Schneider împotriva Germaniei

A cincea secțiune decizia nr. 18807/14 Sandro SCHNEIDER împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 18 octombrie 2016 în calitate de comitet compus din: Erik Møse, președinte, Yonko Grozev, Mārtiδš Mits, judecători și Anne-Marie Dougin, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 28 februarie 2014, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Sandro Schneider, este un național german, născut în 1979 și a fost reținut în Volkstedt la depunerea cererii sale. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Römer, un avocat practicant în Aschersleben.

Guvernul german („ Guvernul”) a fost reprezentat de unul dintre agenții lor, dna K. Behr, a Ministerului Federal al Justiției și Protecției consumatorilor. Referindu-se la hotărârea acestei Curți în cazul Neziraj v. Germania (nr. 30804/07, 8 noiembrie 2012), reclamantul s-a plâns în temeiul articolului §§ 1 și 3 (c) din Convenție cu privire la hotărârea Curții Regionale de Magdeburg, la 30 ianuarie 2013, de a respinge recursul său împotriva condamnării sale de către Curtea de District fără o examinare a meritelor, deoarece el nu a participat la audiere, chiar dacă avocatul său era prezent, mandatat și gata să-l apere. La 5 și 9 septembrie 2016, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de Guvern și respectiv de reclamant.

În temeiul acestor declarații, reclamantul a fost de acord să renunțe la orice alte afirmații împotriva Germaniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti două mii șapte sute de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte de a elimina cazul din lista sa de cazuri. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 10 noiembrie 2016. Anne-Marie Dougin Erik Møse Președintele adjunct al grefierului interimar

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 18807/14 Sandro SCHNEIDER against Germany The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 18 October 2016 as a Committee composed of: Erik Møse, President, Yonko Grozev, Mārtiņš Mits, judges, and Anne-Marie Dougin, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 28 February 2014, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Sandro Schneider, is a German national, who was born in 1979 and was detained in Volkstedt when lodging his application. He was represented before the Court by Mr V. Römer, a lawyer practising in Aschersleben. The German Government (“the Government”) were represented by one of their Agents, Mrs K. Behr, of the Federal Ministry of Justice and Consumer Protection. Referring to this Court’s judgment in the case of Neziraj v. Germany (no. 30804/07, 8 November 2012), the applicant complained under Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention about the decision of the Magdeburg Regional Court, on 30 January 2013, to dismiss his appeal against his conviction by the District Court without an examination of the merits because he had not attended the hearing, even though his counsel had been present, mandated and ready to defend him.

On 5 and 9 September 2016 the Court received friendly settlement declarations signed by the Government and the applicant respectively. Under these declarations, the applicant agreed to waive any further claims against Germany in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him two thousand seven hundred euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant. This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 10 November 2016. Anne-Marie Dougin Erik Møse Acting Deputy Registrar President