- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 31 mai 2016
- Stat pârât
- BEL
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Davietmurzayev și Shabanova împotriva Belgiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 65979/10 Sulumbek DAVIETMURZAYEV și Zarema SHABANOVA împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 31 mai 2016 într-un comitet compus din Ksenija Turković, președinte, Paul Lumpers, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și din Milano Blaško, grefier adjunct al secțiunii f.f.; Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 15 noiembrie 2010, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură la 16 noiembrie 2010, după ce a deliberat în acest sens, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamanții, dl Sulumbek Davietmurzayev și dl Zarema Shabanova, sunt resortisanți ruși născuți în 1980 și, respectiv, în 1988 au fost reprezentați în fața Curții de către dl S. Sarolea, avocată la Nivelles, și dl E. Neraudau, avocată la Nantes.
Guvernul belgian ( Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții s-au plâns că, în cazul în care ar fi fost la distanță de Polonia, nu ar fi avut nicio garanție că temeinicia cererii lor de azil ar fi fost examinată în mod corespunzător de autoritățile poloneze din cauza deficiențelor sistemului de azil. Invocând articolele 3 și 8 din convenție, reclamanții au afirmat că riscă să fie plasați într-un centru de detenție, în ciuda vulnerabilității lor deosebite din cauza stării de sănătate a reclamantei și a prezenței copiilor mici și că sunt victime ale relelor tratamente ca urmare a condițiilor de primire dezastruoase ale reclamanților de azil. Invocând art. 13, reclamanții s-au plâns în sfârșit că nu beneficiază în Belgia de o cale de atac efectivă suspensivă pentru a-și susține obiecțiunile formulate în temeiul articolelor 3 și 8 din convenție.
La 29 iunie 2012 au fost transmise observații guvernului cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamanților care și-au prezentat observațiile în replică la 20 decembrie 2012, de două ori, la 12 martie 2013 și la 11 martie 2013. În observațiile sale finale transmise la 7 aprilie 2015, guvernul a indicat faptul că reclamanții au făcut obiectul unei excluderi din funcție și continuă din registrul populației din comunele lor de reședință începând cu 26 septembrie 2012. Reclamanții nu mai aveau adresa în Belgia, astfel că nu mai era posibil să fie localizați pe teritoriul belgian. Guvernul susține că lipsa unui reprezentant al obligației sale de a demonstra Curții menținerea contactelor cu reclamantul în numele căruia acționează trebuie să fie sancționată, în conformitate cu jurisprudența Curții, prin radierea din cauza rolului pe picior al art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție.
Prin scrisoarea din 15 aprilie 2015, Curtea a invitat reclamanții să răspundă la observațiile suplimentare ale guvernului. În lipsa unui răspuns, Curtea a adresat, la 30 iulie 2015, o nouă scrisoare reclamanților. Constatând că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor lor ca răspuns a fost mai scurt și că nu a fost solicitată nici o prelungire a termenului respectiv, Curtea a informat instanțele cu privire la cauza în stadiul actual al dosarului. Această scrisoare a rămas, de asemenea, fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție] nu mai are intenția de a-și menține pledoaria [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].
În lipsa unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate prin Convenție sau prin protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se șteargă cazul din rol. Prin urmare, aplicarea articolului 39 din regulament se încheie. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 23 iunie 2016. Milano Blaško Ksenija Turković Grefier adjunct f.f. Președinte
DEUXIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 65979/10 Sulumbek DAVIETMURZAYEV et Zarema SHABANOVA contre la Belgique La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 31 mai 2016 en un comité composé de : Ksenija Turković, présidente, Paul Lemmens, Jon Fridrik Kjølbro, juges, et de Milan Blaško, greffier adjoint de section f.f., Vu la requête susmentionnée introduite le 15 novembre 2010, Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour le 16 novembre 2010, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
FAITS ET PROCÉDURE
Les requérants, M. Sulumbek Davietmurzayev et M me Zarema Shabanova, sont des ressortissants russes nés respectivement en 1980 et en 1988 et ayant élu domicile à Nivelles. Ils ont été représentés devant la Cour par M e S. Sarolea, avocate à Nivelles, et M e E. Néraudau, avocate à Nantes. Le gouvernement belge (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. M. Tysebaert, conseiller général, service public fédéral de la Justice. Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignaient que s’ils avaient été éloignés vers la Pologne, ils n’auraient eu aucune garantie que le bien-fondé de leur demande d’asile eut été dûment examinée par les autorités polonaises en raison des défaillances du système d’asile.
Invoquant les articles 3 et 8 de la Convention, les requérants disaient courir le risque d’être placés en centre de détention, malgré leur vulnérabilité particulière en raison de l’état de santé de la requérante et de la présence de jeunes enfants, et d’être victimes de mauvais traitements du fait des conditions d’accueil désastreuses des demandeurs d’asile. Invoquant l’article 13, les requérants se plaignaient enfin de ne pas bénéficier en Belgique de recours effectifs suspensifs pour faire valoir leurs griefs tirés des articles 3 et 8 de la Convention. Les griefs des requérants tels qu’ils sont formulés ci-dessus ont été communiqués le 29 juin 2012 au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci.
Ces observations ont été adressées aux requérants qui ont présenté leurs observations en réplique le 20 décembre 2012. À deux reprises, le 12 mars 2013 et le 11 février 2015, des observations complémentaires ont été demandées aux parties. Dans ses dernières observations en date, soumises le 7 avril 2015, le Gouvernement indique que les requérants ont fait l’objet d’une radiation d’office et ininterrompue du registre de la population de leur commune de résidence depuis le 26 septembre 2012. Les requérants ne disposant plus d’adresse en Belgique, il n’était plus possible de les localiser sur le territoire belge. Le Gouvernement soutient que la carence d’un représentant à son obligation de démontrer à la Cour le maintien des contacts avec le requérant au nom duquel il agit doit être sanctionnée, conformément à la jurisprudence de la Cour, par la radiation de l’affaire du rôle sur pied de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par une lettre du 15 avril 2015, la Cour invita les requérants à répondre aux observations complémentaires du Gouvernement. En l’absence de réponse, la Cour adressa, le 30 juillet 2015, une nouvelle lettre aux requérants. Constatant que le délai imparti pour la présentation de leurs observations en réponse était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’avait été sollicitée, la Cour informa les requérants qu’elle statuerait sur l’affaire en l’état actuel du dossier. Cette lettre est également restée sans réponse. EN DROIT À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. L’application de l’article 39 du règlement prend ainsi fin. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fait en français puis communiqué par écrit le 23 juin 2016. Milan Blaško Ksenija Turković Greffier adjoint f.f. Présidente