AFFAIRE GIUSTI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

18.10.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Exception préliminaire rejetée (aucun préjudice important);Partiellement irrecevable;Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE GIUSTI c. ITALIE (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA GIUSTI c. ITALIA Cererea nr. 13155/03 HOTĂRÂREA STRASBURG 18 octombrie 2011 DEFINIF 18/01/2012/2012 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Giusti c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (adică secțiunea), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta, Danutė Jočienė, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera consiliului la 13 septembrie 2011, Rend la hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 13175/03) îndreptată împotriva Republicii Italiene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii Giovanni și Tonino Giusti ( La 6 iulie 2009, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. Astfel cum permitea alineatul (3) al articolului 29 din Convenție, în vigoare la momentul respectiv, aceasta a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cererii. CIRCONSTANCE DE LA L. SPECE Reclamanții s-au născut în 1933 și, respectiv, 1936 și au locuit în Benevent. Procedura principală la 20 mai 1985, reclamanții au fost repartizați de frații I. în fața Tribunalului din Benevent în cadrul executării unui contract de vânzare care prevede transferul de proprietate asupra unui apartament în schimbul unei părți din cesiunea unui teren (RG nr. 701/85). Din cele 28 de ședințe stabilite între 23 septembrie 1985 și 9 iunie 1998, două au fost trimise la cererea reclamanților și două la cererea reclamanților. Printr-o hotărâre depusă la 5 noiembrie 1998, instanța a acceptat cererea fraților I. La 30 decembrie 1998, reclamanții au sesizat instanța de apel din Napoli (RG n 19/99), care i-a decăzut printr-o hotărâre depusă la 28 noiembrie 2000. Procedura Pinto La 13 ianuarie 1999, în timp ce procedura principală era încă pendinte în apel, tribunalele au declarat Curții încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. 10. La 25 septembrie 2001, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. La data de 19 aprilie 12, la data de 12 aprilie 2002, au sesizat Curtea din Roma care a solicitat despăgubiri pentru prejudiciile suferite ca urmare a duratei procedurii principale (RG nr. 5822/2001). La 29 mai 2002, administrația a formulat un recurs incident. Printr-o hotărâre depusă la 30 ianuarie 2003, Curtea de Casație a respins cererile reclamanților și a compensat cheltuielile și cheltuielile. 13. printr-o scrisoare din 29 martie În 2003, reclamanții au solicitat Curții să reia examinarea cererii lor și au formulat noi obiecții cu privire la procedura Pinto II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 14. Dreptul și practica internă relevantă figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, §§ 23-31, CEDH 2006 V). 15. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii principale și de absența remunerării în cadrul remeditării. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitatea Calității de Victima 18. Guvernul susține că reclamanții nu mai pot să-și retragă dreptul de a-și exercita dreptul de a-și pierde dreptul de a-și revoca drepturile și obligațiile cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitatea calității de victimă 18. În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO L 83, 27.3.1999, p. 1). Curtea, după examinarea tuturor faptelor cauzei și a argumentelor părților, consideră că singura constatare a încălcării constituie o redresare insuficientă (a se vedea Delle Cave și Corrado c. Italia, n 14626/03, § 26-31, 5 iunie 2007 Cocchiarella citată anterior, §§ 69-98). Prin urmare, reclamanții pot oricând să își asume responsabilitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru victime. Absența unui prejudiciu important 20. În observațiile sale depuse la grefă la 27 octombrie 2009, cu aproximativ șapte luni înainte de intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14, guvernul ridica o excepție de la lipsa unui prejudiciu important pentru solicitanți. El susținea că, în ceea ce privește procedura sau lipsa de reținere a ceea ce se datorează, precum și alte circumstanțe speciale ale cauzei, cum ar fi caracterul vădit nefondat al unei revendicări sau avantajele colaterale pe care trecerea timpului le poate antrena pentru o parte, joacă un rol important în stabilirea existenței unui prejudiciu important. Guvernul a subliniat faptul că instanțele naionale nu au demonstrat niciun interes în ajungerea la o concluzie rapidă a procedurii la care erau părți. 21. Guvernul se referea la textul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, interpretat în lumina articolului 35 alineatul (3) litera (b), astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 14, conform căruia Curtea poate declara o cerere inadmisibilă atunci când: reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu excepția cazului în care respectarea drepturilor omului garantate de convenție și a protocoalelor sale necesită o examinare a cererii pe fond și cu condiția ca, din acest motiv, să nu se respingă nicio cauză care nu a fost examinată în mod corespunzător de o instanță internă 22. Curtea constată că Protocolul nr. 14 a intrat în vigoare la 1 În conformitate cu art. 20, noua dispoziție se aplică de la data intrării sale în vigoare tuturor cererilor pendinte în fața Curții care nu au fost declarate admisibile anterior. Prin urmare, Curtea trebuie să examineze dacă acest nou criteriu de admisibilitate trebuie aplicat în speță. 23. În temeiul alineatului (3) litera (b) din art. 35, Curtea trebuie să verifice dacă reclamantul a suferit un prejudiciu important și, în caz contrar, să controleze dacă oricare dintre cele două clauze de salvgardare nu se aplică. 24. Curtea amintește că acest nou criteriu a fost conceput pentru a-i permite să trateze rapid cererile cu caracter inutil, pentru a se concentra asupra misiunii sale esențiale, care este de a asigura, la nivel european, protecția juridică a drepturilor garantate prin convenție și a protocoalelor sale (Stefanescu c. România (dec.), n 12 aprilie 2011n § 35) Issue de principiul minimis necurat praetor , noua condiție de admisibilitate face trimitere la ideea că încălcarea unui drept, indiferent de realitatea sa din punct de vedere strict juridic, trebuie să atingă un prag minim de gravitate pentru a justifica o examinare de către o instanță internațională Korolev, citată anterior. 25. Curtea a trebuit deja să se pronunțe asupra noului criteriu de admisibilitate. În cauzele Adrian Mihai Ionescu c. România (dec.), n 36659/04, 1 iunie 2010) și Korolev c. Rusia (dec. nr. 25551/05, 1 iulie 2010), care se referă la legalitatea unei proceduri civile și, respectiv, la neexecuția unei hotărâri, Curtea a luat în considerare, în stabilirea lipsei unui prejudiciu important, sfera procedurilor interne. 26. În primul caz, prejudiciul financiar suferit de reclamant ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale era de 90 EUR, în timp ce în al doilea caz, la Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18774/09, 19 octombrie 2010), în ceea ce privește legalitatea unei proceduri penale, Curtea se referă exclusiv la încheierea procedurii, și anume gravitatea condamnării reclamantului, fără a lua în considerare natura și gravitatea încălcării pretinse a convenției. Astfel, Curtea a considerat că condamnarea la 150 EUR da.i.j. plus retragerea unui punct din permisul de conducere nu ar putea constitui un prejudiciu important și că, în orice caz, reclamantul nu a suferit consecințe semnificative asupra situației sale personale. . 28. În cauza Holub c. Republica Cehă (dec. n 24880/05, 14 În decembrie 2010, reclamantul susținea că o încălcare a principiului "înfățișării" a fost produsă în cadrul procedurii în fața Curții Constituționale. Curtea a stabilit că nu se poate asimila 3 (b) valoarea economică a diferendului care a stat la baza procedurii civile interne, dar că este necesar să se ia în considerare existența unui eventual prejudiciu rezultat din încălcarea care rezultă din exercitarea dreptului reclamantului, și anume lipsa comunicării către solicitant a comentariilor celorlalte părți la procedură cu privire la acțiunea sa constituțională. Curtea a declarat apoi cauza inadmisibilă în aplicarea noului criteriu pe motivul că reclamantul nu a indicat ce motive, în plus față de cele invocate în acțiunea sa constituțională, ar fi dorit să prezinte Curții Constituționale : Prin urmare, el nu a avut nici o dovadă că a putut aduce elemente în răspuns la observațiile menționate anterior, care nu conțineau nimic necunoscut (a se vedea, de asemenea, Bratři Zátkové, a.s. c. Republic Ceh, dec. 20862/06, 8 februarie 2011 și Benet Praha, spol. s r.o. c. Republica Cehă, n 33908/04, 24 februarie 2011, cu care Curtea a confirmat abordarea adoptată în cauza În cauza Benet Praha, spol. s r.o., citată anterior, Curtea, fără a lua în considerare domeniul de aplicare al procedurii civile, a concluzionat că noul criteriu nu este aplicabil deoarece încălcarea principiului contradictoriei a avut un impact semnificativ în exercitarea dreptului la un proces echitabil. 29. 45867/07 și altele, 21 decembrie 2010), în ceea ce privește întârzierea plății sumelor acordate de cursurile de cerere de cerere de ofertă, Pinto, în vederea evaluării aplicabilității noului criteriu de admisibilitate, Curtea a luat în considerare atât suma, obiectul deciziei care urmează să fie executată, cât și gravitatea încălcării, și anume numărul de luni de întârziere a executării. 30. În cauza Graftoniuc c. România (c. nr. 30934/05, 22 februarie), în cauza Graftoniuc c. România (c. n. n. nr. 30934/05, 22 februarie, Portugalia 8851/07 și 14 alte hotărâri, 18 ianuarie 2011). 2011), în ceea ce privește absența unei rate de inflație a unei sume datorate de către l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . în ceea ce privește o procedură penală pentru furtul de bunuri mobile aparținând reclamantului, Curtea a respins excepția guvernului pârât, luând în considerare, printre altele, valoarea afectivă a bunurilor în cauză și faptul că problema prezentată judecătorilor naționali constituia pentru solicitant o chestiune de principiu 33. În prezent, jurisprudența, încă limitată, nu prevede decât parțial criteriile pentru a verifica dacă încălcarea dreptului a atins pragul minim de gravitate pentru a justifica o examinare de către o instanță internațională. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu privire la situația personală a reclamantului. În evaluarea acestor consecințe, Curtea va examina, în special, domeniul de aplicare al procedurii naționale sau rezultatul acesteia. 35. Curtea arată că, în speță, reclamanții se plângeau de durata unei proceduri civile, referitoare la executarea unui contract (punctul 5 de mai sus), având în vedere că se întindeau pe o perioadă de cincisprezece ani și aproximativ șase luni pentru două grade de jurisdicție. 1 din Convenție. Potrivit Curții, pentru a evalua gravitatea consecințelor acestui tip de declarație, nu poate fi decisiv decât în cazul în care valoarea ar fi scăzută sau derizorie ceea ce nu este cazul în acest caz, deoarece valoarea executării contractului în cauză este importantă. 36. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că prima condiție a articolului 35 alineatul (3) litera (b) din convenție, și anume lipsa unui prejudiciu important pentru Ön Õ nu a fost îndeplinită și că Õ ar trebui să se respingă excepția guvernului. Curtea constată că procedura principală a început la 20 mai 1985 și sa încheiat la 28 noiembrie 2000. Prin urmare, aceasta a durat aproximativ 15 ani și șase luni la două grade de instanță. 39. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului din speță și a constatat o necunoaștere a cerinței de termen rezonabil Având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența sa bine stabilită în acest domeniu (a se vedea, în primul rând, Cocchiarella citată anterior). Invocând art. 6 1 din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii: Pinto 41. Curtea constată că procedura Pinto a început la 25 septembrie 2001 și a fost încheiată la 30 ianuarie 2003. Prin urmare, aceasta a durat, în general, un an și patru luni la două grade de jurisdicție. 42. În lumina jurisprudenței sale, Curtea consideră că durata generală a procedurii nu este suficient de importantă pentru a se ajunge la concluzia unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea mutatis mutandis Belperio și Ciarmoli c. Italia, nr 7932/04, 21 decembrie 2010). 43. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții denunță, de asemenea, că remedibilitatea remeditorului este de acord că Pinto nu ar garanta o redresare suficientă în raport cu cea pe care o poate obține prin aplicarea criteriilor stabilite de Curte. 44. Curtea reamintește că, potrivit jurisprudenței Delle Cave și Corrado menționat anterior (§ 43-46) și Simaldone c. Italia, n 22644/03, §§ 71-72, CEDH 2009 ... (extracturi), insuficiența de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a acționa împotriva unei astfel de căi de atac. 45. În consecință, aceste obiecții sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 46. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 48. Guvernul contestă aceste pretenții, le consideră excesive. 49. Curtea consideră că aceasta ar fi putut acorda reclamanților, în lipsa unor căi de atac interne și ținând cont de întârzierile care le revin, suma de 14 000 EUR fiecare. Prin urmare, având în vedere caracteristicile căii de atac, Pinto, și faptul că aceasta a ajuns totuși la o constatare a încălcării, având în vedere soluția adoptată în hotărârea Cocchiarella citată anterior (§ 139-142 și 146) și hotărând în mod echitabil, Curtea acordă fiecărui solicitant 6 300 EUR pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 50. De asemenea, reclamanții solicită 4 281,59 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 500 EUR, din care 1 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale și 1 500 EUR pentru procedura în fața Curții, iar în cadrul procedurii în fața recurentelor se acordă în comun. Interese moratorii 53. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L. UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la termenul excesiv al procedurii principale și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție 300 EUR (șase mii trei sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, fiecărui solicitant; ii. 500 EUR (două mii cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, reclamanților în comun; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 18 octombrie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Françoise Tulkens Modululer Președinte