În cauza Gennari c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintă, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 noiembrie 2009, Renunță hotărârea care a fost adoptată la această dată de procedură La originea cauzei (n 32550/03) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Vitaliano Gennari ( A fost reprezentat de agentul său, este reprezentat de agentul său, dl Spatafora și de co-agentul său, N. Lettieri. La 3 martie 2005, președintele primei secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și fond. Reclamantul s-a născut în 1927 și își avea reședința în Castelmassa. Reclamantul deținea un teren de construcție de 7 780 de metri pătrați situat în Rovigo și înregistrat în cadastru, fișa 11, parcele 303, 304 și 305. Prin decretul din 28 februarie 1994, municipalitatea Castelmassa a aprobat proiectul de amenajare a unui centru de activități pe teren al reclamantului. La 10 aprilie 1997, Comisia provincială de la Rovigo, responsabilă cu exproprierile, a stabilit cuantumul indemnizației de expropriere datorate reclamantului la 15 000 ITL pe metru pătrat, adică o sumă totală de 60 270 EUR (EUR). Prin decretul din 30 mai 1997, președintele provinciei Rovigo a decretat exproprierea terenului reclamantului. Printr-un act de atribuire notificat la 11 iunie 1997, municipalitatea Castelmassa entama în fața Curții de Apel din Veneția a luat o acțiune împotriva reclamantului și a administrației provinciale Rovigo pentru a contesta cuantumul compensației de expropriere stabilite de Comisia provincială de la Rovigo. Reclamantul s-a constituit în procedură și s-a opus argumentelor municipalității. 10. În timpul procedurii, a fost depusă o expertiză la grefa. Potrivit expertului, valoarea de piață a terenului în momentul exproprierii a fost de 142 913 000 ITL, adică 73 800 EUR, și anume 18 369 ITL pe metru pătrat. 11. Prin intermediul unei hotărâri depuse la grefa din 4 iulie 2002, Curtea de Apel din Veneția a decis că cuantumul indemnizației de expropriere datorate reclamantului trebuia calculat conform articolului 5a din Legea nr 359 din 1992 și l-a fixat la 43 2668 517 ITL, adică 22 346,32 EUR. 12. Această hotărâre a Curții de Apel din Veneția a dobândit forța de lucru judecată la 7 octombrie 2003. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 13. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale, pe motiv că indemnizația nu este adecvată și că aceaceasta a fost calculată în temeiul articolului 5a din Legea nr 359 din 1992. În primul rând, guvernul ridică o excepție de la epuizarea căilor de atac interne [art. 35 alineatul (1) din convenție], susținând că reclamantul nu a luat măsuri împotriva hotărârii Curții de Apel de la Veneția. 15. În ceea ce privește excepția guvernului, Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauze similare (Giacobbe și alții c. Italia, 16041/02, 15 decembrie 2005 Grossi c. Italia 18791/03, 6 iulie 2006 Ucci Italia, 213/04, 22 iunie 2006 Lo Bue c. Italia, n 12912/04, 13 iulie 2006 Zaffato c. Italia, n 12894/04, 13 iulie 2006 De Angelis și alții c. Italia 68852/01, 21 decembrie 2006). Ea nu percepe niciun motiv de derogare de la concluziile sale anterioare și, prin urmare, respinge excepția în cauză. 17. În ceea ce privește fondul, Curtea constată că părțile convin că s-a efectuat un transfer de proprietate în beneficiul administrației. 18. expropriere a urmărit un scop legitim de interes public (Mason și alții c. Italia , citată anterior, § Spordino c. Italia (n [GC], n 36813/97, § 81, CEDO 2006-... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Scordino c. Italia (a se vedea punctul 93-98) pentru recapitularea principiilor relevante și pentru o prezentare generală a jurisprudenței sale în această privință. 20. Ea constată că despăgubirea acordată reclamantului a fost calculată în conformitate cu art. 5a din Legea nr 359 din 1992. Valoarea definitivă a despăgubirii a fost stabilită la 22 346,32 EUR, în timp ce valoarea de piață estimată a terenului la data exproprierii era de 73 800 EUR. 21. Prin urmare, reclamantul a trebuit să suporte o sarcină disproporționată și excesivă care nu poate fi justificată de un interes general legitim urmărit de autorități. 22. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 23. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă 24. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul n făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 8 decembrie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Francoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte
DEUXIÈME SECTION
GENNARI c. ITALIE
(Requête n
o
32550/03)
ARRÊT
8 décembre 2009
08/03/2010
Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Gennari c. Italie,
La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
András Sajó,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 17 novembre 2009,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
32550/03) dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Vitaliano Gennari («
le requérant
»), a saisi la Cour le 2 octobre 2003 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté par M
e
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, est représenté par son agent, M
me
E.
Spatafora et par son coagent, N. Lettieri.
3.
Le 3 mars 2005, le président de la première section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permet l'article 29 §
3 de la Convention, il a en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.
I.
LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE
4.
Le requérant est né en 1927 et réside à Castelmassa.
5.
Le requérant était propriétaire d'un terrain
constructible de 7
780 mètres carrés sis à Rovigo et enregistré au cadastre, feuille 11, parcelles 303, 304 et 305.
6.
Par un arrêté du 28 février 1994, la municipalité de Castelmassa approuva le projet d'aménagement d'un pôle d'activités sur le terrain du requérant.
7.
Le 10 avril 1997, la commission provinciale de Rovigo chargée des expropriations fixa le montant de l'indemnité d'expropriation due au requérant à 15
000 ITL le mètre carré, soit un montant global de 60
270 euros (EUR).
8.
Par un arrêté du 30 mai 1997, le Président de la province de Rovigo décréta l'expropriation du terrain du requérant.
9.
Par un acte d'assignation notifié le 11 juin 1997, la municipalité de Castelmassa entama devant la cour d'appel de Venise une action à l'encontre du requérant et de l'administration provinciale de Rovigo visant à contester le montant de l'indemnité d'expropriation fixé par la commission provinciale de Rovigo.
Le requérant se constitua dans la procédure et s'opposa aux arguments de la municipalité.
10.
Au cours de la procédure, une expertise fut déposée au greffe. Selon
l'expert, la valeur vénale du terrain au moment de l'expropriation était de 142
913
000 ITL, soit 73
800 EUR, à savoir 18
369 ITL le mètre carré.
11.
Par un jugement déposé au greffe le 4 juillet 2002, la cour d'appel de Venise décida que le montant de l'indemnité d'expropriation due au requérant devait être calculé d'après les termes de l'article 5
bis
de la loi n
o
359 de 1992 et le fixa à 43
268
517 ITL, soit 22
12.
Ce jugement de la cour d'appel de Venise acquit force de chose jugée le
7 octobre 2003.
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N
o
1
13.
Le requérant se plaint d'une atteinte à son droit au respect de ses biens, au motif que l'indemnité n'est pas adéquate, et qu'elle a été calculée sur la base de l'article 5 bis de la loi n
o
359 de 1992. Il
invoque l'article 1 du Protocole n
o
1.
14.
Le Gouvernement soulève tout d'abord une exception de non épuisement des voies de recours internes (l'article 35 § 1 de la Convention), faisant valoir que le requérant ne s'est pas pourvu en cassation contre l'arrêt de la cour d'appel de Venise.
15.
Le requérant s'y oppose.
16.
S'agissant de l'exception du Gouvernement, la Cour rappelle qu'elle a rejeté une exception semblable dans des affaires similaires (
Giacobbe et
autres c. Italie,
n
o
16041/02, 15
décembre
2005
;
Grossi c. Italie
,
n
o
18791/03, 6 juillet 2006
;
Ucci
c.
Italie,
n
o
213/04, 22 juin 2006
;
Lo Bue c. Italie
, n
o
12912/04, 13
juillet 2006
;
Zaffuto c. Italie
, n
o
12894/04, 13 juillet 2006
;
De Angelis et autres c. Italie
n
o
68852/01, 21 décembre 2006). Elle n'aperçoit aucun motif de déroger à ses précédentes conclusions et rejette donc l'exception en question.
17.
Quant au fond, la Cour note que les parties s'accordent pour dire qu'il y a eu transfert de propriété au bénéfice de l'administration.
18.
Ensuite, elle relève que l'intéressé a été privé de son terrain conformément à la loi et que l'
expropriation poursuivait un but légitime d'utilité publique (
Mason et autres c.
Italie
, précité, §
57
;
Scordino c.
Italie (n
o
1)
[GC], n
o
36813/97, §
(n
o
1)
). Par ailleurs, il s'agit d'un cas d'
expropriation isolé, qui ne se situe pas dans un contexte de réforme économique, sociale ou politique et ne se rattache à aucune autre circonstance particulière.
19.
La Cour renvoie à l'arrêt
Scordino c.
Italie (n
o
1)
précité (§§
93-98) pour la récapitulation des principes pertinents et pour un aperçu de sa jurisprudence en la matière.
20.
Elle constate que l'indemnisation accordée au requérant a été calculée conformément à l'article 5
bis
de la loi n
o
359 de 1992.
Le montant définitif de l'indemnisation fut fixé à 22
346,32 EUR, alors que la valeur marchande du terrain estimée, à la date de l'
expropriation, était de 73
800
EUR.
21.
Il s'ensuit que le requérant a dû supporter une charge disproportionnée et excessive qui ne peut être justifiée par un intérêt général légitime poursuivi par les autorités.
22.
Partant, il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n
o
1.
II.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
23.
Aux termes de l'article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
24.
Le requérant n'a présenté aucune demande de satisfaction équitable. Partant, la Cour estime qu'il n'y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Déclare
la requête recevable
;
2.
Dit
qu'il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n
o
1.
Fait en français, puis communiqué par écrit le
8 décembre 2009, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Françoise Elens-Passos
Françoise Tulkens
Greffière adjointe
Présidente