MAREK v. GERMANY

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 64337/12 Heinz Rainer MAREK împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 24 mai 2016 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Faris Vehabović, Carlo Ranzoni, judecători și Milan Blaško, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 octombrie 2012, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Heinz Rainer Marek, este un național german, născut în 1954 și deținut în prezent în Rosdorf. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl E. Medecke, un avocat practicant în Hamburg. Guvernul german („Guvernul”) a fost reprezentat de unul dintre agenții lor, dna K. Behr, a Ministerului Federal al Justiției și Protecției consumatorilor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 5 § 1 și 7 § 1 din Convenție cu privire la prelungirea retrospectivă a detenției sale preventive dincolo de durata maximă de zece ani, executată în închisoarea Celle în conformitate cu o pronunțare a Curții Regionale Lüneburg din 13 mai 2011. El s-a bazat pe hotărârea Curții în cazul M. v. Germania (n. 19359/04, ECHR 2009) pentru a susține punctul său de vedere. La 3 decembrie 2015, cererea a fost comunicată guvernului. La 28 ianuarie 2016 și 11 martie 2016, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de Guvern și respectiv de reclamant. În temeiul acestor declarații, reclamantul a fost de acord să renunțe la orice alte afirmații împotriva Germaniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 11 mii de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte de a elimina cazul din lista sa de cazuri. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata constituie rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptat în engleză și notificat în scris la 16 iunie 2016. Milan Blaško Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 64337/12

Heinz Rainer MAREK

against Germany

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 24 May 2016 as a Committee composed of:

Khanlar Hajiyev,

President,

Faris Vehabović,

Carlo Ranzoni,

judges,

and Milan Blaško,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 1 October 2012,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Heinz Rainer Marek, is a German national, who was born in 1954 and is currently detained in Rosdorf. He was represented before the Court by Mr E. Medecke, a lawyer practising in Hamburg.

The German Government (“the Government”) were represented by one of their Agents, Mrs K. Behr, of the Federal Ministry of Justice and Consumer Protection.

The applicant complained under Articles 5 § 1 and 7 § 1 of the Convention about the retrospective prolongation of his preventive detention beyond the former statutory ten-year maximum duration, executed in Celle Prison pursuant to an order of the Lüneburg Regional Court of 13 May 2011. He relied on the Court’s judgment in the case of

M. v. Germany

(no.

19359/04, ECHR 2009) to support his view.

On 3 December 2015 the application was communicated to the Government.

On 28 January 2016 and 11 March 2016 the Court received friendly settlement declarations signed by the Government and the applicant respectively. Under these declarations, the applicant agreed to waive any further claims against Germany in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him eleven thousand euros to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant. This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment shall constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 16 June 2016.

Milan Blaško

Khanlar Hajiyev

Deputy Registrar

President