CtEDO 05.01.2010 AI

AFFAIRE BONGIORNO ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
05.01.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE BONGIORNO ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA

CAUZA

BONGIORNO ȘI ALȚII c. ITALIA

(Cererea nr. 4514/07)

5 ianuarie 2010

05/04/2010

Această hotărâre a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 al Convenției. Aceasta poate fi supusă unor corecții de formă.

În cauza Bongiorno și alții c. Italia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), în ședință sub forma unei camere compuse din:

Françoise Tulkens,

președintă,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Ișıl Karakaș,

judecători,

și Sally Dollé,

grefierul secțiunii,

După deliberare în ședință privată pe 1 decembrie 2009,

Pronunță hotărârea ce urmează, adoptată la această dată:

I.

II.

I.

„Oricine are dreptul la o judecată echitabilă și publică (...), pronunțată de un tribunal independent și imparțial, instituit prin lege, care să se pronunțe (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile de ordin civil (...). Sentința trebuie pronunțată în public, dar accesul în sala de judecată poate fi interzis presei și publicului pe tot parcursul procesului sau doar pe o parte din acesta în interesele moralei, ale ordinii publice sau ale securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților o impun, sau în măsura considerată strict necesară de tribunal, atunci când în circumstanțe speciale publicitatea ar putea afecta interesele justiției".

A.

Privind admisibilitatea

„Desfășurarea în ședință privată a procedurilor vizând aplicarea măsurilor de prevenție, atât în primă instanță, cât și în apel, este prevăzută în mod expres de art. 4 al legii nr. 1423 din 1956 și părțile nu au posibilitatea de a solicita și de a obține o ședință publică. De altfel, chiar și Guvernul exprimă îndoieli privind șansele de succes ale unei posibile solicitări de dezbateri publice din partea părților".

Ea nu vede niciun motiv de a se abate de la această concluzie privind posibilitatea reclamanților de a solicita și obține o ședință publică în procedura de aplicare a măsurilor de prevenție.

B.

Privind fondul

II.

III.

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea lui decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispoziția precedentă nu afectează dreptul pe care îl posedă statele de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi.

"

Ea observă, de asemenea, că fenomenul criminalității organizate a atins, în Italia, proporții foarte îngrijorătoare. Profiturile disproporționate pe care asociațiile de tip mafiot le obțin din activitățile lor ilicite le dau un putere al cărui exercițiu contestă supremația legii în stat. Astfel, mijloacele adoptate pentru a combate acest putere economic, în special confiscarea litigioasă, pot apărea ca indispensabile pentru a lupta eficient împotriva acestor asociații (a se vedea Arcuri și trei alții c. Italia, precitat).

Curtea observă, de asemenea, că jurisdicțiile italiene nu puteau baza deciziile pe simplă suspiciune. Ele au stabilit și au evaluat în mod obiectiv faptele prezentate de părți și nimic din dosarul cauzei nu permite să se creadă că au apreciat arbitrar elementele care li s-au supus. Ele s-au bazat pe informațiile strânse cu privire la S.B. și au analizat situația financiară a reclamanților și natura relațiilor lor cu acesta.

IV.

„Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și dacă dreptul intern al Părții contractante superioare nu permite să repareze complet consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

"

A.

Daune

B.

Cheltuieli și costuri

C.

Dobânzi de întârziere

cererea admisibilă privind motiv de plângere derivat din art. 6 § 1, privind lipsa de publicitate a ședințelor, și inadmisibilă pentru restul;

că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției;

a) că Statul pârât trebuie să verseze reclamanților, în comun, în termen de trei luni de la data când hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 al Convenției, 3.000 EUR (trei mii euro) pentru cheltuieli și costuri, plus orice sumă care poate fi datorată, de către reclamanți, ca impozit;

b) că, după expirarea acestui termen și până la plată, această sumă va fi majorată cu o dobândă simplă la o rată egală cu rata facilității de creditare marginale a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, mărită cu trei puncte procentuale;

cererea de satisfacție echitabilă pentru restul.

Semnat în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 5 ianuarie 2010, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 ale regulamentului.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Grefierul

Președinta

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-12-07
0,97
AFFAIRE DE ROSA ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DE ROSA ET AUTRES c. ITALIE (Requêtes n os 3666/03, 11966/03 et 11969/03) ARRÊT STRASBOURG 7 décembre 2010 DÉFINITIF 07/03/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
CtEDO 2010-03-16
0,97
AFFAIRE SANCHIRICO ET LAMORTE c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SANCHIRICO ET LAMORTE c. ITALIE ( Requêtes n os 11013/04 et 11080/04) ARRÊT STRASBOURG 16 mars 2010 DÉFINITIF 16/06/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2010-11-09
0,96
AFFAIRE TANGREDI ET IULIANO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TANGREDI ET IULIANO c. ITALIE (Requêtes n os 6604/03 et 16769/03) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2010 DÉFINITIF 09/02/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2010-10-26
0,96
AFFAIRE CIAMBRIELLO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CIAMBRIELLO ET AUTRES c. ITALIE ( Requêtes n os 23745/03, 23746/03, 23749/03 et 1280/04) ARRÊT STRASBOURG 26 octobre 2010 DÉFINITIF 26/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Conven
CtEDO 2009-06-23
0,96
AFFAIRE ROCCARO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ROCCARO c. ITALIE (Requête n o 34562/04) ARRÊT STRASBOURG 23 juin 2009 DÉFINITIF 23/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Roccaro c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (deux
Sursă