CtEDO 29.06.2012 Auto

DAVIETMURZAYEV ET SHABANOVA c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
29.06.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DAVIETMURZAYEV ET SHABANOVA c. BELGIQUE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 65979/10 Sulumbek DAVIETMURZAYEV și Zarema Shabanova împotriva Belgiei, introdusă la 15 noiembrie 2010 EXPOSAT DEFICIENȚE Reclamanții, dl Sulumbek Davietmurzayev și soția sa, dl Zarema Chabanova, sunt resortisanți ruși, născuți în 1980 și, respectiv, 1988 și rezidenți în Namur. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl S. Sarolea și dl S. Sarolea. E. Nerudau, avocate la Nivelles. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții, originari din Cecenia, au părăsit Rusia în octombrie 2009, împreună cu cei trei copii ai lor în vârstă de unu, doi și patru ani, din cauza persecuțiilor comise ca urmare a activităților unui unchi al celei de a doua recurente care a luptat cu bărbații președintelui Kadyrov și a amenințărilor directe pe care le primiseră la domiciliu în septembrie 2009. Au venit în Polonia, unde și-au luat amprentele și au călătorit în Austria, unde au depus o cerere de azil, care a fost respinsă de două ori și au părăsit Austria pentru Franța, unde trei unchi ai celei de-a doua reclamante fie primiseră fie azil, fie au depus o cerere de protecție și au depus o cerere de azil care a fost respinsă. Ei au ajuns apoi în Belgia la 23 septembrie 2010. Ei au depus o cerere de azil a doua zi. Ei au fost convocate de două ori de către oficiul străinilor ( mai exact, de către care au precizat că au fugit din Cecenia din cauza persecuțiilor și că au ales Belgia deoarece fratele celei de-a doua recurente a obținut statutul de refugiat și cetățenia belgiană. O cerere de preluare a cererii de azil a reclamanților a fost depusă la autoritățile poloneze la 1 octombrie 2010, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 octombrie 2010 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (Regulamentul privind Dublin-ul). La 6 octombrie 2010, autoritățile poloneze și-au dat acordul. La 13 octombrie 2010, reclamanții au depus o cerere de preluare excepțională a cererii lor de azil la celula Dublin de la 1980 privind accesul la teritoriu, șederea, instituția și la distanța străinilor ( mai mult decât străini). Ea a emis, în sprijinul cererii sale, un certificat care atestă că aceasta suferea de o afecțiune renală severă progresivă (glomerulonefrită) și de o nevroză cardiacă. La 20 octombrie 2010, pe motiv că Belgia nu era responsabilă de examinarea cererii de azil în conformitate cu Regulamentul Dublin, Comisia va emite o decizie de refuz al șederii cu ordin de părăsire a teritoriului în termen de 10 zile. Invocând articolele 3 și 13 din convenție și riscurile pe care le-ar suporta în caz de returnare în Polonia, printre altele din cauza eșecului sistemului de azil și a sorții pentru reclamanții de azil din Cecenia, reclamanții au introdus, la 29 octombrie 2010, o acțiune în suspendare și în anulare a ordinului de a părăsi teritoriul în fața Consiliului de soluționare a litigiilor străinilor ( Această acțiune a fost respinsă într-o hotărâre din 9 martie 2011. A fost introdusă o acțiune în casație administrativă în fața Consiliului de Stat și a fost declarată admisibilă la 20 mai 2011. Între timp, la 15 noiembrie 2010, invocând articolele 3 și 13 din convenție, reclamanții au înaintat Curții o cerere de măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură. La 16 noiembrie 2010, președintele funcționând în funcție de secțiunea căreia i s-a atribuit cauza a indicat guvernului belgian că era de dorit, în interesul părților și de buna desfășurare a procedurii în fața Curții, să suspende timp de două luni la distanță de solicitanți. Cu această ocazie, președintele i-a invitat pe reclamanți, pe baza articolului 54 alineatul (2) litera (a) din regulament, să furnizeze informații suplimentare cu privire la riscurile pe care le implică în cazul returnării în Rusia și la detaliile privind cererile lor de azil în Polonia. să indice de ce asigurări dispune acesta cu privire la faptul că reclamanții nu riscă să fie tratați în Polonia în conformitate cu art. 3 din convenție pentru a efectua examinările medicale necesare ale recurentei pentru a se asigura că transferul acesteia nu constituie un tratament contrar articolului 3. 2011, Curtea a decis să prelungească măsura provizorie în așteptarea hotărârii judecătorești care va fi pronunțată de CCE în cadrul acțiunii în anulare a ordinului de a părăsi teritoriul și a deciziei care va fi luată cu privire la cererea de rectificare a șederii temporare din motive medicale. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng că, în caz de expulzare în Polonia, nu au nicio garanție că temeinicia cererii lor de azil este examinată în mod corespunzător de către autoritățile poloneze din cauza deficiențelor sistemului de azil, în special de către reclamanții de azil din Cecenia, care pretind că se tem de distanță către Rusia înainte ca cererea lor de azil să fie examinată de autoritățile poloneze. Invocând articolele 3 și 8 din convenție, reclamanții se plâng că sunt riscă să fie plasați într-un centru de detenție, în pofida vulnerabilității lor deosebite din cauza stării de sănătate a celei de-a doua reclamante și a prezenței unor copii mici, precum și să fie victime ale relelor tratamente ca urmare a condițiilor de primire dezastruoase ale reclamanților de azil în general și ale cecenilor în special. Invocând articolele 3 și 8 din convenție, a doua recurentă se plânge că nu va avea acces în Polonia la asistența medicală specifică impusă de starea sa de sănătate, situație agravată de condițiile de primire a reclamanților de azil. Invocând art. 13 coroborat cu articolele 3 și 8 din convenție, reclamanții se plâng că nu beneficiază de o cale de atac eficientă în Belgia pentru a-și susține obiecțiunile întemeiate pe art. 3. Acestea invocă caracterul nesuspensiv al acțiunii în suspendare și în anulare a ordinului de a părăsi teritoriul cu consecința că acestea se află într-o situație ilegală și nu beneficiază de nici un ajutor social sau material în Belgia. În plus, aceștia susțin că nu au beneficiat de garanții procedurale pentru a înțelege procedura urmată în Belgia care nu a fost informată, într-o limbă pe care o includ, cu privire la procedura urmată în Belgia pentru a stabili Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ ï Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ ï Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Õ Â Â Â Õ Õ Õ Õ Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Având în vedere că a doua recurentă a depus la 14 octombrie 2010 o cerere de rectificare din motive medicale în temeiul articolului 9 litera (b) din Legea privind străinii și că reclamanții au inițiat la 29 octombrie 2010, octombrie 2010, o acțiune împotriva ordinului de a părăsi teritoriul și ambele proceduri sunt în curs de desfășurare până în prezent, se poate considera că reclamanții dispun, pentru a-și exercita obiecțiunile din perspectiva convenției, de acțiuni efective în sensul articolului 13 din convenție (M.S.C. Belgia și Grecia [GC], 30696/09, § 286-293, CEDH 2011) pe care trebuie să le epuizeze pentru a respecta art. 35 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, Selmuni c. Franța [GC], nr 25803/94, § 74 și s., CEDH 1999? În special, procedura de determinare a statului responsabil de examinarea cererii de azil, în temeiul Regulamentului nr. 343/2003 al Consiliului din 18 iunie 2003 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (Regulamentul Este posibil ca reclamanții să fie supuși unor tratamente în conformitate cu art. 3 din Convenție în cazul în care expulzarea lor către Polonia în temeiul Regulamentului Dublin ar fi pusă în aplicare din cauza unor deficiențe grave ale procedurii de azil (M.S.S. c. Belgia și Grecia, citată anterior, §§ 352- 359), a condițiilor de primire a reclamanților de azil (idem) §§ 366-368) sau starea de sănătate a celei de-a doua reclamante? Din cauza stării sale de sănătate, landul celei de-a doua reclamante constituie o interferență în viața sa privată și familială necesară într-o societate democratică în sensul alineatului (2) din art. 8 din Convenție În cazul în care autoritățile belgiene își asumă riscul de a-i pune pe solicitanți în detenție în Polonia în pofida prezenței copiilor mici? În acest caz, ar fi vorba de o interferență în viața lor privată și de familie necesară într-o societate democratică în sensul alineatului (2) din art. 8 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă