Lisovoi împotriva Republicii Moldova

Comunicat la 8 iunie 2016 SECȚIUNE Cerere nr. 16908/09 Ala LISOVOI împotriva Republicii Moldova depusă la 11 martie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Ala Lisovoi, este un național moldovenesc, care s-a născut în 1984 și trăiește în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul material, reclamantul a fost un student și un ajutor nepăsit pentru un avocat, T., care l-a ajutat la traducerea documentelor legale. La 23 octombrie 2008 au fost inițiate proceduri penale împotriva lui T. pentru acuzații de tranzacționare în influență. În special, T. a fost acuzat că a solicitat 10,500 de euro (“EUR”) din D. cu promisiunea de a transmite acest ban la judecătorii care examinează un caz penal împotriva rudei D. pentru a obține pedeapsa sa achitată sau mai liniștită.

La 30 octombrie 2008, poliția a solicitat permisiunea de a căuta apartamentul reclamantului. Decizia a citit după cum urmează: „Indagația penală împotriva T. a fost inițiată la 23 octombrie 2008... În cursul anchetei s-a stabilit că din martie până în septembrie 2008, T. a extorcat și a primit din D. în mai multe tranșe suma de EUR 10,500 cu promisiunea de a da banii judecătorilor care au examinat cazul rudei D., pentru a obține achitarea sau o pedeapsă mai lentă. La 24 octombrie 2008 T. a fost prins în flagrant primind 3.800 de dolari americani (“USD”) din D. pentru a influența procurorul pentru a nu apela hotărârea pronunțată.

Având în vedere faptul că dovezile din dosar și materialele obținute prin investigație operațională permit o presupunere bine fundamentată că, la [adresa] [de reclamantului], se găsesc 10,500 EUR primite din D. și documente legate de cele de mai sus, Decide Pentru a ordona o căutare a reședinței [de reclamantului] situată la [adresă] în scopul de a găsi și de a lua 10,500 EUR primite din D. și documente referitoare la cazul penal.” În aceeași zi, un procuror a cerut Curții de District Buiucani să elibereze un mandat pentru căutarea apartamentului reclamantului. Cererea sa a fost o copie a deciziei poliției. Totuși în aceeași zi, judecătorul de investigare din districtul Buiucani a emis o decizie de autorizare a căutării.

Această decizie a citit după cum urmează: „Acest proces penal a fost inițiat la 23 octombrie 2008 ... împotriva T. După auzul procurorului și examinarea materialelor, și având în vedere faptul că aceste materiale au fost obținute în conformitate cu legea, instanța constată că cererea de autorizare a căutării este bine fondată și ar trebui menținută. Pe baza articolelor 41, 125, 301, 305 și 306 din Codul de Procedură Penală, Curtea: Ordinele 1. Pentru a susține cererea procurorului. 2. Pentru a autoriza o căutare la [reședința reclamantului], situată la [adresă] 3. Decizia este finală.” La 10 decembrie 2008, poliția a căutat apartamentul reclamantului în prezența mamei sale în vârstă. Ei nu au găsit nimic.

La 21 august 2009, reclamantul a solicitat accesul la dovezile prezentate judecătorului pentru autorizarea căutării. La 3 septembrie 2009, judecătorul de investigare din districtul Buiucani a răspuns că dosarul era disponibil la autoritatea investigatoare și că accesul putea fi acordat numai în temeiul legii. COMPLAINTS Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 8 din Convenție, că căutarea în domiciliul ei este ilegală, deoarece nu se bazează pe niciun motiv relevant sau suficient și că nu a fost în căutarea unui obiectiv legitim, având în vedere în vedere întârzierea cu care a fost efectuată și, de asemenea, plânge în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că nu a avut nici un remediu de a contesta sau de a se plânge în legătură cu căutarea ilegală.

Întrebări către părți A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de origine și viața privată, în contrast cu art. 8 din Convenție (Mancevschi c. Moldova, nr. 33066/04, §§§ 47-50, 7 octombrie 2008)? Reclamantul a avut la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenția?

Communicated on 8 June 2016

SECOND SECTION

Application no. 16908/09 Ala LISOVOI against the Republic of Moldova lodged on 11 March 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Ala Lisovoi, is a Moldovan national, who was born in 1984 and lives in Chișinău. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. At the material time, the applicant was a student and an unpaid aid to a lawyer, T., helping him out with the translation of legal documents. On 23 October 2008 criminal proceedings were initiated against T. on charges of trading in influence. In particular, T. was charged that he had claimed 10,500 euros (“EUR”) from D. with the promise to pass that money to judges examining a criminal case against D.’s relative in order to obtain his acquittal or a more lenient punishment. The applicant had no procedural standing in those proceedings.

On 30 October 2008 the police asked for leave to search the applicant’s apartment. The decision read as follows: “The criminal investigation against T. was initiated on 23 October 2008... In the course of the investigation it has been established that from March to September 2008, T. had extorted and received from D. in several instalments the amount of EUR 10,500 with the promise to give the money to judges who examined D.’s relative’s case, in order to obtain his acquittal or a more lenient punishment. On 24 October 2008 T. was caught in flagrante receiving 3,800 US dollars (“USD”) from D. allegedly for influencing the prosecutor to not appeal the delivered judgment.

Taking into account that evidence in the file and the material obtained through the operational investigation allow a well-founded assumption that at [the applicant’s] home situated at [address], can be found EUR 10,500 received from D. and documents related to the above, Decides To order a search of [the applicant’s] residence situated at [address] with the aim of finding and taking EUR 10,500 received from D. and documents related to the criminal case.” The same day, a prosecutor asked the Buiucani District Court to issue a warrant for the search of the applicant’s apartment. His request was a verbatim copy of the police decision. Still on the same day, the Buiucani District investigating judge issued a decision authorising the search.

That decision read as follows: “The present criminal proceedings were initiated on 23 October 2008 ... against T. After hearing the prosecutor and examining the materials, and taking in consideration that those materials had been obtained in compliance with the law, the court finds that the request for the authorisation of the search is well founded and should be upheld. Based on Articles 41, 125, 301, 305 and 306 of the Code of Criminal Procedure, the court: Orders 1. To uphold the prosecutor’s request. 2. To authorise a search at [the applicant’s] residence, situated at [address]. 3. The decision is final.” On 10 December 2008 the police searched the applicant’s apartment in the presence of her elderly mother only.

They did not find anything. On 21 August 2009 the applicant sought access to the evidence which was presented to the judge for the authorisation of the search. On 3 September 2009 the Buiucani District investigating judge replied that the case file was available at the investigating authority and that access could be granted only pursuant to the law. COMPLAINTS The applicant complains under Article 8 of the Convention that the search in her home was unlawful as not based on any relevant or sufficient reasons and that it was not in pursuit of a legitimate aim, considering the delay with which it had been carried out. She also complains under Articles 6 and 13 of the Convention that she had no remedy to challenge or to complain about the unlawful search.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her home and private life, contrary to Article 8 of the Convention ( Mancevschi v. Moldova, no. 33066/04, §§ 47-50, 7 October 2008) ? 2. Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaint under Article 8, as required by Article 13 of the Convention?