AFFAIRE DE ROSA ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

07.12.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE DE ROSA ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚE DIN ROSA ȘI ALTELE c. ITALIA (Căutările n 3666/03, 11966/03 și 1696/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 decembrie 2010 DEFINITIVF 07/03/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Rosa și al altor c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Ireneu Cabral Barreto, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 16 noiembrie 2010, Rend Hotărârea a fost adoptată la această dată. PROCEDURA La originea cauzei se află trei cereri (n 3666/03, 11966/03 și 11969/03) îndreptate împotriva Republicii Italiene și ale căror resortisanți ai acestui stat ( Verrilli, avocații din Benevent. Guvernul italian a fost reprezentat de fostul său agent, dl I.M. Braguglia, și fostul său co-agent, dl Lettieri. La 29 august 2006, Curtea a decis să comunice cererile guvernului. Astfel cum se permitea la art. 29 alineatul (3) din Convenție, în vigoare la acea dată, aceasta a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cererilor. Reclamanții, părți la proceduri judiciare, au sesizat instanțele competente în sensul legii Dreptul și practica internă relevantă sunt prevăzute în Hotărârea Cocchiarella Italia ([GC], nr. 64886/01, §§ 23-31, CEDO 2006-V). ÎN DREPT PRIVIND CONCUZIA RESPECTELOR, având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le prezintă, Curtea consideră necesară aderarea acestora și decide să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata principalelor proceduri și de insuficiența despăgubirilor. În acest sens, art. 6 alin. (1) din Convenție este formulat art. 6 alin. (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitatea Neobosită a căilor de atac interne 11. Guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne. El susține că Curtea ar fi suspendat examinarea cererilor ca urmare a deciziei reclamanților de a invoca remediul introdus prin legea Pinto Cu toate acestea, Comisia consideră că, în cazul în care o măsură de ajutor nu poate fi considerată compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, aceasta nu poate fi considerată compatibilă cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Curtea observă că, spre deosebire de cauza Brusco , în care recurentul a indicat că nu dorește să se prevaleze de remediul oferit de legea Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se respingă excepția (a se vedea mutatis mutandis Luigi Serino c. Italia, nr. 679/03, § 15-16, 19 februarie 2008). Guvernul ridică o excepție de întârziere, în măsura în care reclamanții ar fi solicitat Curții să reia examinarea cererilor lor la mai mult de un an de la încheierea procedurilor privind acest aspect. Aceasta ar duce la încălcarea unui principiu general care ar impune unui solicitant să furnizeze informații cu privire la cererea sa în termen de un an de la suspendare. 14. Indiferent de orice alte considerente, Curtea constată că din dosarele cererilor reiese că reclamanții nu și-au întrerupt niciodată corespondența cu aceasta pentru perioade care ar putea demonstra o lipsă de interes pentru menținerea cererilor lor și că au informat în special Curtea cu privire la rezultatul procedurilor 3666/03), 23 februarie 2002 (n 11666/03) și 28 februarie 2003 (n 1696/03). În consecință, Comisia consideră că trebuie respinsă excepția. Calitatea de victimă 15. Guvernul susține că reclamanții nu mai pot să-și asume răspunderea pentru încălcarea art. 6 alin. 16. Curtea, după examinarea tuturor faptelor și argumentelor părților, consideră că redresarea s-a dovedit insuficientă (a se vedea Delle Cave și Corrado c. Italia, n 14626/03, §§ 26-31, 5 iunie 2007 Cocchiarella citată anterior, §§ 69-98) și că despăgubirile Prin urmare, în sensul articolului din Convenție (Cocchiarella menționat anterior, 89). Prin urmare, reclamanții pot oricând să își asume responsabilitatea de a se pronunța în temeiul art. 35 alin. (3) din Convenție. Concluzia 17 Curtea constată că nu există alte motive de inadmisibilitate în temeiul art. 35 alin. (3) din Convenție. Prin urmare, aceasta le declară admisibile. Pe fond 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din convenție (a se vedea Frydlender c. Franța, [GC], n 30979/96, CEDO 2000-VII). 19. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 20. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng de nefuncționalitatea remeditării. Pinto din cauza insuficienței reparațiilor acordate de cursurile de apel Pinto 21. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței Delle Cave și Corrado (citată anterior, §§ 43-46) și Simaldone c. Italia 22644/03, § 71-72, CEDO 2009 ... (extracturi) insuficiența despăgubirii 14, 17 și 34 din Convenție, pe motiv că ar fi fost victime ale discriminării pe motive de avere, ținând cont de cheltuielile suportate pentru inițierea procedurilor Pinto 23. Curtea consideră că este necesar să se examineze aceste obiecții din perspectiva dreptului la o instanță în temeiul articolului 6 din Convenție. Comisia observă că, deși un individ poate fi admis, potrivit legii italiene, în beneficiul asistenței judiciare gratuite în materie civilă, reclamanții nu au solicitat asistență judiciară; în plus, aceasta arată că au putut sesiza instanțele competente în conformitate cu legea Pinto În cazul în care o parte, reprezentată de un avocat, sesizează în mod liber instanța competentă și prezintă în fața acesteia argumentele sale, aceasta nu poate fi considerată ca fiind îndreptățită să își exercite dreptul la o cale de atac. Întrucât nu poate fi identificată nicio încălcare, Curtea declară cauza privind cheltuielile de procedură inadmisibile, deoarece, în mod evident, nu este întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție ( Nicoletti c. Italia (dec.), nr. 31332/96, 10 aprilie 1997). 24, reclamanții se plâng, în sfârșit, din perspectiva articolului 6 din Convenție, de lipsa de echitate a procedurilor. Curtea de Conturi nu ar fi imparțială din cauza faptului că judecătorii exercită un control asupra conduitei altor colegi și că Curtea de Conturi este obligată să inițieze o procedură în răspundere împotriva acestora din urmă, în cazul în care le este atribuită durata unei proceduri interne. 25. Curtea reamintește că imparțialitatea unui judecător trebuie apreciată printr-un demers subiectiv, încercând să determine convingerea personală a unui astfel de judecător în această ocazie și, de asemenea, printr-un demers obiectiv care să conducă la asigurarea faptului că acesta oferă suficiente garanții pentru a exclude în această privință orice îndoială legitimă. În primul rând, imparțialitatea personală a unui magistrat se presupune până la proba contrarie. Or, nici un element din dosar nu sugerează că instanțele Pinto au prejudecăți. În al doilea rând, ea conduce la întrebarea dacă, indiferent de conduita judecătorului, anumite fapte verificabile permit să se suspecteze imparțialitatea acestuia din urmă. 26. În cazul de față, teama de o lipsă de imparțialitate a fost aceea că cursurile de apel ar fi putut despăgubi reclamanții în numele unui spirit de corp care ar determina judecătorii să respingă sistematic cererile de satisfacție echitabilă pentru a apăra conduita altor judecători. Or, pe de o parte, Curtea constată că cursurile de apel Pinto Pe de altă parte, afirmațiile reclamanților sunt vagi și neîntemeiate. Prin urmare, Curtea respinge aceste obiecțiuni deoarece în general este vădit nefondată, în sensul articolului 3 și 4 din convenție (Padovani c. Italia, Hotărârea din 26 februarie 1993, seria A nr. 257 B, § 25-28). IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 3666/03), 13 000 EUR (n 11666/03) și 6 000 EUR (n 1696/03) pentru prejudiciul moral suferit de aceștia; de asemenea, aceștia solicită 3 000 EUR fiecare pentru presupusa încălcare a articolelor 13, 14, 17 și 34 din convenție (a se vedea punctele 20 și următoarele). 29. Guvernul consideră că reclamanții au fost compensați în mod corespunzător și suficient în cadrul acțiunii. Pinto, având în vedere în special provocarea litigiilor respective. 30. Având în vedere soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella (citată la §§ 139-142 și 146) și hotărând în echitate, Curtea alocă recurentelor suma indicată în tabelul de mai jos, în comparație cu sumele pe care le-ar fi acordat în absența unor căi de atac interne, având în vedere obiectul fiecărui litigiu și existența unor întârzieri imputabile reclamanților. cerere pe care Curtea ar fi acordat-o în absența unor căi de atac interne Procentaj alocat de instanța de jurisdicție Pinto Somme acordat pentru daune morale 3666/03 26 000 EUR 23,0 % 700 EUR, precum și 700 EUR (întârzierea plății despăgubirii pentru plata despăgubirii Pinto 11669/03 7 800 19,8 % 960 EUR, precum și 100 EUR (întârzierea plății în despăgubire Pinto 1109/03 000 EUR 6 % 950 EUR, precum și 200 EUR (întârzierea plății în despăgubire Pinto Fourse și cheltuieli de judecată 31). Note de plată, reclamanții solicită 7 250,21 EUR fiecare pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată legate de procedura Pinto mai mult decât cele angajate în fața Curții. 32. Guvernul nu s-a pronunțat cu privire la acest punct. 33. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (can și alții c. Turcia, n În plus, cheltuielile de judecată pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDO 2003 VIII). 34. În cazul de față, având în vedere documentele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce 1 500 EUR fiecărui solicitant pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 35. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, hotărăște să unească cererile și să le examineze împreună într-o singură hotărâre Declară cererile admisibile cu privire la obiecțiunile întemeiate pe durata excesivă a procedurilor [art. 6 alineatul (1) din Convenție] și inadmisibile pentru surplusul menționat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția menționată anterior că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume pentru daune morale, 3666/03 400 EUR (șapte mii patru sute EUR) 11666/03606 EUR (cinci mii 60 EUR) ; (iii 1609/03 150 EUR (patru mii o sută cincizeci EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 500 EUR (o mie cinci sute EUR) fiecărui solicitant numai la sumele acordate mai sus trebuie să se adauge orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume se majorează cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 decembrie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Ireneu Cabral Barreto Moduleer Președinte ANEXĂ Numărul cererii și data introducerii Detaliile solicitante(s) Procedura principală și procedura Pinto cu reședința la S. Agata dei Goti (Benevent) Procedura principală: executarea unui contract care are ca obiect construirea unei biserici. Prima instanță: Tribunalul din Benevent (RG n 1892/82), între 28 august 1982 și 14 aprilie 1999. Decizia din 5 aprilie 2002, depusă la 6 iunie 2002, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . : 11 decembrie 2002. Data plății despăgubirii: 5 mai 2004. 11966/03 introdus la 19 mai 2000 Antonio PACIFICICO resortisant italian, născut în 1947, rezident la San Bartolomeo in Galdo (Benevent) Procedura principală: recunoașterea dreptului la plata alocațiilor de invaliditate (assegno di invalidità Prime instance: judecător de instanță de la Benevent (RG n 7363/92), de la 11 noiembrie 1992 până la 2 iunie 1995. A doua instanță : Tribunalul din Benevent (RG 461/95), de la 9 iunie 1995 la 28 aprilie 2000. Procedura de procedură precum Pinto Curtea de Apel de la Roma, introdusă la 21 septembrie 2001, suma solicitată cel puțin 28 000 000 de lire [14 460,79 EUR] ca daune morale. Decizia din 10 decembrie 2001, depusă la 19 decembrie 2002 : Constatarea depășirii unei perioade rezonabile ; 3 000 000 de lire [1 549,37 EUR] pentru daune morale și 1 100 000 [568,10 EUR] pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Data deciziei definitive : 14 martie 2003. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 23 februarie 2002. Data plății în despăgubire Procedură principală și procedură: Pinto mai întâi referitor la 16/96/03, introdusă la 17 aprilie 2000 Giuseppina GIQUINTO resortisant italian, născută în 1959, rezidentă în Airola (Benevent) Procedura principală: reexaminarea cuantumului tratamentului de pensie Judecător de instanță din Benevent (RG nr. 711/95), de la 19 septembrie 1995 la 30 ianuarie 2001 procedură: Pinto Curtea de Apel de la Roma, introdusă la 16 octombrie 2001, suma solicitată 12 000 000 de lire [6 197,45 EUR (EUR) ] ca daune morale. Decizia din 17 iunie 2002, depusă la 27 septembrie 2002: constatarea depășirii unei perioade rezonabile; 300 EUR pentru daune morale și 600 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Data deciziei definitive: 14 aprilie 2003. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 28 februarie 2003. Data plății despăgubirii: 24 ianuarie 2005.