BARNEA ET CALDARARU c. ITALIE

Comunicat la 24 mai 2016 Prima secțiune Cerere nr. 37931/15 BARNEA și CALDARARU împotriva Italiei introduse la 25 iulie 2015 FOARTE LIFFARE Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie al reclamanților (mama, tatăl, frații și sora copilului), al cetățenilor români, ca urmare a delincvenței și a preluării, în 2009, de către autoritățile italiene a fiicei lor minore C., la data de 28 de luni. Părinții copilului indică, de asemenea, acțiunea în numele acesteia din urmă.

În sensul art. 8 alin. (2) din Convenție, a fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții lor de familie în sensul art. 8 alin. În special, autoritățile italiene și-au îndeplinit obligațiile pozitive stabilite de jurisprudența Curții în această privință cu privire la art. 8 (Zhou c. Italia), 33773/11, 21 ianuarie 2014) și au luat toate măsurile pe care le-ar fi putut solicita în mod rezonabil astfel încât să permită refacerea raporturilor dintre reclamanți și copil și să respecte un echilibru corect între interesele prezente în joc, în special în ceea ce privește faptul că După patru ani de la îngrijirea copilului de către serviciile sociale, instanța de apel a lui Torino a revocat statutul de adoptabilitate, subliniind faptul că persoanele în cauză nu au fost nici condiționate să-și dovedească capacitățile părintești, nici nu au fost ajutate de serviciile sociale să depășească dificultățile lor.

serviciile sociale nu au executat decizia instanței de apel care prevede două întâlniri pe săptămână pentru a permite treptat reîntoarcerea copilului în familie instanța pentru copii, a confirmat, în 2004, plasarea copilului în familia gazdă și a redus numărul de întâlniri la 4 pe an Curtea de Apel din 2015, stigmatizând decizia tribunalului de a reduce numărul de întâlniri, a considerat că: din cauza timpului trecut de copil a fost introdus bine în familia gazdă și că întoarcerea în familia sa de origine nu mai era posibilă Procesul decizional care a condus la hotărârile instanțelor interne a fost echitabil și a respectat în mod corespunzător interesele protejate prin art. 8 din convenție, ținând seama în special de faptul că instanța pentru copii a decis să limiteze dreptul de vizită al reclamanților fără a lua în considerare expertiza și decizia instanței pentru recurs care au subliniat importanța menținerii legăturii dintre copil și reclamant

Communiquée le 24 mai 2016

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 37931/15 BARNEA et CALDARARU contre l’Italie introduite le 25 juillet 2015

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la violation alléguée du droit au respect de la vie familiale des requérants (mère, père, frères et sœur de l’enfant), des ressortissants roumains, en raison de l’éloignement et de la prise en charge, en 2009, par les autorités italiennes de leur fille mineure C., âgée à l’époque de 28 mois. Les parents de l’enfant indiquent agir aussi au nom de cette dernière.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leur vie familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? 2. En particulier, les autorités italiennes ont-elles satisfait à leurs obligations positives définies par la jurisprudence de la Cour en la matière sur l’article 8 ( Zhou c. Italie , n o 33773/11, 21 janvier 2014) et ont-elles pris toutes les mesures que l’on pouvait raisonnablement exiger d’elles de manière à permettre la reconstitution des rapports entre les requérants et l’enfant et à respecter un juste équilibre entre les intérêts présents en jeu eu égard, notamment, à ce que quatre ans après la prise en charge de l’enfant par les services sociaux, la cour d’appel de Turin a révoqué l’état d’adoptabilité en soulignant que les requérants n’avaient ni été mis en condition de prouver leurs capacités parentales, ni aidés par les services sociaux à surmonter leur difficultés ? les services sociaux n’ont pas exécuté la décision de la cour d’appel prévoyant deux rencontres par semaine afin de permettre progressivement le retour de l’enfant dans la famille ? le tribunal pour enfants, a confirmé, en 2004,

le placement de l’enfant dans la famille d’accueil et a réduit le nombre de rencontres à 4 par an ? la cour d’appel en 2015, tout en stigmatisant la décision du tribunal de réduire le nombre de rencontres, a jugé qu’en raison du temps écoulé l’enfant était désormais bien insérée dans la famille d’accueil et que le retour dans sa famille d’origine n’était plus envisageable ? 3. Le processus décisionnel débouchant sur les décisions des juridictions internes a-t-il été équitable et a-t-il respecté comme il se doit les intérêts protégés par l’article 8 de la Convention compte tenu, en particulier, de ce que le tribunal pour enfants a décidé de limiter le droit de visite des requérants sans prendre en compte les expertises et la décision de la cour d’appel qui soulignaient l’importance du maintien du lien entre l’enfant et les requérants ?