Edizioni del Roma Societa Cooperativa A.R.L. împotriva Italiei și încă o cauză

Comunicat la 13 iunie 2016 Prima secțiune Cerere nr. 68954/13 și 70495/13 EDIZIONI DEL ROMA SOCIETA COOPERATIVA A.R.L. împotriva Italiei și EDIZIONI DEL ROMA S.R.L. împotriva Italiei introduse la 22 octombrie 2013 CU PRIVIRE LA DREPTUL L În urma acestor sancțiuni, societățile solicitante au pierdut finanțarea publică pentru sectorul editurii și au dat faliment.

Ezeh și Connors c. Regatul Unit [GC], n 36665/98 și 408/98, § 82-83, CEDO 2003-X și Jussila c. Finlanda [GC], n 73053/01, § 30-31, CEDH 2006 XIV), la procedurii în fața AGCOM care a condus la sancțiuni pecuniare Presupunând că art. 6 din Convenție ar putea fi aplicat, a fost procedura corectă, ținând cont în special de ceea ce a fost scrisă, că sancțiunile se bazează pe dovezi colectate după prezentarea memoriilor de către părți și la audierea acestora și că raportul care conține concluziile Biroului de sancțiuni nu a fost comunicat societăților solicitante, care, prin urmare, nu au avut posibilitatea de a se apăra în raport cu documentul prezentat în cele din urmă de organismele de laAGCOM organismului însărcinat cu luarea deciziilor privind temeinicia acuzațiilor ( Grande Stevens și altele, precum și Italia, n 18640/10, 18647/10, 18663/10, 18668/10 și 18698/10, 4 martie 2014) Presupunând că procedura în fața AGCOM nu a îndeplinit cerințele articolului 6 din convenție, procedura care a urmat în fața instanței administrative regionale și a Consiliului de Stat a soluționat eventualele deficiențe, ținând seama în special de competențele de inculpație ale acestor două organe și de amploarea examinării la care au putut să se predea Consiliul de Stat a fost o Instanța independentă și imparțială, conform art. 6 alin. (1) din Convenție,

ținând cont în special de faptul că președintele l

Communiquée le 13 juin 2016

PREMIÈRE SECTION

Requêtes n os 68954/13 et 70495/13 EDIZIONI DEL ROMA SOCIETA COOPERATIVA A.R.L. contre l’Italie et EDIZIONI DEL ROMA S.R.L. contre l’Italie introduites le 22 octobre 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent les sanctions pécuniaires infligées aux sociétés requérantes, qui exerçaient des activités dans le domaine de l’Edition par « l’Autorité pour les garanties dans les communications (Autorità per le garanzie nelle comunicazioni – « l’AGCOM ») en raison d’une violation de la loi n o 416 de 1981. Suite à ces sanctions, les sociétés requérantes ont perdu les financements publics pour le secteur de l’édition et ont fait faillite.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Compte tenu des « critères Engel » (voir, notamment, Ezeh et Connors c. Royaume-Uni [GC], n os 39665/98 et 40086/98, §§ 82-83, CEDH 2003-X, et Jussila c. Finlande [GC], n o 73053/01, §§ 30-31, CEDH 2006 ‑ XIV), l’AGCOM a-t-elle statué sur le bien-fondé d’une « accusation en matière pénale » dirigée contre les sociétés requérantes au sens de l’article 6 de la Convention, et, par conséquent, cette disposition est-elle applicable sous son volet pénal à la procédure devant l’AGCOM ayant abouti aux sanctions pécuniaires ? 2. A supposer que l’article 6 de la Convention puisse s’appliquer, la procédure devant l’ AGCOM a-t-elle été équitable, compte tenu notamment de ce qu’elle a été essentiellement écrite, que les sanctions se basent sur des preuves recueillies après la présentation des mémoires par les parties et l’audition de ces dernières et que le rapport contenant les conclusions du bureau des sanctions n’a pas été communiqué aux sociétés requérantes, qui n’ont donc pas eu la possibilité de se défendre par rapport au document finalement soumis par les organes d’investigation de l’AGCOM à l’organe chargé de décider sur le bien-fondé des accusations ( Grande Stevens et autres c. Italie , n os 18640/10, 18647/10, 18663/10, 18668/10 et 18698/10, 4 mars 2014) ? 3. A supposer que la procédure devant l’AGCOM n’ait pas satisfait aux exigences de l’article 6 de la Convention,

la procédure qui a suivi devant le tribunal administratif régional et le Conseil d’État a-t-elle remédié à tout défaut éventuel, compte tenu notamment des pouvoirs d’instruction de ces deux organes et de l’ampleur de l’examen auquel ils pouvaient se livrer ? 4. Le Conseil d’État était-il un « tribunal indépendant et impartial » comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu notamment du fait que le Président de l’AGCOM était à l’époque également Président honoraire du Conseil d’État ?