CZECKAY v. GERMANY

Publicat la 6 ianuarie 2025 SECȚIUNE Cererea nr. 11229/21 Tobias CZECKAY împotriva Germaniei depusă la 19 februarie 2021 a comunicat la 9 decembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la refuzul instanțelor naționale de a ordona unui furnizor de motori de căutare să scape de la lista în căutarea motorului rezultatele unui site web care a implicat declarații presupuse inexacte și incomplete cu privire la comportamentul profesional al reclamantului ca avocat în cursul procedurilor civile, atunci când caută numele reclamantului. Declarațiile de pe site-ul emis în emisiune au fost disponibile începând cu septembrie 2009. În mai 2014, reclamantul a cerut în mod eșuat furnizorului de motor de căutare să elimine site-ul din rezultatele de căutare ale motorului și a inițiat ulterior proceduri în fața Curții Regionale de Colonia. Din septembrie 2016, site-ul nu mai era disponibil și nu mai nu a fost listat în rezultatele de căutare. La 2 noiembrie 2016 Curtea Regională a ordonat furnizorului de motori de căutare să scape din lista respectivului site web în rezultatele de căutare ale motorului. Curtea de Apel a anulat hotărârea Curții Regionale și a respins cererea reclamantului. Prin hotărârea din 24 iulie 2018 Curtea Federală de Justiție a confirmat hotărârea Curții de Apel. Acesta a susținut că un furnizor de motori de căutare are obligația de a elimina rezultatele de căutare numai dacă acestea au obținut, prin intermediul unei cereri specifice, cunoștințe despre o încălcare evidentă și la prima vedere clar recunoscută. În plus, deoarece declarațiile nu se referă decât la sfera profesională a reclamantului și că reclamantul încă lucrează ca avocat, există încă un interes informațional în aceste declarații, în pofida scurgerii timpului. La 20 septembrie 2018, reclamantul a depus o plângere constituțională. În timp ce plângerea constituțională a fost în așteptare în fața Curții Constituționale Federale, Curtea Federală de Justiție, într-o hotărâre din 27 iulie 2020 (VI ZR 405/18), a schimbat abordarea sa la întrebarea în care un furnizor de motori de căutare a fost obligat să elimine site-urile web. După intrarea în vigoare a Regulamentului general privind protecția datelor al Uniunii Europene, nu era necesar ca furnizorii de motori de căutare să cunoască o încălcare evidentă printr-o cerere specifică înainte de a fi obligați să acționeze. La 8 septembrie 2020, Curtea Constituțională Federală a hotărât să nu recunoască plângerea constituțională a reclamantului pentru aviz (1 BvR 165/19). Deoarece site-ul în cauză nu a fost enumerat în rezultatele de căutare începând cu 2016 și Curtea Federală de Justiție și-a schimbat jurisprudența, nu există niciun motiv pentru a admite plângerea constituțională. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns că instanța internă nu și-a protejat reputația și dreptul său de a respecta viața privată. Întrucât site-ul respectiv nu a fost disponibil și nu a fost mai listat în rezultatele motorului de căutare înainte de hotărârea Curții Regionale din 2 noiembrie 2016, reclamantul poate pretinde că este victimă de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34 (compara Gäfgen v. Germania [GC], nr. 22978/05, §§§ 115 et seq., CEDH 2010; Bivolaru v. România (nu. , nr. 66580/12, §§ 168 et seq., 2 octombrie 2018; și Mateut c. România (dec.), nr. 35959/12, §§ 31 et seq., 1 martie 2022)? A existat un atac asupra reputației reclamantului, care a atins un nivel suficient de gravitate și a fost făcută într-o manieră care a determinat bucurarea personală a dreptului de a respecta viața privată pentru ca art. 8 să intre în joc (compare Axel Springer AG c. Germania [GC], nr. 39954/08, § 83, 7 februarie 2012; Denisov c. Ucraina [GC], nr. 76639/11, § 112, 25 septembrie 2018; și Hurbain c. Belgia [GC], nr. 57292/16, § 189, 4 iulie 2023)? Are refuzul instanțelor naționale de a ordona furnizorului de motor de căutare de a dispune de la lista site-ului respectiv în rezultatele sale de căutare constituie o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată, în contravenție cu art. 8 din Convenție (compare Hurbain , citat mai sus; Axel Springer AG , citat mai sus; M.L. și W. v. Germany , noss. 60798/10 și 65599/10, §§ 86 et seq., 28 iunie 2018; și, mutatis mutandis Biankardi v. Italia , nr. 77419/16, §§ 46 și seq., 25 noiembrie 2021?

Published on 6 January 2025

SECOND SECTION

Application no. 11229/21

Tobias CZECKAY

against Germany

lodged on 19 February 2021

communicated on 9 December 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the refusal of the domestic courts to order a search engine provider to desist from listing in the engine’s search results a website which entailed allegedly inaccurate and incomplete statements about the applicant’s professional conduct as a lawyer during civil proceedings, when searching for the applicant’s name.

The statements on the website at issue were available since September 2009. In May 2014 the applicant unsuccessfully asked the search engine provider to delist the website from the engine’s search results and subsequently initiated proceedings before the Cologne Regional Court. Since September 2016 the website was not available and not listed in the search results anymore.

On 2 November 2016 the Regional Court ordered the search engine provider to desist from listing the respective website in the engine’s search results. The Court of Appeal set aside the Regional Court’s judgment and dismissed the applicant’s request. By a judgment of 24 July 2018 the Federal Court of Justice confirmed the Court of Appeal’s decision. It held that a search engine provider was only required to delist search results if they had, through a specific request, obtained knowledge of an obvious and at first glance clearly recognisable infringement. In addition, as the statements only concerned the applicant’s professional sphere and the applicant was still working as a lawyer, there was still an informational interest in the statements, notwithstanding the lapse of time.

On 20 September 2018 the applicant filed a constitutional complaint. While the constitutional complaint was pending before the Federal Constitutional Court, the Federal Court of Justice, in a judgment of 27 July 2020 (VI ZR 405/18), changed its approach to the question when a search engine provider was required to delist websites. After the General Data Protection Regulation of the European Union had come into force, it was not necessary that search engine providers had obtained knowledge of an obvious infringement through a specific request before they were required to act. On 8 September 2020 the Federal Constitutional Court decided not to admit the applicant’s constitutional complaint for adjudication (1 BvR 165/19). It held that, since the website in question had not been listed in the search results since 2016 and the Federal Court of Justice had changed its case-law, there was no reason to admit the constitutional complaint.

Invoking Article 8 of the Convention the applicant complained that the domestic courts failed to protect his reputation and his right to respect for private life.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Given that the respective website was unavailable and not listed in the search engine results anymore before the judgment of the Regional Court of 2 November 2016, can the applicant claim to be a victim of a violation of the Convention, within the meaning of Article

34 (compare

Gäfgen v.

Germany

[GC], no. 22978/05, §§ 115 et seq., ECHR 2010;

Bivolaru v.

Romania (no.

2)

, no. 66580/12, §§ 168 et seq., 2 October 2018; and

Mateut v.

Romania

(dec.), no. 35959/12, §§ 31 et seq., 1 March 2022)?

2.

Has there been an attack on the applicant’s reputation which attained a sufficient level of seriousness and was made in a manner causing prejudice to personal enjoyment of the right to respect for private life in order for Article 8 to come into play (compare

Axel Springer AG v. Germany

[GC], no.

39954/08, § 83, 7 February 2012;

Denisov v. Ukraine

[GC], no.

76639/11, § 112, 25

September 2018; and

Hurbain v. Belgium

[GC], no.

57292/16, §

189, 4

July 2023)?

3.

Has the refusal of the domestic courts to order the search engine provider to desist from listing the respective website in its search results constituted a violation of the applicant’s right to respect for his private life, contrary to Article

8 of the Convention (compare

Hurbain

, cited above;

Axel

Springer AG

, cited above;

M.L. and W.W. v.

Germany

, nos. 60798/10 and

65599/10, §§ 86 et seq., 28 June 2018;

and,

mutatis mutandis

,

Biancardi v.

Italy

, no. 77419/16, §§

46 et seq., 25 November 2021)?