AFFAIRE GE.PA.F. S.R.L. ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

07.12.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE GE.PA.F. S.R.L. ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL GE.PA.F. S.R.L. ȘI ALTELE C. ITALIA (solicitări n 3003/03, 32231/03, 32232/03 și 32259/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 decembrie 2010 DEFINITIVF 07/03/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Ge.Pa.F. S.R.L. și alte c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Ireneu Cabral Barreto, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 16 noiembrie 2010, a adoptat hotărârea pe această temă. PROCEDURA DE LA ÎNCEPUT CU PRIVIRE LA DECIZIA DE INIȚIERE A PROCEDURII: 4 (n 3003/03, 32231/03, 32232/03 și 32259/03), direcionate împotriva Republicii Italiene și din care patru societăi din acest stat au sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( R. Vico și F. Uggetti, avocați în Bergamo. Guvernul italian ( La 29 iunie 2009, Curtea a decis să comunice cererile guvernului. Astfel cum permitea alineatul (3) al articolului 29 din Convenție, în vigoare la momentul respectiv, aceasta a decis, de asemenea, că vor fi examinate în același timp admisibilitatea și fondul acestora. Recurentele au fost părți la proceduri judiciare și au sesizat în continuare instanțele competente în sensul legii Pinto, pentru a se plânge de durata acestor proceduri. Faptele esențiale ale cererilor rezultă din informațiile conținute în tabelul din anexa la prezenta hotărâre. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE Dreptul și practica internă relevantă figurează în hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, §§ 23-31, CEDH 2006 V). ÎN JUSTAȚIE CU PRIVIRE LA JONCȚIUNEA RESPECTELOR Având în vedere similitudinea interogărilor cu privire la fapte și la problema de fond pe care o ridică, Curtea consideră necesară aderarea acestora și decide să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. 6 alin. (1) din Convenție, părțile reclamante se plâng de durata procedurilor principale și de respingerea cererilor lor de despăgubire în conformitate cu legea Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitate 11. Curtea constată că cererile nu se confruntă cu niciunul dintre motivele de decădere prevăzute în art. 35 alin. (3) din Convenție. Prin urmare, aceasta le declară admisibile. Pe fond 12. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din convenție (a se vedea Frydlender c. Franța [GC], n 30979/096, CEDH 2000-VII). 13. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). III. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 14. Invocând art. 13 din Convenție, recurentele susțin că procedura Pinto nu este un cale de recurs efectivă. 15. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței Delle Cave și Corrado (citată anterior, §§ 43-46) și Simaldone c. Italia 22644/03, § 71-72, CE Prin scrisorile din 26 aprilie 2004, 20 octombrie 2004 și 5 aprilie 2005, recurentele se plâng, de asemenea, de încălcarea articolelor 17 și 34 din convenție, în măsura în care legea Pinto și o taxă pentru înregistrarea deciziilor mai devreme sau mai târziu. În cele din urmă, acestea se plâng că au fost condamnate la plata cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ale procedurii de recurs. 17. Curtea arată că deciziile Pinto sunt definitive la date cuprinse între 13 februarie și 3 aprilie 2003. În aprilie 2004, Curtea consideră că este necesar să fie declarate inadmisibile pentru întârziere, în sensul articolului 1 și al articolului 4 din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurentelor li se pune la dispoziia Curii în ceea ce privește sumele care urmează să fie alocate pentru prejudiciul moral. 20. 139-142 și 146) și hotărând în mod echitabil, Curtea alocă recurentelor sumele indicate în tabelul de mai jos, comparate cu sumele pe care le-ar fi acordat în lipsă de căi de atac interne, având în vedere obiectul fiecărui litigiu și al lanului de aplicare a procedurii principale după decizia Pinto. Suma pe care Curtea ar fi acordat-o fără căi de atac interne Suma acordată pentru daune morale 30043/03 14 000 EUR 300 EUR 32231/03 000 EUR 6 300 EUR 32232/03 000 EUR 4 500 EUR 32259/03 000 EUR 2 250 EUR Costuri și cheltuieli de judecată 22. 800 EUR în cadrul despăgubirii pentru condamnarea la plata cheltuielilor și cheltuielilor de judecată de către cursurile de recurs din Pinto, plus orice sumă care poate acoperi celelalte cheltuieli și cheltuieli de judecată suportate în cadrul procedurii de judecată din Pinto și în fața Curții. 23. Guvernul consideră că prestațiile societăților reclamante sunt excesive. 24. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (Can și alții c. Turcia, În plus, cheltuielile de judecată pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDO 2003 VIII). 25. În speță, Curtea constată că consiliile recurentelor nu au prezentat niciun document în sprijinul cererilor lor. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se acorde numai sumele pe care părțile reclamante au fost obligate să le plătească pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de către instanele de apel mai întâi Pinto, și anume, EUR 1 265 (cererea nr. 3003/03), 1 265 (inserția nr. 32231/03), 1 162 (solicitarea 32232/03 ) și 1 117 EUR (cererea nr. 32259/03) Interese moratorii 26. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES SUPLIMENTAR, CURȚA, LA LUANIMITATE, hotărăște să unească cererile și să le examineze în comun într-o singură hotărâre Declară cererile admisibile cu privire la termenul excesiv al procedurii și la absența procedurii de încuviințare și inadmisibile pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentelor, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume reprezentând daune morale: 3003/03 300 EUR (șase mii trei sute EUR) 32231/03 300 EUR (șase mii trei sute de euro) (iii 32232/03 500 EUR (patru mii cinci sute de euro) 32259/03 250 EUR (două mii două sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 3003/03 265 EUR (o mie două sute șaizeci și cinci de euro) 32231/03 265 EUR (o mie două sute șaizeci și cinci de euro) (iii 32232/03 162 EUR (o mie o sută șaptezeci și doi de euro) 32259/03 117 EUR (o mie șaptesprezece euro) mai mult decât sumele acordate mai sus trebuie adăugate la orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către recurente; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume se majorează dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 7 decembrie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Ireneu Cabral Barreto Moduleer Președinte ANEXĂ Număr de interogare și data de introducere Detalii reclamante Procedura principală și procedura Luigi Nava Procedură principală: rezilierea unui contract. Prima instanță : Tribunalul din Bergamo din 11 iunie 1992 până la 22 mai 2003. Procedură mai 2003: Pinto Curtea de Apel din Veneția, acțiune introdusă la 4 octombrie 2001. Decizia din 7 februarie 2002, depusă la 27 februarie 2002: Constatarea depășirii unei perioade rezonabile Curtea de Casație, decizie: din 4 februarie 2003, depusă la 13 februarie 2003: respingerea recursului. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 4 septembrie 2003. 32231/03 introdusă la 3 august 2000 LINEA DEL MARE S.N.C., în persoana reprezentantului său legal, Massimiliano Capelli Procedura principală: despăgubirea prejudiciilor suferite ca urmare a furtului unei mașini.Prima instanță : Tribunalul din Bergamo, între 21 octombrie 1991 și 8 februarie 2002; Procedura : Constatarea depășirii unei perioade rezonabile de timp ; nicio despăgubire din lipsă de dovadă a prejudiciului presupus suferit. Partea reclamantă condamnată să plătească 1 265 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Curtea de Casație, decizie: din 4 februarie 2003, depusă la 3 aprilie 2003; respingerea recursului. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 16 septembrie 2003. Numărul de cerere și data de introducere Detalii recurente Procedura principală și procedura principală: Renato Gamba Procedura principală: Despăgubiri ca urmare a daunelor provocate de particulari. Prima instanță : Tribunalul din Bergamo, de la 8 aprilie 1992 până la 3 mai 2000 procedura: Pinto Curtea de apel din Veneția, introdus la 27 septembrie 2001. Decizia din 20 decembrie 2001, depusă la 15 ianuarie 2002 : Constatarea depășirii unei perioade rezonabile; nicio despăgubire din lipsă de probe a prejudiciului presupus suferit. Partea reclamantă condamnată la plata a 2 250 000 de lire italiene (ITL) [1 162 EUR] pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Curtea de Casație, decizie: din 4 februarie 2003, depusă la 3 aprilie 2003: respingerea recursului. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 18 septembrie 2003. 32259/03 introdusă la 27 noiembrie 1999 BETTONI & S.P.A., în persoana reprezentantului său legal, Giuliano Rizzo Procedura principală: somație de plată. Prima instanță : Tribunalul din Bergamo din 8 iunie 1994 până în 22 februarie 2000. Procedură: Pinto Curtea de apel din Veneția, introdusă la 6 septembrie 2001.Decizia din 25 octombrie 2001, depusă la 7 decembrie 2001: Constatarea depășirii unei perioade rezonabile; nicio despăgubire din lipsă de probe a prejudiciului presupus suferit. Partea reclamantă condamnată la plata a 2 100 000 de lire italiene (ITL) [1 117 EUR] pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Curtea de Casație, decizie: din 12 noiembrie 2002, depusă la 13 februarie 2003: respingerea recursului. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 6 iunie 2003.