

acordă

nicio

sumă

cu acest titlu.

HOTĂRÂREA

I.C. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

14

C. Dobânzi moratorii

consideră

necesar ca rata dobânzilor moratorii

să

se întemeieze

pe rata dobânzii

facilității

de împrumut marginal,

practicată

de Banca

Centrală Europeană, majorată

cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

Declară

cererea

admisibilă;

2.

Hotărăște

că

statul pârât

ș

i-a

încălcat obligațiile

pozitive în temeiul art. 3

din

Convenție;

3.

Hotărăște

că

nu se

ridică

o

problemă separată

în temeiul art.

8 din

Convenție;

4.

Hotărăște

a)

că

statul pârât trebuie

să plătească

reclamantei, în termen de trei luni de

la data

rămânerii

definitive a

hotărârii,

în conformitate cu art. 44 § 2 din

Convenție,

suma de 12 000 EUR

(douăsprezece

mii de euro), care trebuie

convertită

în moneda

națională

a statului pârât la rata de schimb

aplicabilă

la data

plății,

pentru prejudiciul moral, plus orice

sumă

ce poate fi

datorată

cu titlu de impozit

;

b)

că,

de la expirarea termenului

menționat ș

i

până

la efectuarea

plății

,

această sumă

trebuie

majorată

cu o

dobândă simplă,

la o

rată egală

cu rata

dobânzii

facilității

de împrumut marginal

practicată

de Banca

Centrală

Europeană, aplicabilă

pe parcursul acestei perioade

ș

i

majorată

cu trei

puncte procentuale.

5.

Respinge

cererea de acordare a unei

reparații

echitabile pentru celelalte

capete de cerere.

Redactată

în limba

engleză,

apoi

comunicată

în scris, la 24 mai 2016, în

temeiul art. 77 § 2

ș

i § 3 din Regulamentul

Curții.

Marialena Tsirli

Grefier

András Sajó

Președinte