Gudema împotriva Republicii Moldova

Comunicat la 3 iunie 2016 SECȚIUNE Cerere nr. 16191/07 Liubovi GUDEMA împotriva Republicii Moldova depusă la 3 martie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Liubovi Gudema, este un național moldovenesc născut în 1951 și trăiește în Dondușeni. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul evenimentelor, reclamantul a fost directorul unei societăți de prelucrare a cărnii. În 2004 au fost inițiate proceduri de insolvență în ceea ce privește societatea, iar L. a fost numit de instanță ca administrator de insolvență. Insatisfăcută de gestionarea l. a chestiunilor legate de insolvență, între 2005 și 2006, reclamantul a depus numeroase plângeri și apeluri la autoritățile de investigare penală și la instanțele de insolvență.

Unele dintre apelurile ei au fost acceptate, dar plângerile sale penale au fost respinse în mod repetat ca fiind nefondate. În 2005 L. a depus o plângere penală împotriva reclamantului, susținând că plângerile sale penale erau libeloase. La 20 iunie 2006, procurorul districtului Dondușeni a refuzat să intenteze o procedură penală, deoarece libela nu era o infracțiune penală. El a instituit o procedură administrativă împotriva reclamantului și a susținut că, prin depunerea de plângeri penale împotriva L. În timp ce reclamațiile similare au fost respinse anterior ca fiind nefondate de autoritățile de anchetă penală, reclamantul a comis libele (art. 47/2 din Codul de infracțiuni administrative).

Cazul a fost trimis pentru proces. La 3 august 2006, Curtea de district Dondușeni a constatat că reclamantul a comis libele prin a face declarații false despre L. Curtea nu a precizat ce declarații formulate de reclamant au constituit libela. Curtea a amenzit reclamantul 500 lei (MDL) (aproximativ treizeci de euro (EUR)), maximul prevăzut de lege. Reclamantul a apelat, susținând că a continuat să prezinte plângeri împotriva L. pentru că nu a fost de acord cu concluziile autorității de anchetă penală și că conținutul apelurilor sale în cadrul procedurii de insolvență nu a putut fi examinat în cadrul procedurilor administrative. La 27 septembrie 2006, Curtea de Apel Bălți a susținut această hotărâre.

În conformitate cu art. 47 din Codul de infracțiuni administrative din 29 martie 1985, în vigoare la momentul respectiv, libela – răspândirea deliberată a declarațiilor false și difamatorii cu privire la o altă persoană – a fost pedepsită cu o amendă între MDL 200 și MDL 500 sau cu o perioadă de detenție administrativă de până la treizeci de zile. În conformitate cu decizia explicativă a Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 27 martie 1997 privind aplicarea legii în vigoare în timpul material în cazurile de difamare: „2… instanța nu examinează în procedurile de difamare plângerile privind retragerea declarațiilor incluse în ... cereri scrise sau orale adresate autorităților sau instanțelor de investigare penală în contextul examinării unui alt caz ...” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că a fost condamnată pentru livrare pentru plângerile sale legale adresate autorităților și instanțelor de investigare penală.

A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în contradicție cu art. 10 din Convenție? În special, a fost intervenția prevăzută de lege și necesară în sensul articolului 10 § 2 din Convenție? Guvernul este solicitat să prezinte o copie completă a dosarului intern privind procedurile de difamare împotriva reclamantului.

Communicated on 3 June 2016

SECOND SECTION

Application no. 16191/07 Liubovi GUDEMA against the Republic of Moldova lodged on 3 March 2007

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Liubovi Gudema, is a Moldovan national who was born in 1951 and lives in Dondușeni. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. At the time of the events, the applicant was the director of a meat ‑ processing company. In 2004 insolvency proceedings were initiated in respect of the company, and L. was appointed by the court as the insolvency administrator. Unsatisfied with L.’s management of matters relating to the insolvency, between 2005 and 2006 the applicant lodged numerous complaints and appeals with criminal investigation authorities and insolvency courts. Some of her appeals were accepted, but her criminal complaints were repeatedly rejected as ill-founded.

In 2005 L. lodged a criminal complaint against the applicant, arguing that her criminal complaints were libellous. On 20 June 2006 the Dondușeni District prosecutor refused to institute criminal proceedings, because the libel was not a criminal offence. He instituted administrative proceedings against the applicant, and argued that, by lodging criminal complaints against L. while being aware that similar complaints had previously been rejected as ill-founded by the criminal investigation authorities, the applicant had committed libel (Article 47/2 of the Code of Administrative Offences). The case was remitted for trial. On 3 August 2006 the Dondușeni District Court found that the applicant had committed libel by making untruthful statements about L. in criminal complaints and court appeals while being aware that all her prior criminal complaints had been rejected as ill-founded.

The court did not specify which statements made by the applicant had constituted the libel. The court fined the applicant 500 Moldovan lei (MDL) (approximately thirty euros (EUR)), the maximum provided for by law. The applicant appealed, arguing that she had continued to lodge complaints against L. because she had not agreed with the conclusions of the criminal investigation authority, and that the content of her appeals in insolvency proceedings could not be scrutinized in administrative proceedings. On 27 September 2006 the Bălți Court of Appeal upheld that judgment. B. Relevant domestic law and practice Pursuant to Article 47 2 of the Code of Administrative Offences of 29 March 1985, in force at the time, libel – the deliberate spreading of untruthful and defamatory statements about another person – was punishable by a fine of between MDL 200 and MDL 500 or a period of administrative detention for up to thirty days.

Pursuant to the explanatory decision of the Supreme Court of Justice no. 11 of 27 March 1997 on the application of the law in force at the material time in defamation cases: “2… courts shall not examine in defamation proceedings complaints concerning the retraction of statements included in ... written or oral applications made to criminal investigation authorities or courts in the context of the examination of another case ...” COMPLAINT The applicant complains under Article 10 of the Convention that she was convicted of libel for her lawful complaints to criminal investigation authorities and courts.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the Convention? In particular, was the interference prescribed by law and necessary within the meaning of Article 10 § 2 of the Convention? The Government are requested to submit a full copy of the domestic case file concerning the defamation proceedings against the applicant.