KOČEVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
KOČEVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2016)
Reclamantul, dl Kiril Kočevski, este un cetățean macedonean, născut în 1947 și locuiește în Skopje. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Ž. Hadži-Zafirov, un avocat practicant în Skopje. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Bogdanov. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 septembrie 1996 s-a deschis o procedură de faliment împotriva unei societăți deținute în mod social („S”). La 13 martie 2000, în timp ce procedura de faliment era încă în așteptare, reclamantul a fost desemnat manager intern al S. Prin o decizie care a devenit finală la 26 septembrie 2000, Tribunalul de Primă Instanță a susținut o cerere (утврдува) împotriva S. în favoarea unui anumit dl D.T. (fostul angajat al S.) în valoare de 55.270 denari macedoneni (MKD). La 24 decembrie 2001, a fost rămasă procedura de faliment împotriva S. și a fost acordată consimțământul (соפласност) pentru instituirea procedurilor de restructurare a S. în temeiul Legii privind transformarea societăților de origine socială (a se vedea punctul 30 mai jos). Potrivit unui document (аналитиδка картиδа) emis la 26 decembrie 2005 de S., dl D.T. datorează S. MKD 9.067.814. La 28 aprilie 2006, un judecător de investigare a interogat reclamantul și a deschis o anchetă împotriva acestuia și a altor patru persoane suspectate de abuz de birou ( La o audiere de la 30 noiembrie 2006, instanța de judecată a respins o cerere depusă de 203 foști angajați ai S. care să fie reprezentați ca victime (отетени) la proces. Nu este evident din dosar dacă dl D.T. a fost printre angajați. 11. La 6 februarie 2007, reclamantul a fost înarmat în custodie. Apoi, el a depus mai multe cereri de eliberare pe cauțiune care nu au avut niciun folos. În aceste cereri, el nu a făcut nici o trimitere la starea sa de sănătate. 12. La 22 februarie 2007, închisoarea Skopie („autoritățile penitenciare”) a solicitat că Tribunalul de Primă Instanță („curtea de judecată”) să permită reclamantului să fie examinat medical în timp ce sănătatea sa s-a deteriorat. Cererea se referă la o notă a aceleiași date în care medicul închisorii a diagnosticat reclamantul că suferă de sindroma psihoorganicum incipiens (presumabil sindromul psiho-organic din faza inițială). La 23 februarie 2007, judecătorul V.M. a acordat această cerere. Nu au fost prezentate informații privind dacă reclamantul a fost examinat sau rezultatele examinării. 13. La 1 martie 2007, autoritățile închisoare au solicitat ca instanța de judecată să permită reclamantului să facă o examinare psihologică, menționând o notă din 28 februarie 2007, în care doctorul în închisoare a efectuat același diagnostic (a se vedea punctul 12 de mai sus). 14. La o audiere din 12 aprilie 2007, reclamantul, reprezentat de doi avocați, și-a depus propria cerere de examinare psihologică. Curtea de judecată a respins ambele cereri din motivul că nu erau suficient de de detaliate. În această audiere, tribunalul a examinat doi martori. La 30 aprilie 2007, un comitet de trei judecători al instanței de judecată președintă de judecător V.M. a condamnat reclamantul și l-a condamnat la șase ani de închisoare. Curtea a constatat că, în perioada 2000-2002, reclamantul a ordonat celor patru acuzați să recunoască afirmații false formulate de o altă societate, E. (în curs de proces de faliment) împotriva S. și transferul acestor reclamații către o a treia societate, B., care era deținută de solicitant. Pretențiile false au fost ulterior transformate în 98% din capitalul S., pe baza căreia B. (în continuare numită societății S.1) a devenit principalul acționar al S... Curtea a constatat că un program pentru transformarea financiară a S. („programul”) a fost pregătit la cererea reclamantului. La 19 noiembrie 2001 au fost pregătite apendicele programului, dar nu au fost prezentate creditorilor în procedurile de faliment sau în cadrul Agenției de Privatizare. Curtea a concluzionat că instituțiile competente au adoptat o poziție pozitivă ( a fost adusă la insolvență (неפативна состоδа) și că fără această datorie, deficitul S. ar fi fost semnificativ mai mic și ar fi putut fi consolidat prin vânzarea unele dintre proprietățile imobile ale S.. 16. La 10 mai 2007 S. s-a plâns la Consiliul Judiciar de stat că judecătorul V.M. a fost prejudecat, deoarece dl D.T. a fost partener necăsător al judecătorului V.M. și un fost angajat al S. El a închiriat un loc de afaceri din S. pentru care a datorat S. aproximativ 4.000.000 MKD în chirie nerambursată. Se presupune că a datorat S. un alt MKD 271.220. O cerere împotriva S. a fost stabilită printr-o decizie judecătorească (a se vedea punctul 6 de mai sus). 17. Ziarul săptămânal Fokus (în conformitate cu reclamantul, în ediția sa din 11 mai 2007) a publicat un articol despre procedura penală împotriva reclamantului. Articolul a afirmat că dl D.T. a avut atât o creanță împotriva și o datorie (care nu a plătit niciodată) S. și că el a fost partenerul necăsătorit al judecătorului V.M.. A inclus o declarație de fratele reclamantului în conformitate cu care reclamantul și familia sa au aflat aceste fapte în ziua în care judecata judecătorului a fost pronunțată. 18. Trei reprezentanți ai reclamantului au depus trei apeluri separate împotriva hotărârii din 30 aprilie 2007. Un al patrulea recurs a fost depus de fiul reclamantului. În apelurile, s-a susținut, printre altele, că instanța de judecată nu a fost imparțială, având în vedere că dl D.T., partenerul necăsătorit al judecătorului V.M., datorează bani S. și a avut o cerere împotriva acesteia. La 11 mai 2007, au fost publicate într-un ziar săptămânal detalii privind presupusele relații financiare ale dlui D.T. cu S., susținând în continuare că instanța de judecată nu a obținut un aviz expert în ceea ce privește starea de sănătate a reclamantului, care i-a afectat capacitatea de a urma procesul. 19. La 21 iunie 2007, un psihiatru (V.V.) a examinat reclamantul din departamentul de detenție din spitalul Skopje. Potrivit unei note scrise manuale emise de V.V. la 25 iunie 2007, a fost necesar să transfere reclamantul la un spital psihiatric. Având în vedere starea sa psihologică, el nu a putut participa la proces, nici declarațiile sale nu ar putea fi considerate valabile până la stabilirea unui diagnostic definitiv. 20. Reclamantul a stat în spitalul psihiatric din 26 iunie până la 22 octombrie 2007. 21. La 5 iulie 2007, un psiholog a elaborat un raport privind statul psihologic al reclamantului, la cererea sa. Raportul a declarat, printre altele, că procesul de gândire al reclamantului a fost lent și că nu a putut să răspundă la sarcini complexe care necesită un nivel sporit de abstracție și generalizare. Un deficit de memorie a fost remarcat. Raportul a încheiat după cum urmează: „Rezultatele examinării psihologice confirmă denaturările afective și gândurilor ale unui caracter depresiv și paranoic, precum și sindromul psiho-organic ( La 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel din Skopje („curtea de apel”) a organizat o sesiune publică la care reclamantul și cei trei reprezentanți ai săi au participat. Reclamantul a notificat instanța de a doua instanță de deteriorare a sănătății sale. Avocații reclamantului au susținut că drepturile de apărare ale reclamantului au fost încălcate la audiere din 12 aprilie 2007, deoarece martorii au fost auziți în ciuda faptului că reclamantul a solicitat un examen psihologic pentru a-și evalua capacitatea de a urma procesul și nu au prezentat copii din notă din 25 iunie 2007 sau din raportul din 5 iulie 2007. Avocații au repetat, de asemenea, argumentele referitoare la presupusa imparțialitate a judecătorului V.M. având în vedere că partenerul ei a avut atât o datorie la S. 23 cât și o cerere împotriva S. 23. În aceeași zi, instanța de apel a respins apelul reclamantului și a susținut hotărârea de primă instanță. Partea relevantă a hotărârii se citește după cum urmează: „Curtea a evaluat plângerea cu privire la o încălcare [algată] substanțială a legii procedurale de la art. 381 alineatul (1) alineatul (2) din [Legea privind procedurile penale] ... că partenerul necăsător al [Judecătorului V.M.] a avut un interes direct în rezultatul acestor proceduri penale ... dar a respins plângerea ca fiind nefondat. De exemplu, în temeiul articolului 381 alineatul (1) alineatul (2) din [Legea privind procedurile penale], există o încălcare substanțială absolută a legii procedurale numai în cazul în care un judecător sau un judecător laic care trebuia exclus (Secțiunea 36 alineatul (1) alineatul (5)) a participat la proces. În această privință, plângerile sunt evidente că acestea se bazează pe o presupusă existență a unui motiv de excludere în temeiul articolului 36 alineatul (2) din Lege, adică în afara motivelor de excludere obligatorie în temeiul articolului 36 alineatul (1) alineatul (5) din Legea ... Curtea a evaluat ulterior plângerea cu privire la o încălcare [allegată] substanțială a legii procedurale de la art. 381 alineatul (2), coroborat cu art. 36 alineatul (1) alineatul (2) din [Legea privind procedurile penale], cu același conținut, dar nu a acceptat-o ca fiind motivată, deoarece pe baza faptelor stabilite ale cazului nu se poate constata că există o legătură directă între interesele pecuniare ale partenerului necăsător al [Judecatorului V.M.] și obiectul acestor proceduri penale, care ar fi de o natură care ar pune în în îndoială imparțialitatea judecătorului în executarea funcției de judecată în cadrul procedurii penale. Curtea a evaluat plângerea cu privire la o încălcare [allegată] substanțială a legii procedurale ... că instanța judecătorească, împotriva legii, a examinat martorii ... la 12 aprilie 2007 în afara procesului, ... [cu excepția faptului că a existat] o cerere anterioară de examinare psihiatru a [aplicantului] pentru a evalua capacitatea sa mentală de a urma procesul, dar a respins plângerea ca fiind nefondată. [care] toți acuzații care au fost prezenți la ședință au dreptul de a pune întrebări martorilor, [și] acest drept a fost exercitat de unii dintre acuzați, inclusiv [reclamantul], ceea ce arată în mod clar că [reclamantul] nu numai a fost capabil să urmeze procesul, ci el ar putea, de asemenea, să participe în mod activ la întrebările martorilor ca unul din corpusul drepturilor minime garantate fiecărui acuzat prin Constituție ..., Legea privind procedurile penale și Convenția Europeană privind drepturile omului ca document internațional de bază în această privință.” 24. Curtea a constatat, de asemenea, că procedurile de faliment împotriva S. au fost deschise la 10 septembrie 1996 și au rămas la 24 decembrie 2001. În ultima dată, s-a acordat consimțământul (sсосност) pentru instituția procedurilor de transformare a S. pe baza programului de transformare financiară și proprietate, care a fost aprobat de Agenția de Privatizare. 25. Reclamantul a contestat această hotărâre prin intermediul unei cereri de revizuire extraordinară a unei hotărâri finale („араδе δа вонредно „), prin intermediul unei cereri de revizuire extraordinară a hotărârii („равосилна”) și a reiterat plângerile sale cu privire la presupusa lipsă de imparțialitate a judecătorului V.M. și cu privire la cererea sa de examinare psihologică. El nu a depus o copie a raportului din 5 iulie 2007 (a se vedea punctul 21 de mai sus). 26. La 23 decembrie 2009, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului și a susținut hotărârile instanțelor de jos. Se referă la art. 36 alineatul (1) alineatul (2) din Legea de procedură penală și a constatat așa cum urmează: „În cazul în cauză... nu transpiră (никаде не) că partenerul necăsător al [Judge V.M.] a prezentat o compensație sau [alt] reclamație pecuniară ... în cadrul acestei proceduri. ... Nici în cadrul procedurii preliminare, nici în cadrul procesului, partenerul necăsătorit al [Judecătorului V.M.] nu a depus o cerere de compensare și nu are statutul de victimă în cadrul procedurii, în sensul dispozițiilor Legii privind decizia penală. În astfel de circumstanțe ... imparțialitatea [Judecatorul V.M.] în îndeplinirea funcției sale judiciare în cadrul procedurii penale nu poate fi pusă în îndoială. ... toți cei condamnați care au participat la examinarea (al martorilor) au dreptul de a le pune în întrebări, [și] acest drept a fost exercitat de unii dintre acuzați, inclusiv [de reclamantul], ceea ce duce la concluzia că [de reclamantul] nu numai a fost capabil să urmeze procesul, ci a fost, de asemenea, în măsură să participe activ punând întrebări martorilor ...” 27. La 25 decembrie 2009, reclamantul, care a fost transferat între timp la închisoarea Idrizovo, a depus o cerere de atenuare extraordinară a pedepsei sale (аара Cererea a fost însoțită de un raport medical elaborat de către medicul de închisoare la 23 decembrie 2009 cu privire la sănătatea reclamantului începând cu 8 august 2002. 28. La 2 martie 2010, Curtea Supremă a susținut cererea reclamantului și a redus condamnarea la cinci ani și șase luni de închisoare. Acesta a luat în considerare ca noi circumstanțe relevante deteriorarea sănătății sale și a membrilor familiei sale, precum și opinia pozitivă a autorităților de închisoare. 29. Dispozițiile relevante ale Actului de procedură penală în vigoare la momentul material prevăzut după cum urmează: ... (2) Fiecare persoană acuzată are următoarele drepturi minime: ... - să aibă suficient timp și posibilități (моδности) pentru a pregăti apărarea ... (1) Un judecător sau un judecător laic nu poate îndeplini funcția sa judiciară în cazul în care: (1) el sau ea a suferit daune ca urmare a infracțiunii penale; (2) acuzatul, avocatul sau avocatul său de apărare, reclamantul (туפителот), partea deteriorată sau juridic sau alt reprezentant al acestora este un partener căsătorit sau necăsătorit sau un rude ...; (3) el sau ea este un custode, un părinte adoptiv, un copil adoptiv ... Acuzatul, avocatul sau avocatul său de apărare, reclamantul sau partea afectată; (4) el sau ea a luat măsuri de investigație în aceeași procedură penală sau a participat la evaluarea acuzației înainte de proces, sau a participat la procedură ca reclamant, avocat de apărare, legal sau alt reprezentant al părții deteriorate sau al reclamantului, sau a fost auzit ca martor sau expert; și (5) în aceeași procedură, el sau ea a participat la prezentarea deciziei de către o instanță inferioară sau, la aceeași instanță, el sau ea a participat la prezentarea deciziei contestate cu recursul. (2) Un judecător sau un judecător laic poate fi exclus de la îndeplinirea funcției judiciare, în afară de cazurile enumerate în subsecțiunea (1) din prezenta secțiune, în cazul în care se prezintă dovezi care pun îndoieli cu privire la imparțialitatea sa. Atunci când el află că există un motiv pentru excluderea articolului 36 subsecțiunea (1) din Lege, un judecător sau un judecător laic este obligat să-și oprească activitatea în acest caz și să informeze președintele instanței, care va numi un înlocuitor. ... (1) Excluderea poate fi, de asemenea, căutată de părți. (2) Părțile pot căuta excludere până la începerea audierii principale, și dacă au aflat mai târziu motivul de excludere, imediat după constatarea. ... (1) În afară de cazurile prevăzute explicit de prezenta lege, audierea principală va fi suspendată cu o decizie a comitetului dacă este necesară obținerea unor noi dovezi sau dacă, în cursul audierii principale, se stabilește că, după comiterea infracțiunei, acuzatul a început să sufere de o boală psihică temporară sau de tulburări mentale temporare sau dacă există alte obstacole în cazul procesului care se desfășoară cu succes. ... (1) Există o încălcare substanțială a legii procedurale în cazul în care: ... (2) un judecător sau judecător laic care a trebuit să fie exclus (art. 36 alineatul (1)(5)) a participat la proces... (2) Există, de asemenea, o încălcare substanțială a legislației procedurale în cazul în care instanța, în timp ce pregătește procesul sau în cadrul procesului, sau în adoptarea deciziei sale, nu a aplicat sau a aplicat în mod incorect o dispoziție a prezentei acte sau a încălcat dreptul de apărare în cadrul procesului, care a afectat sau ar fi putut afecta avizul legal și corect. ... Mitigarea unei sentințe impuse în cele din urmă este permisă atunci când, după ce hotărârea a devenit finală, circumstanțe vin la lumină care nu existau atunci când hotărârea a fost pronunțată, sau instanța nu a fost conștientă de existența lor, și care ar duce în mod evident la o condamnare mai lențioasă ( Dispozițiile relevante se citesc după cum urmează: Creditorii pot aplica comitetului de faliment pentru o ședere temporară a procedurii de faliment și pentru ca societatea să fie autorizată să continue să funcționeze. ... În termen de șase zile, consiliul executiv adoptă un program de transformare financiară și de proprietate, care include măsurile, acțiunile și activitățile de consolidare pe termen lung a societății, și în special ... - - - transformarea datoriei într-o pondere permanentă (конвер După redresarea (санираδето) și reorganizarea societății debitoare, consiliul executiv adoptă o decizie de transformare a proprietății unei societăți de stocuri comune (акδионерско друтво) sau a unei societăți de răspundere limitată (друтво со оδраниона одδоворност). Pe baza unui aviz al [Agenției de privatizare] cu privire la decizia menționată în ... [alineatul de mai sus], comitetul de faliment adoptă o decizie care acordă consimțământul (соפласност) instituției procedurii de transformare, care rămâne procedura de faliment. ... În cazul în care recuperarea și reorganizarea societății debitoare nu furnizează rezultatele preconizate, consiliul executiv propune ca comitetul de faliment să continue procedura de faliment. De asemenea, procedurile de faliment sunt continuate în cazul în care comitetul de faliment nu acordă consimțământul menționat în ... această secțiune.”